ICCJ. Decizia nr. 1659/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1659/2008
Dosar nr. 366/100/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 ianuarie 2007, reclamantul H.A. cheamă în judecată pe pârâta SC A.E. SRL Baia Mare solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate reziliat contractul de închiriere autentificat sub nr. 1157 din 16 martie 2001 de către B.N.P. B.M., să se dispună rectificarea colii funciare nr. 14942 Baia Mare în sensul radierii înscrierii de sub C1, să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul denumit „atelier" situat în Baia Mare, Bd. Unirii.
Prin sentinţa civilă nr. 1640 din 28 mai 2007, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite în parte acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, constată reziliat contractul de închiriere autentificat sub nr. 1157 din 16 martie 2001, dispune evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu, cu 38,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând, în acest sens, că la data de 22 mai 2006, a fost încheiat, între părţile la contractul de locaţiune, un contract de reziliere a acestuia, înregistrat la A.F. a Municipiului Baia Mare şi semnat de reclamant şi soţia acestuia în calitate de proprietari şi de asociatul unic D.F.D. pentru pârâtă, contractul purtând şi parafa societăţii, semnarea contractului de reziliere de către asociatul unic şi nu de către administratorul statutar al societăţii nefiind de natură a lipsi de efecte juridice menţionatul contract de reziliere, precum şi că în cuprinsul colii funciare, la poziţia C 1, este notat dreptul de închiriere al reclamantului pe durata de 10 ani asupra terenului deţinut în baza contractului de închiriere încheiat de reclamant cu Primăria Municipiului Baia Mare, nefiind notat dreptul de închiriere al pârâtei asupra construcţiei închiriate în baza contractului de locaţiune nr. 1157 din 16 martie 2001.
Prin Decizia civilă nr. 225 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea reclamantului, cu 2.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanţe în sarcina acestuia, reţinând, pentru a decide astfel, că reclamantul nu a invocat rezilierea pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, ci a solicitat constatarea rezilierii pe baza acordului părţilor contractante, în condiţiile în care în contractul de locaţiune, la clauzele căruia trimite contractul de reziliere prin alin. (3) al acestuia, nu este prevăzută rezilierea contractului prin consimţământul părţilor contractante.
Împotriva deciziei de mai sus reclamantul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia şi modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei împotriva instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată, precum şi suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea recursului. În susţinerea recursului său recurentul critică instanţa de apel pentru a fi acordat ceea ce nu s-a cerut în condiţiile în care, deşi pârâta nu a criticat pe cale reconvenţională contractul de reziliere, valabil încheiat între părţi, a analizat clauzele acestuia fără a fi fost investită în acest sens; recurentul susţine, de asemenea, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 969 alin. (2) C. civ., care prevede principiul revocării contractelor sinalagmatice prin acordul părţilor, fără a fi necesară inserarea în contractul principal o clauză în acest sens, cum greşit a stabilit instanţa criticată, principiul simetriei contractelor vizând faptul că orice contract, ca rezultat al acordului de voinţă a părţilor, mutuus consensus, poate fi revocat sau desfăcut, în principiu, tot prin acordul părţilor, respectiv mutuus dissensus, părţile contractante, deşi pârâta avea restanţe la plata chiriei, ceea ce ar fi justificat pe proprietarul reclamant să solicite rezoluţiunea judiciară a contractului, au înţeles să înlăture această cale şi să înceteze contractul de locaţiune pe cale amiabilă, procedând la semnarea contractului de reziliere.
Recurentul întemeiază cererea de suspendare a executării hotărârii atacate pe faptul că, după pronunţarea sentinţei de fond, pârâta a procedat la eliberarea din proprie iniţiativă a spaţiului în litigiu, predându-l reclamantului proprietar, care a şi procedat între timp la îmbunătăţirea acestuia.
Examinând cererea de suspendare a executării hotărârii se constată că, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, acesta nu a înţeles să dea curs obligaţiei de a-şi timbra cererea, astfel că, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, modificate, Înalta Curte urmează a anula cererea menţionată ca netimbrată.
Examinând recursul reclamantului din perspectiva motivelor invocate se constată că acesta este fondat.
În acest sens se reţine că, deşi reclamatul nu a cerut rezilierea contractului de locaţiune pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârâtă, ci a solicitat constatarea rezilierii contractului prin consimţământul părţilor, aspect subliniat de apelanta pârâtă în apelul său, instanţa de apel admite apelul pârâtei întemeindu-se tocmai pe faptul că reclamantul nu a înţeles să dea eficienţă pactului comisoriu expres inserat în contractul de locaţiune, dând astfel ce nu s-a cerut, critica formulată de recurent în baza prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., fiind deci fondată şi urmând a fi admisă.
Este corectă şi critica recurentului vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 969 alin. (2) C. proc. civ., de către instanţa de apel, aceasta reţinând neîntemeiat că un contract legal încheiat de către părţi nu poate fi revocat prin consimţământul mutual al acestora decât dacă o asemenea posibilitate este prevăzută în contractul în cauză, respectiv că în contractul de locaţiune în litigiu nu este prevăzută posibilitatea rezilierii contractului prin consimţământul părţilor contractante spre a se putea da eficienţă contractului de reziliere intervenit între părţi la 22 mai 2005.
Faţă de cele de mai sus, criticile recurentului fiind fondate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează a fi admis recursul formulat de acesta împotriva deciziei instanţei de apel, care urmează a fi modificată în sensul că urmează a fi respins apelul pârâtei împotriva sentinţei instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează cererea de suspendarea executării ca netimbrată.
Admite recursul declarat de reclamantul H.A. împotriva deciziei nr. 225/2007 din 16 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1658/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1669/2008. Comercial → |
|---|
