ICCJ. Decizia nr. 1673/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1673/2008
Dosar nr. 198/30/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.V.M. a chemat în judecată societatea M. SA şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea H.A.G.E.A. SC M. SA ţinută la data de 23 noiembrie 2006.
În fapt, reclamantul a susţinut că în convocatorul publicat în M. Of. partea a IV-a nu s-a prevăzut modalitatea de reprezentare a acţionarilor în adunarea generală şi nici termenul în care se depun procurile în original la sediul societăţii şi a apreciat că în lipsa acestor precizări, în mod abuziv reprezentantul său nu a fost primit să participe la desfăşurarea adunării în cadrul căreia a fost schimbată forma juridică a societăţii M. din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată cu un număr de 13 asociaţi persoane fizice, angajaţi ai societăţii, cu excluderea restului acţionarilor.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa nr. 49/ PI/CC din 24 aprilie 2007, a respins acţiunea reclamantului reţinând în considerente că s-au respectat prevederile art. 117 şi urm. din Legea nr. 31/1990 întrucât convocarea a cuprins menţiunile obligatorii prevăzute de art. 117 alin. (7) şi (8) L.S.C. în legătură cu menţionarea explicită a problemelor care au făcut obiectul dezbaterilor. De asemenea, prima instanţă a reţinut că au fost respectate şi prevederile art. 125 alin. (1) din aceeaşi lege, prin care se statuează că acţionarii nu pot fi reprezentaţi în adunările generale decât prin alţi acţionari.
În concluzie, instanţa a stabilit că reclamantul avea cunoştinţă despre data, locul şi ordinea de zi stabilită pentru desfăşurarea adunării şi, de asemenea că, acesta avea posibilitatea să formuleze propuneri proprii pentru completarea ordinii de zi.
În fine, s-a reţinut că prin modificarea formei juridice aprobată cu o majoritate de 82,41 % nu s-a procedat la excluderea acţionarilor, că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 207 alin. (2) lit. b) din L.S.C. prin care s-a prevăzut „restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială".
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamant care a susţinut că prima instanţă nu a ţinut seama de prevederile legale atunci când a considerat că mandatarul său nu-l poate reprezenta, că a dobândit calitatea de acţionar pe piaţa bursieră şi că au fost încălcate prevederile art. 134 şi 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 întrucât reducerea capitalului social trebuia făcută proporţional şi în mod egal pentru fiecare acţiune şi nu în mod preferenţial prin excluderea acţionarilor şi menţinerea unui număr de 13 asociaţi. A mai arătat apelantul că intenţiona să fie asociat în noua formă a societăţii şi că nu doreşte să se retragă din moment ce legea oferă această posibilitate care este la latitudinea fiecărui asociat şi nu impusă de societate. Fiind societate pe acţiuni şi nu societate de persoane sau salarială, recurentul a considerat că nu se poate decide în mod arbitrar excluderea pe viitor a acţionarilor.
Apelantul şi-a exprimat dezacordul şi în legătură cu raportul de evaluare care s-a efectuat, la data de 11 aprilie 2006, pentru motivul că nu a ţinut seama de majorările de capital pe care le-a făcut el însuşi până la delistarea societăţii din societate de tip închis în societate de tip deschis. Faţă de operaţiunile care au fost derulate în timp, apelantul a considerat că raportul de evaluare care a stat la baza stabilirii preţului pe acţiune aduce prejudicii acţionarilor.
Aceste susţineri ale apelantului au fost combătute de intimata SC M., care a arătat că reducerea capitalului social s-a făcut prin combinarea procedeelor prevăzute de art. 207 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990 prin anularea acţiunilor pe care le-a dobândit societatea de la acţionarii care s-au retras, că această restituire s-a calculat egal pentru fiecare acţiune astfel cum prevede legea, în baza raportului de expertiză contabilă. A mai arătat intimata că prin schimbarea formei juridice nu a fost exclus nimeni din societate iar continuarea societăţii cu 13 asociaţi nu încalcă nicio prevedere legală.
Apelul a fost soluţionat de Curtea de Apel Timişoara care prin Decizia nr. 196/ A, a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa nr. 49/ PI din 24 aprilie 2007 în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a constatat nulitatea absolută a HGE.A. a SC M. SA din data de 23 noiembrie 2006. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea prin care SC M. SA şi-a schimbat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată şi a hotărât continuarea formei juridice cu numai 13 asociaţi din 555 de acţionari, fără ca vreunul să fi depus cerere de retragere, echivalează cu excluderea acestora.
Concluzia excluderii mascate potrivit instanţei de apel este dată de prevederile art. 134 alin (2) din Legea nr. 31/1990 în forma de la acea dată, precum şi de hotărârea adoptată care are în vedere două ipoteze, cea în care acţionarii se retrag şi cea a acţionarilor care nu vor face parte din noua formă juridică. În continuare instanţa de apel a apreciat că nu schimbarea formei juridice în sine duce la excluderea unor acţionari ci excluderea a fost generată de hotărârea de a se continua societatea cu un număr de 13 asociaţi.
Curtea a mai reţinut că şi reducerea capitalului social a fost făcută nelegal în condiţiile în care nu era depusă nicio cerere de retrage încălcându-se astfel prevederile art. 207 alin. (2) lit. b) şi art. 134 din Legea nr. 31/1990, primul articol pentru că se referă la reducerea valorii nominale a acţiunilor şi al doilea pentru că se referă la posibilitatea de retragere a acţionarilor cu acordarea contravalorii acţiunilor pe care le posedă.
Celelalte critici în legătură cu modalitatea de reprezentare a acţionarilor au fost respinse cu trimitere la art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la acel moment, instanţa de apel apreciind că dispoziţiile respective au fost corect interpretate de către prima instanţă.
Împotriva deciziei nr. 196 din 27 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 302 C. proc. civ., pârâta SC M. SRL continuatoare a SC M. SA.
Criticile menţionatei decizii, au fost întemeiate de autoare pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 5, 6, 8, 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a susţinut:
- Calea de atac declarată de apelantă a fost calificată greşit de Curtea de Apel, întrucât prin sentinţa nr. 49 din 24 aprilie 2007 s-a menţionat drept cale de atac recursul;
Potrivit recurentei s-au încălcat prevederile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., întrucât numai prima instanţă putea să corecteze şi să lămurească dispozitivul;
- Calificarea căii de atac şi autoinvestirea instanţei de judecată constituie o imixtiune în treburile legislativului şi a executivului întrucât instanţa este chemată să aplice legea nu să creeze sau să adauge la lege;
- Prin recalificarea căii de atac s-a acoperit în realitate faptul că apelantul a promovat o cale de atac cu nerespectarea termenelor prevăzute procedural. Neexercitarea căii de atac prevăzută de lege atrage aplicarea sancţiunii anulării şi nu repunerea în termen prin recalificarea greşită a căii respective de atac de către instanţă;
- S-a încălcat principiul disponibilităţii procesuale prin recalificarea căii de atac şi s-a reţinut greşit că s-au încălcat prevederile art. 117 alin. (6) şi art. 125 din Legea nr. 31/1990. Mandatara reclamantului nu era acţionară a societăţii şi nici salariată a societăţii, astfel că nu putea participa la lucrările A.G.E.A.
- S-a reţinut greşit susţinerea reclamantului că a fost exclus din societate deşi avea la dispoziţie 4 luni de la data ţinerii adunării generale extraordinare din 23 martie 2006 pentru a-şi exprima opţiunea. Art. 207 lit. b) din Legea nr. 31/1990 dă dreptul societăţii să-şi reorganizeze activitatea prin restituirea către acţionari a cotei părţi din aporturi aşa cum s-a procedat, egal pentru fiecare acţiune.
- Raportul de expertiză evaluatorie efectuat cu ocazia delistării societăţii, la data de 11 aprilie 2006, nu produce daune acţionarilor, ci, dimpotrivă este mai avantajos decât expertiza ordonată de judecătorul delegat de pe lângă O.R.C. cu ocazia modificării formei juridice, valoarea acţiunilor oferită fiind mult mai mare;
- S-a interpretat greşit actul juridic, Hotărârea A.G.E.A. nr. 4/2006, pentru că se ajunge la concluzia că schimbarea formei juridice fără ca cei 542 de acţionari să fi depus cerere de retragere este echivalentă cu excluderea acestora.
- Faptul că modificarea formei juridice s-a făcut doar cu 13 acţionari salariaţi, se datorează neexprimării opţiunii de a face parte din noua formă juridică de către recurent sau de către alţi acţionari care au votat pentru acest număr de 13 asociaţi;
- S-au interpretat greşit prevederile art. 134 şi 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990 întrucât nu s-a redus capitalul social în condiţii de nelegalitate ci cota parte care a dus la reducere este reprezentată de aporturile celor 542 acţionari, iar cota respectivă s-a calculat egal pentru fiecare acţiune;
- Afirmaţia că art. 207 alin. (2) lit. b) se referă la ipoteza reglementată de art. 207 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, nu face decât să creeze confuzie între textele de lege şi modul lor de aplicare.
- Există neconcordanţă între dispozitivul deciziei comunicate şi copia minutei sub aspectul numărului de semnături. În afară de aceste motive, recurenta a invocat ca şi chestiuni de ordine publică, necompetenţa instanţelor, nelegalitatea căii de atac promovată şi nulitatea deciziei pentru motivul că nu poartă semnăturile judecătorilor care s-au pronunţat în apel.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat să se respingă recursul întrucât motivele privind nulitatea apelului prin lipsa semnăturii clientului sunt nefondate şi susţinute fără a se observa dispoziţiile art. 133 alin. (2) şi art. 287 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 3 din Legea nr. 51/1995.
În continuare a considerat că retragerea din societatea este o posibilitate oferită acţionarilor, care nu poate să fie impusă de societate şi că au fost încălcate dispoziţiile art. 207 alin. (1) lit. b) şi art. 134 din Legea nr. 31/1990. De asemenea, a susţinut că pentru societatea cu răspundere limitată nu există criteriul de a fi salariat şi că cei 13 acţionari care deţineau capitalul majoritar au această calitate. A conchis că prin schimbarea formei juridice pentru viitor s-a decis clar excluderea celor 500 de acţionari care au făcut parte din societatea M. SA.
Recursul este fondat.
1. Înalta Curte va lua în examinare mai întâi motivul prevăzut de art. 304 alin (9) C. proc. civ., potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Aceste dispoziţii vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.
Faţă de aceste precizări şi având în vedere că în apel se verifică legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe trebuie reţinut că pentru nulitatea A.G.E.A. care s-a ţinut la data de 23 noiembrie 2006 s-au invocat în drept dispoziţiile art. 132 şi 134 din Legea nr. 31/1990 care potrivit intimatului reclamant au fost încălcate cu ocazia luării măsurii de schimbare a formei juridice a societăţii pe acţiuni M., în societate cu răspundere limitată. Întrucât în primă instanţă s-a pus problema legalităţii convocării şi participării la A.G.E.A. au mai fost puse în discuţie şi prevederile art. 117, 125 şi 207 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, instanţa de apel avea de examinat soluţia primei instanţe din perspectiva aplicării dispoziţiilor legale referitoare la urmările măsurii de schimbare a formei juridice a societăţii adoptată de adunarea generală a acţionarilor.
Schimbarea formei juridice a societăţii potrivit L.S.C. se hotărăşte prin voinţa societară manifestată în A.G.E.A., cu respectarea cerinţelor impuse pentru forma juridică în care are loc schimbarea, capital social, număr de asociaţi etc.
Din acest punct de vedere instanţa de apel în analiza criticilor aduse sentinţei a pornit prin a constata că prin hotărârea nr. 4 din 23 noiembrie 2006 a SC M. SA s-a decis modificarea actului constitutiv al acestei societăţi determinată de schimbarea formei juridice a acesteia, din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată care urma să aibă un număr de 13 asociaţi persoane fizice. De asemenea, s-a stabilit că prin A.G.E.A. s-a hotărât care va fi capitalul social şi s-au luat măsuri în baza art. 134 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu drepturile cuvenite acţionarilor care se retrag.
Potrivit dispoziţiilor art. 134 alin (1) din Legea nr. 31/1990, acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la schimbarea formei juridice a societăţii au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine de la societate contravaloarea acţiunilor pe care le posedă la valoarea medie determinată de către un expert autorizat.
Prin aceste dispoziţii s-au avut în vedere situaţiile în care este posibil ca prin voinţa societară să fie afectate interesele acţionarilor, de aceea, legea le-a recunoscut dreptul de a se retrage din societate. Ca urmare a recunoaşterii acestui drept de retragere, în continuare, în aceleaşi dispoziţii sunt stipulate drepturile care li se cuvin acţionarilor. În condiţiile în care A.G.E.A. a hotărât respectând cvorumul prevăzut de lege, condiţiile de convocare şi de participare la vot în vederea exprimării opţiunii referitoare la schimbarea formei juridice a societăţii, hotărârea fiind obligatorie pentru ceilalţi acţionari, în mod greşit s-a reţinut că acest vot reprezentând 82,41 % din capital constituie o modalitate de îndepărtare din societate prin excluderea implicită a acţionarilor şi tot greşit au fost citate dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, care în opinia instanţei s-ar fi aplicat implicit deşi aceste dispoziţii sunt specifice societăţii de persoane şi vizează instituţia excluderii distinctă de procedura de retragere reglementată de art. 134 din L.S.C. Prin urmare, nu poate fi opusă voinţa individuală a unui acţionar hotărârii luată de adunarea generală care reprezintă voinţa societară decât în măsura în care pentru a se lua hotărârea în A.G.E.A. nu au fost respectate condiţiile de convocare sau de deliberare. Cum astfel de încălcări ale dispoziţiilor legale nu au fost constatate, aprecierea că a avut loc o excludere mascată din societate nu are suport în lege şi nici în conţinutul hotărârii A.G.E.A., a cărei nulitate se invocă.
Distincţia între acţionarii care se retrag şi acţionarii care nu vor face parte din societate din art. 2 al A.G.E.A. nu are nici o relevanţă în privinţa aplicării art. 134 din Legea nr. 31/1990 câtă vreme ceea ce s-a adoptat prin acest articol este preţul pe acţiune care urma să se plătească acţionarilor care nu vor mai face parte din societate, modalitatea admisă de lege fiind retragerea. Chiar şi în ipoteza în care o astfel de cerere nu s-ar depune, drepturile foştilor acţionari pentru a primi despăgubiri sunt recunoscute de lege aşa încât nu vor fi reţinute nici concluziile deduse din interpretarea art. 2 din A.G.E.A.
Dreptul de a rămâne în societatea cu răspundere limitată care de această dată este o societate de persoane nu a fost exprimat în adunarea generală de către intimat, astfel că în lipsa acestei manifestări de voinţă, instanţa de apel a reţinut greşit că schimbarea formei juridice deşi nu duce în sine la excluderea unor acţionari totuşi excluderea este generată de reţinerea în societatea cu răspundere limitată a unui număr de 13 asociaţi.
După cum s-a arătat mai sus noua formă a societăţii impune un număr restrâns de asociaţi, însă această chestiune s-a votat în adunarea generală legal constituită cu un cvorum care viza 82,41 %. Această hotărâre în privinţa numărului de asociaţi în noua formă juridică este o chestiune de oportunitate care scapă controlului instanţei după cum şi criteriile avute în vedere pentru stabilirea numărului de asociaţi, în măsura în care limitele legii au fost respectate pentru noua formă juridică, aparţin în totalitatea A.G.E.A. şi nu încalcă norme imperative care să ducă la nulitatea Hotărârii nr. 4/2006.
Iniţierea unei proceduri succesive în legătură cu schimbarea formei juridice nu este prevăzută de lege aşa încât nici instanţa nu o poate recomanda dacă modalităţile respective propuse nu sunt prevăzute de lege. În contextul arătat şi trimiterea la art. 222 din Legea nr. 31/1990 este greşită deoarece aceste norme nu pot fi aplicate prin asemănare şi nici nu se poate presupune că au fost implicit aplicate.
Faţă de argumentele de mai sus, concluzia care se desprinde este aceea că s-au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale analizate faţă de contextul speţei în care ceea ce era de analizat era dacă s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la desfăşurarea A.G.E.A. prin care s-a schimbat forma juridică a societăţii, fiind evident că dreptul de retragere şi de a obţine despăgubiri al acţionarilor care nu şi-au exprimat voinţa de a rămâne în noua formă juridică nu a fost suprimat sau încălcat.
Nu în ultimul rând instanţa trebuia să observe că măsura luată în A.G.E.A. este rezultanta voinţei majorităţii acţionarilor ca voinţă socială. Această voinţă de a schimba forma juridică precum şi urmările acestei schimbări exprimată în A.G.E.A. este obligatorie şi pentru acţionarii minoritari sau care nu au fost de acord cu aceste măsuri.
2. Fără să observe obiectul cererii dedusă judecăţii cea a investirii iniţiale a instanţei care nu s-a modificat pe parcursul litigiului, instanţa de apel a analizat reducerea capitalului social din perspectiva excluderii acţionarilor şi ca urmare a interpretat greşit şi dispoziţiile art. 207 din Legea nr. 31/1990. În cazul de faţă fiind vorba de schimbarea formei juridice dintr-o societate de capitaluri în societate cu răspundere limitată cu prevalenţa factorului personal, operează dispoziţiile respective prin raportare la art. 134 din aceeaşi lege, care asigură dreptul de retragere, iar consecinţa în ce priveşte noua formă juridică este reducerea în mod corespunzător a capitalului social. Această reducere a capitalului se datorează nu numai noii forme juridice dar şi dreptului acţionarului de a obţine despăgubirile prevăzute de lege ca o consecinţă a retragerii sau a faptului că nu mai are calitatea de asociat în noua formă juridică.
Aşadar, criticile analizate sunt de natură să ducă la concluzia că soluţia instanţei de apel este nelegală astfel că, potrivit art. 304 alin. (9) raportat la art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul SC M. SRL iar Decizia va fi modificată în sensul dispozitivului.
3. În ce priveşte criticile referitoare la aplicarea art. 1171 alin. (6) şi art. 125 din Legea nr. 31/1990 pe care recurenta le reia prin prisma motivului prevăzut de art. 304 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va reţine că sunt lipsite de interes de vreme ce instanţa de apel le-a analizat corect şi le-a dat o dezlegare corectă, schimbarea soluţiei din apel nefiind determinată de interpretarea şi aplicarea acestora ci de dispoziţiile analizate anterior.
4. Critica referitoare la inexistenţa căii de atac a apelului în cazul acţiunii în anulare a hotărârilor adunării generale este nefondată. Mai întâi trebuie reţinut că nu a fost indicat textul de lege care a fost încălcat. În cazul de faţă acţiunea se înscrie în categoria cererilor neevaluabile în bani iar competenţa revine tribunalului potrivit art. 2 lit. a) C. proc. civ., raportat la 132 din Legea nr. 31/1990. În ce priveşte recalificarea căii de atac, instanţa de apel a procedat corect de vreme ce nu se afla în ipoteza recursului acest drept fiind recunoscut instanţei prin art. 84 C. proc. civ., dându-se astfel efecte principiului legalităţii căilor de atac.
În aceste condiţii nu se impunea aplicarea art. 281 C. proc. civ., în nici o variantă propusă de recurent. Din acest punct de vedere trebuie reţinut şi faptul că acest drept de calificare a căilor de atac este recunoscut procedural judecătorilor şi constituie o chestiune de aplicare a legii şi nu de imixtiune în treburile legislativului şi nici nu constituie o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti cum greşit susţine recurenta. Nu vor fi reţinute nici criticile care vizează celelalte puncte ale art. 304 C. proc. civ., întrucât acestea sunt total nefondate fiind în realitate speculaţii neargumentate juridic.
5. Şi critica în legătură cu nulitatea hotărârii judecătoreşti sub aspectul semnării ei este nefondată întrucât nu au fost încălcate prevederile art. 261 alin (2) C. proc. civ. Din compararea minutei cu Decizia redactată se constată că aceasta poartă semnăturile judecătorilor care au pronunţat Decizia iar faptul că s-a eliberat la cerere o copie a dispozitivului care conţine greşeli în privinţa semnăturilor nu atrage nulitatea deciziei. Aşa cum s-a arătat Decizia este semnată de judecătorii care au dat soluţia şi ca urmare nu se impunea admiterea recursului şi casarea cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
6. În fine, celelalte critici indiferent de încadrarea lor, faţă de motivul analizat care a atras modificarea soluţiei nu se mai impun a fi analizate. Chestiunile legate de modul de despăgubire, evaluarea acţiunilor conform expertizelor şi îndeplinirea formalităţilor pentru retragere care au fost puse în discuţie şi în apărare vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea soluţiei. Mai mult aceste chestiuni nu au fost puse în discuţie prin cererea introductivă ci pe parcursul căilor de atac au fost dezvoltate argumente şi apărări, cu referire la susţinerile privind schimbarea formei juridice şi urmările acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtei SC M. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 196/ COM din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantului C.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 49/ PI din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1671/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1728/2008. Comercial → |
|---|
