ICCJ. Decizia nr. 2548/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2548/2008
Dosar nr. 5304/59/2006
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 900 din 24 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Arad a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanta SC C. SA ARAD împotriva pârâtei SC U.E. SRL PLOIEŞTI pentru plata sumei de 20.110.714.833 lei respectiv 2.011.071,49 RON cu titlu de preţ.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 24.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între pârâta SC U.E. SRL în calitate de antreprenor general şi reclamanta SC C. SA în calitate de subanteprenor s-a încheiat contractul pentru execuţie lucrări construcţii în subantrepriză nr. 285/3151 din 23 aprilie 2004 având ca obiect executarea unor lucrări la F.D.R. din Ineu.
Potrivit art. 4 din contract valoarea lucrărilor a fost stabilită prin negociere directă la un preţ estimativ de 200 euro/mp în conformitate cu anexa contractului iar pct. 14 se referă la decontarea lucrărilor care presupunea întocmirea până la data de 25 a fiecărei luni de către subanteprenor a unor situaţii de lucrări parţiale ce urmau a fi verificate şi confirmate de către anteprenorul general în termen de 16 zile lucrătoare de la depunere, la situaţiile de lucrări intermediare şi 31 de zile la situaţiile de lucrări finale.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta în calitate de subanteprenor nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 10 lit. m) din contract privind notificarea pârâtei, în termen de 5 zile asupra necesităţii efectuării recepţiei şi semnării procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi că din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamanta a efectuat lucrări a căror contravaloare a depăşit suma de 31.636.964 lei achitată de pârâtă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC C. SA ARAD solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată cu consecinţa obligării pârâtei intimate SC U.E. SRL PLOIEŞTI la plata sumei de 2.011.071,49 lei reprezentând preţul lucrărilor de construcţii executate, confirmate, acceptate la plată şi neachitate, cu cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
În motivarea apelului reclamanta a susţinut că în mod nelegal şi netemeinic prima instanţă a dispus respingerea acţiunii sale pornind de la o interpretare scoasă din context a conţinutului înscrisului intitulat „minută” din data de 22 iulie 2004 şi a interogatoriilor luate celor două părţi.
Reclamanta arată că instanţa s-a aflat într-o gravă eroare de fapt, realizând o apreciere greşită a probelor administrate pe care le-a interpretat parţial şi trunchiat.
Astfel a menţionat că organizarea şi efectuarea recepţiei cădea în sarcina anteprenorului general, fiind culpa exclusivă a acestuia faptul că subanteprenorul nu a fost convocat.
Cu privire la „minuta” încheiată la 22 iulie 2006 apelanta a arătat că instanţa nu a coroborat înscrisul respectiv cu probele existente la dosar şi mai mult a făcut aprecieri asupra sumei, care au invalidat concluzia potrivit căreia intimata-pârâtă nu ar mai avea alte sume de plată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 187 din 18 septembrie 2007, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA ARAD şi a obligat pârâta SC U. SRL PLOIEŞTI la plata sumei de 1.810.972,72 lei cu titlu de pretenţii şi 62.245 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel, menţinând în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
Instanţa de apel pentru a pronunţa hotărârea anterior menţionată a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 11 lit. d) din contractul încheiat de părţi nr. 285/3151 din 23 aprilie 2004, antreprenorul general avea obligaţia contractuală de a convoca comisia de recepţie la cererea subanteprenorului în cel mult 3 zile lucrătoare de la data cererii de convocare comunicată de antreprenor. Deci din interpretarea acestor clauze contractuale a rezultat că organizarea şi efectuarea recepţiei cădea în sarcina anteprenorului general deci a pârâtei SC U.E. SA fiind culpa exclusivă a acesteia faptul că subanteprenorul nu a fost convocat.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat la apel, instanţa a reţinut că valoarea lucrărilor executate se ridică la suma de 51.981.112,481 lei vechi, că au fost achitate lucrări în construcţii executate în cadrul contractului de 31.137.951.536 lei vechi şi deci a concluzionat că lucrările executate şi confirmate în scris de către pârâtă, neachitate sunt în sumă de 1.810.973 RON.
Cu privire la „minuta” încheiată la 22 aprilie 2004 instanţa de apel a reţinut că în mod eronat prima instanţă a interpretat că valoarea lucrărilor contractate este de aproximativ 900.000 Euro plus TVA, din minută rezultând în mod clar că la data de 22 iulie 2004 erau executate lucrări în valoarea menţionată şi nicidecum că suma respectivă ar reprezenta valoarea întregului contract.
De asemeni şi prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară s-a reţinut că minuta încheiată se referă la lucrările executate până la acea dată.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, în termen legal, pârâta SC U.E. SRL PLOIEŞTI a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta-pârâtă prin criticile formulate arată că instanţa de apel, a validat cu uşurinţă raportul de expertiză efectuat în cauză la cererea apelantei-reclamantă.
Cu referire la acest raport de expertiză ca de altfel şi la suplimentul de expertiză încuviinţat de instanţă, recurenta arată că experţii nu au avut în vedere înscrisurile de la dosar cât şi obiectivele părţilor ci au avut în vedere numai situaţiile de lucrări furnizate de reclamantă.
Recurenta menţionează că decizia atacată este nelegală şi implicit netemeinică deoarece reclamanta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută în art. 10 lit. m) din contract iar instanţa nu a avut în vedere acest aspect. Astfel, nu s-a putut stabili dacă între părţi mai există lucrări nedecontate, atâta timp cât ele nici nu au fost recepţionate. Facturile emise dar neacceptate la plată nu pot face dovada că serviciile pretinse au fost şi executate şi de asemeni nu au fost identificate care anume lucrări fac obiectul respectivului debit.
Instanţa de apel, arată recurenta, a mai greşit în sensul că nu a asigurat un echilibru de probe în cauză, s-a rezumat să admită efectuarea expertizei cerută de reclamantă şi a respins cererea sa formulată în baza art. 212 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., de a dispune efectuarea unei expertize contrarii care să stabilească adevărul prin luarea în considerare a tuturor actelor existente la dosarul cauzei. Prin această atitudine a abdicat de la obligaţia inserată în art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece prin respingerea cererii pentru efectuarea unei contraexpertize, a încălcat ceea ce stabilise prin încheierea de la 13 martie 2007 şi anume ca expertiza să aibă în vedere atât înscrisurile de la dosar cât şi obiectivele părţilor.
Cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză recurenta menţionează că ar conţine o eroare privind valoarea lucrărilor contractate de către reclamantă, care conform minutei din 22 iulie 2004 erau de aproximativ 900.000 Euro, dar ca şi în raportul suplimentar, se susţine că această sumă ar reprezenta lucrări executate şi nu contractate, ceea ce contravine flagrant realităţii deoarece până în iulie suma totală a situaţilor de lucrări întocmite de reclamantă era de aproximativ 300 000 Euro.
Recurenta arată că în mod părtinitor autorul expertizei a considerat că situaţiile de lucrări prezentate de reclamantă reprezintă realitatea şi nu a ţinut cont de observaţiile sale în sensul că situaţiile de lucrări lunare erau aprobate în mod provizoriu de ea, urmând ca valoarea totală a lucrărilor executate să se regularizeze conform anexei la contract, la situaţia finală.
Acest fapt este demonstrat de consemnarea sa, însuşită de reclamantă pe Borderoul situaţiilor de lucrări cumulate la 31 august 2004 aflat la dosarul de fond, în sensul că plata se va face conform anexei nr. 2 la finalizarea lucrărilor când va avea loc regularizarea sumelor.
Mai menţionează recurenta că autorul raportului de expertiză a omis în mod voit sa ţină cont de anexa 2 care face parte din contract şi conform căreia, lucrările urmau să fie decontate în baza procentului stabilit în anexă.
Din acelaşi motiv apreciază recurenta nu a ţinut cont de analiza de preţ a lucrărilor efectuate, precum şi de situaţia de lucrări finală întocmită de ea. Cu titlu de exemplu arată că deşi preţul pentru capitolul de lucrări pământ + fundaţie fusese stabilit la 204 000 Euro, reclamanta l-a indicat ca fiind de 292.997 Euro, expertul a luat de bună această sumă sau la capitolul de lucrări pardoseală, deşi lucrarea a fost executată cu altă societate, contravaloarea acesteia e trecută ca şi când i s-ar cuveni reclamantei.
Recurenta conchide menţionând că instanţa de apel nu are o interpretare proprie a probelor din dosar ci a redat ca motivare afirmaţiile reclamantei şi constatările expertului, în sensul că este culpa anteprenorului general că nu s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor, ignorând nejustificat că reclamanta nu a făcut notificarea prevăzută la art. 10 lit. m) din contract şi de asemeni în mod greşit instanţa reţine în motivarea hotărârii că situaţiile de lucrări au fost confirmate de pârâtă fără obiecţiuni, neglijând scriptul de la dosar fond, conform căruia valoarea totală a lucrărilor va fi regularizată la situaţia finală conform anexei la contract.
Pentru motivele invocate, pârâta SC U.E. SRL PLOIEŞTI a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar recurenta-pârâtă a invocat nulitatea raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în apel de către doi experţi numiţi de instanţă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 201 alin. (1) C. proc. civ. şi a menţionat că în cauză este incident şi pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., alături de pct. 8 şi 9 invocate prin motivele de recurs.
Intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de pârâtă este fondat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente.
Analizând motivele de nelegalitate invocate de pârâtă pe care le subsumăm motivului de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel prin numirea a doi experţi pentru efectuarea expertizei tehnice contabile, a încălcat o normă de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Aşadar, având în vedere că dispoziţiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd imperativ: „când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul la care trebuie sa efectueze expertiză”, au fost încălcate de către instanţa de apel prin numirea a doi experţi contabili, hotărârea pronunţată este nelegală.
Având în vedere considerentele anterior arătate, rezultă că în cauză este incident art. 304 pct. 5 C. proc. civ., situaţie în care va fi admis recursul pârâtei, decizia atacată va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză.
Celelalte motive de recurs invocate urmează să fie analizate în rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC U.E. SRL PLOIEŞTI împotriva deciziei nr. 187 din 18 septembrie 2007 A Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1757/2008. Comercial. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2557/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
