ICCJ. Decizia nr. 1728/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1728/2008
Dosar nr. 7600/2/2006
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 8 septembrie 2005, reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pe pârâtele SC A.B. SA şi SC I. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la predarea cantităţii de 151 tone de floarea soarelui şi, în subsidiar, obligarea la restituirea preţului încasat de SC I. SRL, respectiv, 1.190.000.000 lei vechi, respectiv, 119.000 lei noi, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 1 martie 2004, a încheiat contractul de furnizare produse agricole cu pârâta SC A.B. SA, obiectul contractului fiind furnizarea şi preluarea de către reclamantă a recoltei de floarea soarelui aferentă anului 2004, în cantitate de 600 tone, cu obligaţia pârâtei de a preda produsul vândut în depozit, în termen de 3 zile de la recoltare.
La data de 22 septembrie 2004, reprezentantul pârâtei i-a propus reclamantei să cadă la înţelegere în legătură cu livrarea cantităţii de 600 tone de floarea soarelui, propunând ca pârâta să livreze cantitatea minimă de 370 tone de floarea soarelui împreună cu coasociatul său SC I. SRL din contractul de asociere din data de 21 aprilie 2004, reclamanta fiind de acord cu această înţelegere, valoarea contractului fiind de 350.000 lei, respectiv 8.000 lei vechi/Kg, din care urma să se scadă suma de 180.000 lei plătită cu titlu de avans către pârâta SC A.B. SA.
Reclamanta a arătat că întrucât pârâta SC I. SRL a solicitat eliberarea unei garanţii, reclamanta a eliberat un C.E.C. în alb acestei pârâte pentru data de 15 octombrie 2004, estimată drept dată la care urma să se încheie recoltarea. La data de 22 octombrie 2004 pârâta SC I. SRL a emis factura nr. 4400138 din care rezultă că ar fi predat cantitatea de 151,943 tone de floarea soarelui către S.B.B., obligaţie pe care aceasta nu şi-a respectat-o, în realitate facturând direct floarea soarelui către siloz de la care a şi încasat preţul. Întrucât reclamanta a refuzat onorarea filei C.E.C., pârâta a pus în executare silită această filă C.E.C. încasând suma de 119.000 lei de la reclamantă.
Reclamanta a mai arătat că fila C.E.C. pusă în executare de către pârâta SC I. SRL este o filă C.E.C. nouă eliberată de reclamantă, la data de 15 octombrie 2004, dată la care s-a constatat că nu se poate onora contractul de asociere întrucât nu s-a încheiat recoltarea de floarea soarelui şi care a înlocuit fila C.E.C. eliberată iniţial de reclamantă.
Reclamanta a mai arătat că, întrucât s-a plătit preţul, dar nu s-a respectat obligaţia de livrare a cantităţii de floarea soarelui convenită, se impunea obligarea pârâtelor la restituirea preţului cantităţii de floarea soarelui datorată până la concurenţa sumei de 8.000 lei vechi/Kg, astfel cum s-a convenit.
La data de 8 octombrie 2005, pârâta SC I. SRL a depus întâmpinare invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., excepţia insuficientei timbrări, excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond solicitând respingerea acţiuni, ca nefondată, întrucât nu este parte în contractul de furnizare şi nici nu a fost de acord cu vreo înţelegere tripartită între părţile în litigiu, însă, la momentul recoltării, a fost de acord să livreze reclamantei cantitatea de 151,943 tone de floarea soarelui, pentru care a pus în executare fila C.E.C. emisă de reclamantă.
La data de 7 noiembrie 2005, pârâta SC A.B. SA a depus întâmpinare, solicitând admiterea acţiunii reclamantei faţă de pârâta SC I. SRL, care nu şi-a respectat obligaţia de a livra floarea soarelui, conform înţelegerii din 22 septembrie 2004, emiţând o factură nereală şi încasând nejustificat suma de 119.000 lei, prin executarea filei C.E.C.
Prin încheierea din 8 noiembrie 2005, Tribunalul Călăraşi a respins excepţia prematurităţii acţiunii conform art. 7201 C. proc. civ. şi excepţia insuficientei timbrări ca nefondate.
Prin sentinţa comercială nr. 613 din 2 mai 2006, Tribunalul Călăraşi a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 25.098,62 lei cu titlu de sumă încasată necuvenit, respingând acţiunea faţă de pârâta SC A.B. SA Totodată instanţa a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC I. SRL la predarea cantităţii de 151 tone de floarea soarelui şi a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC I. SRL, obligând pârâta SC I. SRL la plata sumei de 2.448,56 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că din procesul - verbal întocmit de D.G.F.P. Călăraşi, la 31 august 2005, reiese că pârâta SC I. SRL a transportat cantitatea de 133,888 Kg floarea soarelui la S.D.V. cu avize de însoţire emise de pârâta SC A.B. SA şi în custodia reclamantei. Totodată, pârâta SC I. SRL a depus la S.B.B. şi cantitatea de 18.055 Kg floarea soarelui, pe care a vândut-o către SC C.A. SRL, toate părţile fiind de acord că întreaga suprafaţă de floarea soarelui recoltată de pârâta SC I. SRL în 2004 a fost de 292 ha.
Tribunalul a reţinut din probatorii că atât reclamanta cât şi SC I. SRL au fost finanţatori ai înfiinţării şi întreţinerii recoltei de floarea soarelui de pe cele 292 ha, finanţarea recoltei fiind de 663.174.336 lei, conform procesului - verbal D678 Călăraşi, dar pentru o cultură de 400 ha pe care trebuia să o înfiinţeze SC A.B. SA, şi nu de 292 ha cât s-a recoltat efectiv, restul finanţării fiind folosită de pârâta SC A.B. SA, iar finanţarea SC I. SRL a fost de 1.514.000.000 lei, finanţare cu care pârâta SC A.B. SA a fost de acord prin înţelegerea din septembrie 2004, iar reclamanta şi-a însuşit-o prin emiterea filei C.E.C.
Ca atare, tribunalul a reţinut că, în raport de contractele părţilor, atât reclamanta, cât şi pârâta SC I. SRL aveau dreptul să-şi acopere cheltuielile din contravaloarea recoltei de floarea soarelui, fapt recunoscut de reclamantă prin emiterea filei C.E.C. în favoarea pârâtei SC I. SRL.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta avea constituit gaj asupra recoltei de floarea soarelui până la concurenţa sumei de 720.000.000 lei vechi, dar pentru o suprafaţă de 400 ha. Ca atare, întrucât în cauză sunt doar 292 ha contractate de SC I. SRL, instanţa de fond a conchis că reclamanta avea un gaj până la valoarea de 565.600.000 lei vechi, iar nu 1.274.613.760 lei, cât a reţinut, astfel încât restul sumei de 749.013.760 lei vechi îi revenea pârâtei SC I. SRL, în baza contractului de asociere din 21 aprilie 2004.
Întrucât această pârâtă a încasat 1.000.000.000 lei vechi prin executarea silită a filei C.E.C. emisă de reclamantă, deci mai mult, datorează reclamantei diferenţa de 25.098,62 lei noi cu titlu de sumă încasată necuvenit.
Totodată, instanţa a respins capătul de cerere privind obligarea SC I. SRL la predarea cantităţii de 151 tone de floarea soarelui întrucât din dosar nu reies probe care să dovedească că pârâta s-a obligat la predarea acestei cantităţi de floarea soarelui.
Tribunalul a respins acţiunea faţă de pârâta SC A.B. SA, reţinând că din probele dosarului reiese că aceasta i-a predat reclamantei întreaga cantitate de floarea soarelui recoltată de pe cele 292 ha.
Instanţa de fond a respins şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta SC I. SRL, reţinând că nu există identitate de obiect şi cauză între prezenta cauză şi cea care a făcut obiectul deciziei nr. 205R/2005 a Tribunalului Călăraşi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, reclamanta şi pârâta SC I. SRL, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială la data de 20 octombrie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 411 din 28 septembrie 2007, a admis excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâtă şi a respins apelul SC I. SRL ca tardiv formulat. Prin aceiaşi decizie a admis apelul declarat de reclamanta SC C. SRL şi a schimbat în tot sentinţa nr. 613 din 2 mai 2006 a Tribunalului Călăraşi în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâta SC I. SRL să-i restituie reclamantei suma de 119.000 lei cu titlu de sumă încasată necuvenit, luând act că reclamanta a renunţat la judecată faţă de pârâta SC A.B. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut că, în speţă, nu s-a făcut dovada unor raporturi contractuale între reclamantă şi pârâta SC I. SRL şi nici a livrării de către această pârâtă şi primirii de către reclamantă a vreunei cantităţi de floarea soarelui, reclamanta având raporturi contractuale doar cu pârâta SC A.B. SA. A reţinut, de asemenea, că reclamanta a remis pârâtei SC I. SRL o filă C.E.C. completată de aceasta cu suma de 1.514.000.000 ROL pe care pârâta a pus-o în executare încasând suma de 119.000 RON.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC I. SRL solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, în secundar, admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului reclamantei şi admiterii apelului său.
Recurenta reclamantă a invocat, în esenţă, următoarele motive de recurs:
1. Hotărârea este nelegală prin prisma prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât la termenul din 21 septembrie 2007 a fost lipsă de procedură cu ambele pârâte, întrucât după suspendarea cauzei la 16 februarie 2007, pârâta SC I. SRL nu a mai primit citaţie pentru termenul din 21 septembrie 2007. Este de neînţeles cum s-a făcut menţiunea „afişat" pe citaţie când asociatul unic al societăţii este primarul comunei iar societatea este una bine cunoscută în comună.
2. Decizia atacată este nelegală potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pentru că s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 246 C. proc. civ., întrucât în mod nelegal s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecată faţă de pârâta SC A.B. SA în condiţiile în care era lipsă de procedură cu ambele pârâte.
3. Instanţa de apel a admis în mod greşit excepţia tardivităţii apelului, ridicată din oficiu, şi a respins apelul ca tardiv, deşi cererea de apel a fost depusă la instanţa de fond la 28 iunie 2006.
4. „Pe fondul cauzei hotărârea instanţei de apel este total greşită şi vădit nelegală, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât se bazează pe reţineri străine de natura pricinii".
5. Hotărârea instanţei de apel mai este nelegală şi pentru că încalcă dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., în considerentele ei neregăsind motivarea pentru care s-a admis apelul SC C. SRL şi fiind nemotivată în privinţa admiterii excepţiei tardivităţii apelului pârâtei.
Cu ocazia dezbaterilor recurenta – pârâtă a renunţat să mai susţină al treilea motiv de recurs, respectiv cel privitor la greşita respingere a apelului său ca tardiv declarat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi susţinute de către recurenta – pârâtă, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Procedura de citare cu recurenta – pârâtă pentru termenul din 21 septembrie 2007, când s-a dezbătut cauza, a fost legal îndeplinită, dovada procedurii de citare, prin afişare, aflându-se la fila dosarului de apel.
Recurenta – pârâtă nu are interes, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., de a invoca necitarea legală a celeilalte pârâte, nesuferind nicio vătămare.
2. Este nefondat şi al doilea motiv de recurs întrucât, instanţa a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei faţă de pârâta SC A.B. SA cu respectarea prevederilor art. 246 C. proc. civ., întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, pe de o parte pârâta – recurentă a fost legal citată iar pe de alta nu are interes să invoce eventuale vătămări ale intereselor celeilalte pârâte.
3. Cel de al patrulea motiv de recurs invocat de recurentă (la cel de al treilea a renunţat) nu se încadrează în cele prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., el vizând netemeinicia hotărârii şi aprecierea probelor de către instanţă şi ca atare, neputând fi examinat în calea de atac extraordinară a recursului.
4. Nici ultimul motiv de recurs nu este fondat întrucât hotărârea atacată este bine motivată sub ambele aspecte invocate de către recurentă respectiv atât în ceea ce priveşte tardivitatea apelului pârâtei SC I. SRL, cu menţionarea datei comunicării sentinţei şi cea a înregistrării apelului, cât şi în privinţa temeiurilor pentru care a admis apelul reclamantei şi acţiunea acesteia, cu obligarea pârâtei – recurente la restituirea sumei încasate necuvenit, făcând o analiză temeinică a raporturilor juridice dintre părţile dosarului.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Vâlcelele, împotriva deciziei nr. 411 din 28 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1729/2008. Comercial → |
|---|
