ICCJ. Decizia nr. 1729/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1729/2008
Dosar nr. 26412/3/2004
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa comercială nr. 10508 pronunţată la data de 21 noiembrie 2006 Secţia a VI-a Tribunalului Bucureşti a admis, în parte, cererea principală precizată, formulată de reclamanta SC R.S. – G.E.C.A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SRL, pe care a obligat-o să-i plătească suma de 153.002,22 Ron, reprezentând despăgubiri; suma de 6.072 Ron, reprezentând actualizare cu rata inflaţiei a sumei de 45.000 Ron, reprezentând penalităţi; dobânda legală aferentă sumei de 60.000 Ron, reprezentând beneficiu nerealizat, începând cu data de 5 septembrie 2004 şi până la achitarea integrală a acestui debit; suma reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumei de 60.000 Ron, aferentă perioadei 5 septembrie 2004 – 31 decembrie 2005 şi suma de 6.847,95 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii formulate de reclamantă împotriva pârâtei; a admis, în parte, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva SC F. SA, pe care a obligat-o să plătească pârâtei suma de 25.000 Ron, reprezentând despăgubiri, a compensat, în parte, cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta să plătească chematei în garanţie, cu acest titlu, suma de 4629 Ron.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în principal, în ce priveşte cererea principală, că pârâta a recunoscut pretenţiile reclamantei reprezentând despăgubiri şi penalităţi, considerând că, în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului, aceasta datorează şi sumele reprezentând beneficiu nerealizat şi a aplicat dispoziţiile art. 969 şi 1066 C. civ., OG nr. 9/2000, art. 43 C. com. şi art. 274 C. proc. civ., apreciind că nu se pot cumula penalităţi, conform clauzei penale, cu dobânda legală şi că, pentru celelalte pretenţii nerecunoscute de pârâtă, reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul invocat şi fapta ilicită a pârâtei, iar, în ce priveşte cererea de chemare în garanţie, că suma de 25.000 lei, este datorată în temeiul art. 969 şi 1066 C. civ.
Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, de Secţia a VI-a comercială a Curţii de apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 407 pronunţată la data de 26 septembrie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel a reţinut: cu referire la apelul reclamantei, că, în mod corect, instanţa de fond a acordat despăgubiri pentru 9 zile în loc de 10 zile, cum s-a solicitat prin cererea introductivă, conform clauzei penale înscrisă la art. 10.2 din contractul de închiriere din 20 aprilie 2004, încheiat cu pârâta şi a stabilit că nu se pot cumula penalităţile cu dobânda, care reprezintă tot daune interese; cu referire la apelul pârâtei, că recunoaşterea pretenţiilor reclamantei de către aceasta nu îi este opozabilă chematei în garanţie, iar temeiul răspunderii sale nu poate fi decât contractual, faţă de contractul de prestări servicii încheiat între pârâtă şi chemata în garanţie, că, din probatoriul administrat, nu rezultă că pretenţiile reclamantei ar fi rezultatul faptei cauzatoare de prejudicii a chematei în garanţie, iar, cu referire la apelul chematei în garanţie, că prejudiciul suferit din culpa SC F., prin sistarea energiei electrice, este de 50.000.000 lei pe zi pentru cele 5 zile cât activitatea reclamantei a fost perturbată, considerând nefondate susţinerile acestei părţi, în sensul că nu datorează suma de 250.000.000 lei (Rol), faţă de obligaţiile asumate prin contractul de prestări servicii încheiat cu SC C.C. SRL.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta-chemată în garanţie, SC F. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esenţă, că între considerentele celor două hotărâri pronunţate în cauză există contradictorialitate, cu referire la răspunderea reţinută în sarcina chematei în garanţie (304 pct. 7); că instanţa a schimbat „natura actului juridic dedus judecăţii" pronunţându-se pe răspunderea contractuală a acestei părţi şi nu pe cea delictuală cum s-a solicitat (art. 304 pct. 8) şi a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 969 C. civ., având în vedere că dispoziţiile din contractul încheiat între reclamantă şi pârâtă nu îi sunt aplicabile (304 pct. 9), recurenta neprecizând relevanţa criticilor aduse primei instanţe faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata pârâtă a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, aceleaşi concluzii formulând şi intimata reclamantă prin notele scrise depuse la dosar.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., una din ipostazele în care se poate ajunge la o nemotivare, în sensul menţionatului articol, este cea referitoare la existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii ce face obiectul recursului, ori aspectul invocat de recurentă în susţinerea precitatului motiv de recurs nu se circumscrie acestei ipostaze.
Este de observat că nici aspectele invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 nu răspund cerinţelor acestui text legal, întrucât „actul juridic" la care se referă recurenta este de fapt cererea prin care s-a solicitat instanţei antrenarea răspunderii acestei părţi în cauză, deci un act procedural.
Cum în argumentarea obligaţiei de plată stabilită în cauză în sarcina chematei în garanţie către pârâtă, instanţa de apel a avut în vedere contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1 din 1 decembrie 2001, încheiat de aceasta cu pârâta SC C.C. SRL, existent la dosarul Tribunalului Bucureşti, şi nu contractul de închiriere încheiat între reclamantă şi pârâtă la data de 20 aprilie 2004, cum greşit susţine recurenta, nu se justifică critica greşitei aplicări a art. 969 C. civ., cu referire la acest din urmă contract, invocată în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chemata în garanţie SC F. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 407 din 26 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1728/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1732/2008. Comercial → |
|---|
