ICCJ. Decizia nr. 1757/2008. Comercial. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1757/2008
Dosar nr. 24829/3/2006
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6159 din 7 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată de pârâta B.C. H.V.B.Ţ. SA.
S-a respins cererea de anulare a Hotărârilor Adunării Generale ale Acţionarilor societăţii pârâte nr. 1, 2, 3, 5, 6, 10 din data de 2 iunie 2006 formulată de reclamantul N.M.P. A fost obligat reclamantul la 12.511,06 lei cheltuieli de judecată.
Prima instanţă, faţă de excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă, a reţinut că acţiunea asociatului prin care se atacă hotărârile A.G.A. pretins nelegale nu este o acţiune individuală, ci este o acţiune socială, bazată pe interesul colectiv al societăţii. De aceea, asociatului nu i se poate pretinde dovada unui interes personal, deoarece acest interes se impune a exista doar în acţiuni cu caracter individual, nu şi în acţiunile cu caracter social.
În ceea ce priveşte anularea hotărârilor A.G.A. solicitată de către reclamant, tribunalul a reţinut că la data de 2 iunie 2006 A.G.E. a Băncii Comerciale I.Ţ. SA a adoptat hotărârile nr. 1, 2, 3, 5, 6 şi 10 prin care a fost modificat actul constitutiv al societăţii. Convocarea Adunării Generale s-a realizat corect prin publicarea (M. Of. nr. 1497/15.05.2006) şi în ziarul R.L. din data de 16 mai 2006, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, respingând în acest fel susţinerea reclamantului potrivit căreia hotărârile atacate sunt nule pentru nerespectarea formalităţilor de convocare a A.G.E.A.
Referitor la susţinerile reclamantului că Hotărârea A.G.E.A. nr. 10 din 2 iunie 2006 este nulă deoarece încalcă prevederile art. 128 şi art. 114, tribunalul a reţinut că prin modificarea actului constitutiv nu s-a impus în vreun fel acţionarilor, modalitatea de vot în cadrul Adunării Generale, ei fiind în continuare liberi să voteze astfel cum consideră de cuviinţă pentru protejarea propriilor interese. Totodată în virtutea art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, exerciţiul atribuţiilor menţionate la art. 113 lit. b), c), f), g) şi j) va putea fi delegat consiliului de administraţie sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale extraordinare.
Prin urmare, chiar legea face trimitere la dispoziţiile actului constitutiv. În virtutea acestei trimiterii A.G.E.A. a decis să acorde consiliului de administraţie atribuţia înfiinţării sediilor secundare.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 6159 din 7 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti a declarat apel reclamantul N.M.P. în cuprinsul căruia a solicitat şi suspendarea judecării dosarului 24829/3/2006 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 33102/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea de şedinţă din data de 5 decembrie 2007, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, reţinând că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât apelantul a formulat cerere de suspendare cu aceeaşi motivare şi în faţa instanţei de fond, cerere respinsă prin încheierea din 26 februarie 2007.
Împotriva încheierii din data de 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul N.M.P. întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 244 alin. (1) pct. 1.
Recursul este inadmisibil.
Conform art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi sau când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Art. 2441 reglementează calea de atac asupra încheierii pronunţate în temeiul art. 244 C. proc. civ., în sensul că „asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului”.
Ca urmare, textul reglementează declararea căii de atac, separat numai împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii procesului şi care ar fi întrerupt cursul judecăţii, precum şi asupra încheierilor prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Cum în cauză, prin încheierea atacată s-a respins cererea privind suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., cursul judecăţii nu a fost întrerupt, încheierea putând fi atacată numai odată cu fondul.
Întrucât legiuitorul nu a înţeles ca prin dispoziţie specială să reglementeze separat exercitarea căii de atac şi asupra încheierilor prin care s-au respins cererile de suspendare a procesului, se constată că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.M.P. împotriva încheierii de şedinţă din data de 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1755/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2548/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
