ICCJ. Decizia nr. 1682/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1682/2008
Dosar nr. 7259/90/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială, la data de 20 februarie 2007 sub nr. dosar 7259/90/2006, ulterior precizată, reclamanta SC N.R. SRL BUCUREŞTI a chemat în judecată pârâta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200.000 lei, actualizată cu rata inflaţiei de la data plăţii efective reprezentând avans şi la plata sumei de 13.195 lei reprezentând dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2574/ C din 20 iunie 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC N.R. SRL BUCUREŞTI şi a obligat pârâta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea să restituie suma de 200.000 lei actualizată în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective şi 13.195 lei dobândă legală.
Prin încheierea din 4 septembrie 2007 s-a îndreptat dispozitivul sentinţei în sensul cuantificării dobânzii la suma de 131.952 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că nu au fost îndeplinite condiţiile compensaţiei legale deoarece la data efectuării plăţii în avans a OP nr. 224 din 26 februarie 2002 pârâta era cea care datora reclamantei suma de 96.402,28 lei aşa încât, după această plată, pârâta datorează reclamantei suma de 296.402,28 lei. Ori, pentru ca pârâta să fi putut face compensaţia trebuia ca în acel moment să existe o datorie reciprocă a reclamantei, ori în cuprinsul raportului de expertiză se arată că pârâta a efectuat deseori compensări greşite, asupra cărora a revenit efectuând modificări, fapt ce a condus la o situaţie neclară.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel pârâta G.C.C.G. SA invocând greşita apreciere a probelor, respectiv ignorarea concluziilor expertizei care arată că pârâta datorează doar suma de 483.238.397 lei Rol. Prin motivele suplimentare formulate, pârâta a invocat netemeinicia acţiunii în lipsa raporturilor contractuale dintre părţi.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat, întrucât la data de 26 februarie 2002, U.S.G. datora deja suma de 96.402 lei la care s-a adăugat suma de 200.000 lei, ceea ce face imposibilă compensaţia legală.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 210/ Ap din 15 noiembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de pârâta G.C.C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 2574/ C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a redus obligaţia de plată stabilită în sarcina pârâtei de la 200.000 lei la 48.323,84 lei, menţinând restul dispoziţiilor.
A respins apelul declarat de aceiaşi pârâtă împotriva încheierii din 4 septembrie 2007 pronunţată în dosarul 7259/90/2006 al tribunalului Braşov, secţia comercială.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că potrivit raportului de expertiză necontestat de apelanta – pârâtă, rezultă că înainte de efectuarea plăţii sumei de 2.000.000.000 lei din 26 februarie 2002, reclamanta era creditoare pentru pârâtă cu suma de 964.022.897 lei, deci după această dată era creditoare cu suma totală de 2.964.022.897 lei, aspect reţinut şi în raportul de inspecţie fiscală din 14 iunie 2005. În cursul anului 2006 pârâta virează în contul reclamantei suma de 2.480.784.500 lei, rămânând o diferenţă de plată în sumă de 483.238.397 lei Rol, respectiv 48.323,84 Ron.
Instanţa de fond a reţinut nelegalitatea compensărilor efectuate de pârâtă cu privire la suma de 2.000.000.000 lei şi a obligat-o la restituirea acestei sume, fără a avea în vedere plata efectuată de pârâtă în cursul anului 2006, în timpul procesului. Prin executarea parţială a obligaţiei de plată şi prin acoperirea parţială a datoriei, creanţa reclamantei faţă de pârâtă a fost diminuată substanţial, astfel încât în mod greşit instanţa de fond nu a luat în considerare datoria reală existentă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Chiar dacă achitarea parţială a debitului s-a realizat prin executare silită, aceasta a tot un mod de stingere a obligaţiei ce trebuia luată în considerare de instanţa de fond (art. 1113 C. civ.).
Cu privire la dobânda legală acordată, a constatat că suma solicitată de reclamantă în cuantum de 131.952 lei a fost calculată pe perioada 28 februarie 2002 – 21 februarie 2005, respectiv pe perioada în care pârâta era debitoare faţă de reclamantă cu suma de 200.000 lei Ron, achitarea parţială a debitului realizându-se în cursul anului 2006. În consecinţă, pârâta datora dobânda legală în cuantumul acordat, dobândă aferentă perioadei 28 februarie 2002 - 21 februarie 2005 şi calculată la suma de 200.000 lei Ron.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerile apelantei legate de indicarea greşită a temeiului juridic al acţiunii, având în vedere că încadrarea juridică a cererii se realizează de instanţa de judecată. Chiar dacă iniţial cererea reclamantei viza restituirea unei sume achitate şi nedatorate (art. 1092 C. civ.), prin expertiza contabilă efectuată s-a constatat că între părţi se derulau relaţii contractuale, motiv pentru care în mod corect s-au reţinut prevederile art. 964 C. civ., privind răspunderea contractuală, datoria existentă derivând din executarea contractelor anterioare încheiate de părţi. Instanţa de apel a reţinut că nu are relevanţă dacă părţile nu au încheiat contractul nr. P 0020 din 22 februarie 2002, în condiţiile în care datoria finală este rezultatul compensărilor efectuate în baza altor contracte necontestate de părţi.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC N.R. SRL BUCUREŞTI criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că Decizia comercială nr. 210/ Ap din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, este nelegală deoarece:
1. Plata de către U.S.G. a sumei de 2.480.754.500 lei vechi s-a făcut în temeiul sentinţei arbitrale nr. 275 din 26 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Arbitral constituit la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a reprezentat contravaloarea unei cantităţi de cocs livrată de reclamantă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare cocs (anexa 1).
Prin plata acestei sume U.S.G. a stins o altă datorie faţă de e reclamantă decât cea reclamată în prezenta cauză, datorie care îşi are izvorul într-un contract de vânzare-cumpărare.
Dispoziţiile art. 1113 C. civ., pe care şi-a întemeiat raţionamentul instanţa de apel nu sunt aplicabile având în vedere dispoziţiile art. 1147 pct. 7 C. civ., deoarece prin sentinţa Tribunalului Arbitral s-a stabilit care din datoriile U.S.G. faţă de SC N.R. SRL BUCUREŞTI se stinge prin plata sumei menţionată în titlul executoriu.
Pentru a se putea vorbi de imputaţia plăţii este necesar să nu se specifice prin actul în baza căruia s-a stabilit şi plătit suma în cauză ce datorie se stinge.
Suma de 200.000 lei datorată de U.S.G. cu titlu de restituire plată nedatorată nu a fost stinsă prin vreun mijloc legal de U.S.G. până în prezent.
Decizia instanţei de apel este vădit nelegală deoarece instanţa de judecată a încălcat în mod evident prevederile legale incidente în cauză, norme juridice care stabilesc în mod concret condiţiile în care se sting datoriile între părţi.
În conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC N.R. SRL BUCUREŞTI a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii apelului şi menţinerii dispoziţiilor sentinţei civile nr. 2574/ C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că înainte de efectuarea plăţii sumei de 2.000.000.000 lei din 26 februarie 2002, reclamanta era creditoare pentru pârâtă cu suma de 964.022.897 lei, deci după această dată era creditoare cu suma totală de 2.964.022.897 lei, aspect reţinut şi în raportul de inspecţie fiscală din 14 iunie 2005.
În cursul anului 2006 pârâta virează în contul reclamantei suma de 2.480.784.500 lei rămânând o diferenţă de plată în sumă de 483.238.397 lei Rol respectiv 48.323,84 Ron.
Instanţa de fond a reţinut nelegalitatea compensărilor efectuate de pârâtă cu privire la suma de 2.00.000.000 lei şi a obligat-o la restituirea acestei sume, fără a avea în vedere plata efectuată de pârâtă în cursul anului 2006, în timpul procesului.
În mod greşit instanţa de fond nu a luat în considerare datoria reală existentă la data pronunţării hotărârii judecătoreşti.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut modul de stingere a obligaţiei (art. 1113 C. civ.) chiar dacă achitarea parţială a debitului s-a realizat prin executare silită.
În ceea ce priveşte invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 1147 pct. 1 C. civ., ca argument în sensul că între părţi nu ar fi putut opera compensaţia acesteia nu sunt aplicabile în speţă în condiţiile în care ipoteza vizată de textul legal „Compensaţia se operează oricare ar fi cauzele uneia sau celeilalte datorii, afară de cazurile: I unei cereri pentru restituţiunea unui lucru ce pe nedrept s-a luat de la proprietar" este în mod evident diferită de speţa dedusă judecăţii.
Având în vedere probatoriul analizat de către instanţa de apel respectiv considerentele şi concluziile raportului de expertiză, dispoziţiile art. 1113 C. civ., cu privire la imputaţia plăţii au fost în mod corect şi legal aplicate de instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, rezultă că Decizia atacată este legală şi drept urmare Înalta Curte va respinge recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.R. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 210/ Ap din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1683/2008. Comercial → |
|---|
