ICCJ. Decizia nr. 1686/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1686/2008
Dosar nr. 11966/3/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI comercială, la data de 8 mai 2007, reclamanta SC T.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.S. SA, sucursala Bucureşti solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea mai multor facturi emise de către pârâtă.
În motivarea acţiunii formulate, reclamanta a invocat excepţia prescripţiei extinctive a facturilor emise pe perioada 2003-ianuarie 2007.
Pârâta a depus întâmpinare invocând excepţia prematurităţii acţiunii conform art. 7201 şi următoarele C. proc. civ., iar pe fond respingerea acţiunii, întrucât termenul de prescripţie extinctivă a fost întrerupt prin recunoaşterea debitului şi plata parţială a acestuia de către reclamantă.
Prin încheierea din 5 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia de prematuritate ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială nr. 9137 din 20 august 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că nulitatea relativă sau absolută, este acea sancţiune de drept civil ce lipseşte actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, or facturile fiscale nu pot fi considerate acte juridice civile, ele fiind simple înscrisuri sub semnătură privată, astfel încât nu le este aplicabilă sancţiunea nulităţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta SC T.P. SRL BUCUREŞTI.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 620 din 14 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC T.P. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 9137 din 20 august 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata SC E.S. SA, sucursala Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut că:
Sancţiunea procedurală în cazul în care se invocă prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune, este respingerea acţiunii în justiţie ca prescrisă, iar nu anularea sau constatarea nulităţii acesteia, motivele de nulitate relativă şi absolută fiind strict prevăzute de dispoziţiile Codului civil.
Prescripţia extinctivă sub aspect procedural se poate invoca doar pe cale de excepţie, iar nu pe cale de acţiune, fiind un mijloc procedural de paralizare a acţiunii în justiţie a reclamantului.
Instanţa de apel a reţinut că atât acţiunea de fond, cât şi apelul de faţă sunt nefondate, întrucât prescripţia extinctivă nu poate fi invocată pe calea principală, în susţinerea acţiunii în constatarea nulităţii absolute şi nu pentru considerentele reţinute de instanţa de fond.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta SC T.P. SRL BUCUREŞTI criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând motivele din apel sub forma criticilor în recurs susţinând că anularea de către intimată a facturilor vechi achitate integral de către apelantă şi emiterea altor facturi este abuzivă şi nelegală, întrucât cele 2 contoare au fost montate de către intimată şi tot aceasta a calculat greşit facturile vechi, nefiind culpa societăţii recurente, ci a angajaţilor intimatei.
Recurenta a arătat că în ipoteza în care o parte din debit acţiunea este întemeiată, întrucât plăţile s-au făcut în contul altor facturi recalculate de intimata în perioada februarie 2004 - ianuarie 2007, facturi ce nu au fost contestate în instanţă.
Facturile contestate de reclamantă, a arătat aceasta, reprezintă aproximativ 173 din valoarea sumei de 61.529,46 lei fiind emise în perioada mai 2003 - ianuarie 2004, astfel încât din debitul final trebuie scăzute sumele aferente facturilor emise până în 18 ianuarie 2007.
Recurenta a învederat că prima instanţă şi instanţa de apel, au interpretat greşit înscrisurile depuse de aceasta, reţinând că nulitatea vizează doar acte juridice, atât timp cât Decretul nr. 167/1958 se referă la orice acţiune.
În consecinţă, reclamanta SC T.P. SRL BUCUREŞTI în temeiul art. 304 C. proc. civ. şi Decretului nr. 167/1958 a solicitat, admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea deciziei atacate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii.
Instanţa de fond şi instanţa de apel în mod corect au reţinut că facturile a căror nulitate se solicită nu sunt acte juridice civile, ele fiind simple înscrisuri sub semnătură privată astfel încât nu le este aplicabilă sancţiunea nulităţii.
Sancţiunea procedurală în cazul în care se invocă prescripţia extinctivă a dreptului material la acţiune, este respingerea acţiunii în justiţie ca prescrisă şi nu anularea sau constatarea nulităţii acesteia, motivele de nulitate relativă şi absolută fiind strict prevăzute de dispoziţiile Codului civil.
Prescripţia extinctivă sub aspect procedural se poate invoca doar pe cale de excepţie şi nu pe cale de acţiune, fiind un mijloc procedural de paralizare a acţiunii în justiţie a reclamantului.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că atât acţiunea de fond, cât şi apelul sunt nefondate, întrucât prescripţia extinctivă nu poate fi invocată pe cale principală în susţinerea acţiunii în constatarea nulităţii absolute.
Faţă de cele ce preced rezultă că Decizia atacată este legală şi drept urmare Înalta Curte va respinge recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.P. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 620 din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1683/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1688/2008. Comercial → |
|---|
