ICCJ. Decizia nr. 1683/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1683/2008
Dosar nr. 10245/105/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 299 din 12 februarie 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi respinge acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC G. SA SCĂIENI, în contradictoriu cu pârâta SC I.C. SRL, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1201 C. civ., există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
În speţă, prin Decizia nr. 11 din 20 februarie 2002 rămasă definitivă, Curtea de Apel Ploieşti, soluţionând în apel litigiul între părţi cu privire la rezilierea contractului de leasing încheiat la data de 7 februarie 1995, a stabilit obligaţia de plată în sarcina SC G. SA şi în favoarea SC I.C. SRL, la suma de 134.838 dolari S.U.A., obligând totodată aceeaşi SC G. SA, la plata dobânzii contractuale de 12 %.
În cauză, tribunalul reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă tocmai această clauză penală, respectiv dobânda de 12 % pe an, asupra căreia, Curtea de Apel s-a pronunţat asupra obligaţiei de plată a acesteia de către SC G. SA SCĂIENI.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 218 din 5 noiembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamanta SC G. SA BOLDEŞTI SCĂIENI împotriva sentinţei civile nr. 299 din 12 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, desfiinţează sentinţa nr. 299 din 12 februarie 2007 şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că părţile sunt aceleaşi însă au calitate diferită, fiecare fiind reclamantă într-un dosar şi pârâtă în altul. Obiectul este şi el diferit. În primul dosar s-a solicitat rezilierea contractului de leasing şi a actelor adiţionale încheiate la contract, precum şi obligarea pârâtei la plata chiriei restante pentru utilaje închiriate şi la despăgubiri.
În cel de-al doilea dosar, prezenta cauză, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a clauzei penale prevăzute în art. 7 lit. c) din contractul de leasing, în sensul reducerii acesteia de la 12 % până la cuantumul dobânzii legale prevăzute în materia comercială.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC I.C. SRL BUCUREŞTI a susţinut că în mod corect Tribunalul Prahova a respins acţiunea, ca inadmisibilă, întrucât clauza de 12 % este apărată de instituţia autorităţii de lucru judecat.
Clauza de 12 % din contractul de leasing menţionată în art. 7 lit. c), completată prin actul adiţional este o clauză penală cu scop reparatoriu, atunci când una din părţile contractante nu îşi execută obligaţia, o execută necorespunzător ori o execută cu întârziere.
De asemenea, contractul de leasing nr. 442/1995 fiind întocmit pentru o perioadă de 5 ani a încetat de drept, iar cererea de chemare în judecată formulată de SC G. SA SCĂIENI a rămas fără obiect.
Intimata nu a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., iar părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată, în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că situaţia expusă nu se încadrează în niciuna din dispoziţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normelor de drept material sau dispozitiv ce au fost nesocotite.
Pentru acest considerent, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 218 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I.C. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 218 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1686/2008. Comercial → |
|---|
