ICCJ. Decizia nr. 1732/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1732/2008
Dosar nr. 5825/2/2005
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 13747 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantele SC R. SA, SC N.C. SRL, SC F.T. SRL, SC I.S.M. SRL şi SC S. SRL formulată în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a admis cererea de intervenţie formulată de intervenientele A.F.P., SC A. SRL şi SC F. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, potrivit deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal nr. BI/ 120 din 15 aprilie 2004, consorţiul din care face parte reclamantele a fost descalificat fiind exclus din procedura de negociere pentru achiziţionarea acţiunilor SC I.F.F.C.E. SA, ca urmare a faptului că una din membrele consorţiului, SC S. SRL, nu a prezentat certificatul de atestare fiscală pentru achitarea taxelor şi impozitelor locale şi înregistra datorii către bugetul de stat în valoare de 2.765.454.770 lei, majorări de întârziere şi penalităţi.
Instanţa de fond a eliminat susţinerile consorţiului reclamant referitoare la cazul de forţă majoră care a împiedicat societatea sus-amintită să prezinte certificatul fiscal, cu referire la declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă, reţinând că această împrejurare nu are caracterul unui eveniment exterior neprevăzut şi de neînlăturat, faţă de faptul că toate celelalte societăţi au prezentat certificate fiscale, ceea ce înseamnă că una dintre societăţile reclamante îşi invocă propria culpă.
Se reţine, de asemenea că, la momentul la care s-a înregistrat oferta de participare la negociere, existenţa debitelor faţă de bugetul de stat împiedica participarea acestei societăţi la negociere şi prin urmare, eliminarea consorţiului s-a făcut în mod legal.
Cu privire la cererea de excludere a consorţiului intervenient de la participarea la negociere, instanţa de fond a reţinut că intervenientele îndeplineau condiţiile de participare prevăzute în caietul de sarcini.
Susţinerile reclamantelor potrivit cărora actul constitutiv al consorţiului intervenient nu era încheiat în formă autentică, iar unul din membrii consorţiului nu îndeplinea cerinţa de a avea un obiect de activitate similar cu cel al societăţii privatizate, au fost înlăturate de instanţă ca neîntemeiate faţă de contractul de asociere depus la dosarul cauzei, contract autentificat sub nr. 937 din 26 martie 2004, iar SC F. SA avea în obiectul de activitate, ca activitate secundară, fabricarea calculatoarelor şi a altor elemente electronice, potrivit certificatului emis de O.R.C.
Împotriva sentinţei de fond a declarat apel consorţiul reclamant şi, prin Decizia comercială nr. 436 din 13 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul reclamantelor, a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea în sensul că, a dispus anularea deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal nr. BI/ 820 din 15 aprilie 2004 şi a tuturor actelor ulterioare privind licitaţia din 15 aprilie 2004.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins cererea privind continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, ca nefondată şi, de asemenea, a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie în interes propriu.
Instanţa de apel, analizând criticile aduse sentinţei de fond, sub aspectul aprecierii greşite asupra cauzelor care au condus la excluderea consorţiului reclamant, a reţinut că, lipsa certificatului fiscal se datorează unui caz de forţă majoră, declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă având acest caracter, neputând fi nici prevăzută, nici înlăturată.
Se reţine că în mod greşit instanţa de fond, a apreciat existenţa cazului de forţă majoră prin raportare la ceilalţi participanţi, aprecierea trebuind făcută pentru fiecare situaţie în parte, fără a se înţelege prin situaţii de forţă majoră doar evenimentele naturale ce pot afecta mai mulţi subiecţi, astfel încât nedepunerea acestui certificat de către societatea reclamantă nu s-a datorat în nici un caz culpei acesteia, ci a unui eveniment imposibil de prevăzut de către societate şi ale cărei consecinţe nu puteau fi înlăturate.
Cu privire la certificatul fiscal ce atesta debite înregistrate la bugetul de stat de către SC S. SRL, instanţa de apel reţine că deşi această societate figura cu debite către bugetul de stat, în acelaşi timp bugetul statului datora societăţii o sumă cu mult mai mare cu titlu de T.V.A. de rambursat, sens în care societatea a depus cerere de compensare.
Aşadar, în mod greşit instanţa de fond a apreciat şi cu privire la procesul de compensare al sumelor restante astfel încât, ar fi nedrept ca o societate care urmează a încasa de la stat suma ori urmează să-şi stingă aceste obligaţii prin compensare legală, să fie împiedicată să participe la licitaţii publice datorită faptului că procedeul de compensare nu este finalizat.
În fine, faţă de soluţia pronunţată în cauză, instanţa de apel reţine că, efectul anulării înscrisurilor ulterioare excluderii consorţiului reclamant nu duce automat la continuarea procesului de negociere cu participarea reclamantelor, ci presupune organizarea unei noi licitaţii.
Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa de apel a apreciat-o, ca nefondată, reţinând că, în fond, intervenientele nu au formulat nici o cerere concretă, potrivit încheierii din 12 octombrie 2004 şi, ca o dovadă în plus, este faptul că instanţa de fond deşi a admis-o, nu a dispus nimic în consecinţă.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs toate părţile.
Recursurile părţilor au fost respinse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondate, prin Decizia nr. 1283 din 30 martie 2006.
Prin cererea înregistrată la 18 mai 2007 A.V.A.S. a solicitat Curţii de Apel Bucureşti lămurirea dispozitivului deciziei nr. 436 din 13 mai 2005, pronunţată de această instanţă, cu privire la actele ulterioare licitaţiei din data de 15 aprilie 2004, respectiv dacă instanţa a avut în vedere anularea inclusiv a contractului de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, cât şi a hotărârii A.G.E.A. din 11 ianuarie 2006.
În motivarea cererii se arată că prin sentinţa comercială nr. 13747 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 436 din 13 mai 2005, rămasă definitivă şi irevocabilă conform deciziei nr. 1283 din 30 martie 2006, a admis apelul; a schimbat în tot sentinţa atacată, a admis în parte acţiunea, în sensul anulării deciziei A.V.A.S. Bucureşti cuprinsă în procesul - verbal nr. B1/ 820 din 15 aprilie 2004 şi a tuturor actelor ulterioare privind licitaţia din 15 aprilie 2004 şi respingerii cererii privind continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, ca nefondată.
Se precizează că ulterior încheierii procesului - verbal de licitaţie din data de 15 aprilie 2004 a fost semnat contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004 de către A.V.A.S., în calitate de vânzător şi SC F.I.I. SA, în calitate de cumpărător prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra unui număr de 504.940 acţiuni reprezentând 59,39 % din valoarea capitalului social al SC I.F. SA – F.C.E. SA.
Se mai arată, că urmare a anulării contractului de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, A.V.A.S. a solicitat SC R. SA şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, reînscrierea A.V.A.S. ca acţionar la SC I.F. SA cu un număr de 504.940 acţiuni, cereri admise.
SC F.I.T. a dobândit calitatea de acţionar majoritar la SC I.F. SA prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004, iar în virtutea acestei calităţi a hotărât în A.G.E.A. din 11 ianuarie 2006 majorarea capitalului social, majorare în urma căruia SC F.I.T. SA a dobândit un număr de 260.652 acţiuni reprezentând 23,57 % din capitalul social, hotărâre care a fost adoptată însă ulterior pronunţării deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 de către Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus anularea deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul - verbal nr. B1/ 820 din 15 aprilie 2004.
Având în vedere această majorare de capital, se arată că în momentul de faţă A.V.A.S. este reînscrisă cu un procent mai mic.
La data de 13 septembrie 2007 SC I.F.I.T. SA a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care solicită menţinerea în vigoare a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 97 din 30 decembrie 2004 încheiat de A.V.A.S. şi consorţiul cumpărător, cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ., în cauză neexistând învoirea tuturor părţilor.
Prin încheierea din 5 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 5825/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondată, cererea formulată de A.V.A.S. cu motivarea că prin Decizia a cărei lămurire se solicită, Curtea s-a pronunţat conform celor solicitate prin cererea de chemare în judecată, în limitele acesteia, conform principiului disponibilităţii, pe tot parcursul procesului neexistând nicio cerere precizatoare referitoare la actele ulterioare privind licitaţia din 15 aprilie 2004, cu atât mai mult cu cât a fost declarat recurs de către toate părţile, recursuri respinse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe această cale, petenta încearcă să obţină o nouă hotărâre, având în vedere că invocă acte ulterioare pronunţării deciziei nr. 436 din 13 mai 2005 şi situaţii de fapt inexistente la acea dată, pentru acest lucru având la dispoziţie alte căi procedurale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen, A.V.A.S. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea atacată este nelegală întrucât, instanţa, în virtutea rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 129 C. proc. civ., trebuia fie să pună în discuţia părţilor precizarea acţiunii reclamantei în sensul indicării exprese a actelor vizate, fie să respingă acţiunea.
A.V.A.S., în recursul declarat împotriva deciziei nr. 436/2005, a cărei lămurire se solicită, a criticat Decizia şi sub acest aspect însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că acesta nu este un motiv de nelegalitate prevăzut de lege şi pe cale de consecinţă, în urma analizării în tot a motivelor de recurs l-a respins ca nefondat.
A.V.A.S. a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei în cauză şi nu să obţină o nouă hotărâre, pentru a putea face demersurile necesare în vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară conform art. 6 din Legea nr. 26/1990.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs acesta vizează Decizia nr. 436/2005 a Curţii de Apel Bucureşti întrucât lipsa de rol activ în precizarea acţiunii reclamantei cu privire la actele ce ar urma să fie anulate este o critică, întemeiată sau nu, ce poate fi adusă instanţei ce a pronunţat respectiva decizie şi nu celei care a pronunţat încheierea atacată şi care face, strict, obiectul prezentului recurs.
Este nu numai nefondată dar şi nereală susţinerea din cel de al doilea motiv de recurs că A.V.A.S. ar fi invocat ca motiv de recurs împotriva deciziei nr. 436/2005 şi că Înalta Curte ar fi apreciat că acesta nu este un motiv de nelegalitate şi nu l-a examinat. În recursul declarat de A.V.A.S. în respectivul dosar nu se regăseşte un asemenea motiv, recursul vizând doar aspectele privind licitaţia şi atribuţiile comisiei de licitaţie.
În pronunţarea încheierii atacate instanţa nu a încălcat sau aplicat greşit legea ci a apreciat, în mod corect şi judicios că prin Decizia nr. 436/2005 Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat conform cererii de chemare în judecată şi în limitele acesteia şi ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2811 C. proc. civ., pentru a se impune lămurirea dispozitivului în sensul cerut de recurenta – petentă.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respinsă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 5 octombrie 2007 în dosarul nr. 5825/2/2005, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1729/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1733/2008. Comercial → |
|---|
