ICCJ. Decizia nr. 1700/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1700/2008
Dosar nr. 521/107/2006
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 17 iulie 2006, reclamanta SC A.P. SRL Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâta SC J.T. SRL – Alba Iulia pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate reziliat de drept contractul de închiriere nr. 23 din 1 martie 2005, datorită nerespectării obligaţiilor contractuale şi să se dispună evacuarea pârâtei din spaţiul închiriat, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că pârâta nu a respectat clauzele contractului de închiriere, efectuând fără acordul său modificări ale spaţiului închiriat şi s-au înregistrat întârzieri în plata chiriei, pârâta respingând propunerile sale de renegociere a chiriei în condiţiile tendinţei de majorare a acestora în Alba Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 1665 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Alba a respins acţiunea reclamantei, cu 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei, întrucât lucrările de zugrăvire şi reparare a unui stâlp interior prin placarea unor ţevi cu rigips nu reprezintă modificări în structura spaţiului, iar întârzierea cu câteva zile a plăţii chiriei şi utilităţilor se datorează culpei reclamantei care emite cu întârziere facturile.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia comercială nr. 41 din 6 iulie 2007, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti reclamanta a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea acţiunii sale aşa cum a fost formulată, întrucât pârâta nu a respectat prevederile contractului, ca, orice modificare în structura interioară a spaţiului închiriat sau destinaţiei acestuia să se facă cu acordul scris al proprietarului, reţinându-se greşit culpa sa în nefacturarea la termen a chiriei, situaţie în care pârâta avea obligaţia renegocierii chiriei dată fiind tendinţa de creştere a acesteia în condiţiile aprecierii monedei naţionale.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul contractului de închiriere nr. 23 încheiat la 1 martie 2005.
Având în vedere probatoriile administrate în cauză se constată că instanţele au reţinut corect că, lucrările apreciate de reclamantă ca modificări structurale (zidirea unei uşi metalice, construirea alteia şi a unui geam de aerisire menţionate în declaraţiile martorilor) au fost efectuate în anul 2004, înainte de data încheierii contractului de închiriere în litigiu în martie 2005.
Cu alte cuvinte, cât timp reclamanta nu a făcut dovezi concludente privind efectuarea lucrărilor pe perioada derulării raporturilor lor contractuale, corect instanţele au reţinut că lucrările efectuate anterior contractului şi acceptate ca atare nu au putut să afecteze clauzele contractului nefiind o cauză de reziliere a acestuia cum a solicitat reclamanta.
În ce priveşte plata cu întârzieri nesemnificative a facturilor de către pârâtă, este reţinut că, practica emiterii facturii de către reclamantă, a modificat implicit, prin acordul tacit al părţilor termenul de 10 zile prevăzut în contract, situaţie ce nu poate constitui o cauză de reziliere a contractului, cum greşit se solicită şi prin recursul de faţă.
De altfel, motivul real al cererii de reziliere, apare ca fiind cel determinat de refuzul pârâtei de a accepta majorarea chiriei.
Dar şi această susţinere a fost corect înlăturată de instanţe care au reţinut că refuzul pârâtei de majorare a chiriei în condiţiile aprecierii monedei naţionale nu a fost nejustificat, având în vedere că părţile au prevăzut în contract o chirie, în EURO, iar o modificare a întinderii acesteia putea opera numai prin înţelegerea părţilor, situaţie în care era datorată suma din contract.
Având în vedere cele de mai sus, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 8 şi 9 invocate în recurs, care va fi privit ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.P. SRL Alba Iulia împotriva deciziei nr. 41/A/2007 din 6 iulie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1697/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1704/2008. Comercial → |
|---|
