ICCJ. Decizia nr. 2718/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2718/2008
Dosar nr. 6024/59/2006
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 iulie 2005 reclamanta SC I.I. SRL cu sediul în Caraş-Severin a solicitat ca în contradictoriu cu SC G.S. SA şi SC D.S. SA Buzău să se constate că este proprietara îmbunătăţirilor efectuate la modulele ofertate de către SC D.S. SA Buzău şi care sunt grupate în modulele I + XI şi XI. 1 la masa credală a SC G.S. SA; să se constate că este îndreptăţită să primească de la cumpărătorul SC D.S. SA Buzău, contravaloarea acestor îmbunătăţiri, ce urmează să fie dedusă din preţul de vânzare negociat.
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 792 din 20 septembrie 2005 pronunţată de judecătorul sindic, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 2.252 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că potrivit art. 6 din legea nr. 64/1995 republicată, numai procedurile prevăzute de această lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului şi sunt exercitate de un judecător sindic desemnat de preşedintele tribunalului, în condiţiile art. 9 din acelaşi act normativ.
Acţiunea reclamantei în raport de obiectul acesteia nu se încadrează în procedurile prevăzute de legea specială menţionată, chiar dacă vizează bunuri cu privire la care au fost incidente aceste proceduri.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 938/2006 care prin sentinţa civilă nr. 2066 din 5 iulie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 43 din 22 februarie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea în constatare formulată de reclamantă şi întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât aceasta are la îndemână acţiunea în realizarea dreptului său. Că şi judecătorul sindic s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 538 din 14 iunie 2005 în sensul că reclamanta poate obţine contravaloarea investiţiilor doar de la chiriaşi sau cumpărătorii activelor la care s-a investit şi nu prin înscrierea la tabelul creanţelor.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC I.I. SRL cu sediul în Timişoara a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea în tot a ambelor hotărâri şi pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
A susţinut recurenta că acţiunea în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., i-a fost respinsă întrucât are calea acţiunii în realizarea dreptului, deşi la dosar existau elemente care au făcut imposibilă realizarea dreptului respectiv, anularea contractului de închiriere, refuzul judecătorului sindic de înscriere la masa credală cu suma reprezentând îmbunătăţirile aduse imobilului şi îndrumarea dată privind recuperarea sumei de la SC D.S. SA Buzău, cumpărătorul bunului, care a achitat lichidatorului SC G.S. SA şi contravaloarea investiţiilor, şi cu care nu are nici un raport juridic.
Recurenta a precizat că în acest mod instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în sensul că a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi nu a luat act în considerare înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, iar decizia a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Referitor la fondul litigiului s-a susţinut că a făcut dovada efectuării investiţiilor în baza contractului de închiriere cu acordul pârâtei, deci se impunea constatarea unei „stări de drept”, respectiv a dreptului de proprietate asupra acestora.
Acţiunea în constatare era admisibilă întrucât nu avea relaţii contractuale cu SC D.S. SA Buzău (cumpărătoarea bunurilor) şi deci nu putea promova o acţiune în realizarea dreptului cât timp acesta nu era anterior constatat printr-o hotărâre judecătorească.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.
Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului”.
Din aceste prevederi legale rezultă că acţiunea în constatare are caracter subsidiar în raport cu acţiunea de drept comun, care rămâne acţiunea în realizarea dreptului.
În speţă, recurenta a solicitat prin cererea formulată la 4 iulie 2005 să se constate în contradictoriu cu intimatele SC G.S. SA prin lichidator judiciar şi SC D.S. SA Buzău că este proprietara îmbunătăţirilor efectuate la modulele ofertate de SC D.S. SA Buzău, care sunt grupate în modulele I+XI.2 şi XI.1 la masa credală a SC G.S. SA şi este îndreptăţită să le primească de la cumpărătorul SC D.S. SA Buzău, acestea fiind deduse din preţul de vânzare negociat.
S-a invocat ca temei juridic dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., 1421 alin. (1) şi art. 969 C. civ. şi în acest sens s-a depus contractul de închiriere nr. 743 din 25 iunie 2003 şi anexa nr. 1 la acest contract încheiat de recurentă în calitate de locatar şi intimata SC G.S. SA în calitate de locator.
La capitolul VI intitulat „Drepturile şi obligaţiile locatarului” s-a prevăzut la lit. i) că „îmbunătăţirile realizate de locator rămân în proprietatea acestuia”, iar la lit. i) că „în cazul în care activele se vând de către terţe persoane, preţul îmbunătăţirilor va fi adăugat la preţul de vânzare şi plătit de terţul cumpărător locatarului, (proprietar al acestor îmbunătăţiri) la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, cu luarea în calcul a uzurii existentă la data vânzării.
Faţă de clauza stipulată în contractul de închiriere, rezultă că recurentei reclamante i s-a recunoscut dreptul asupra acestor îmbunătăţiri, şi deci aceasta nu poate pe calea acţiunii dedusă judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., să pretindă consfinţirea aceluiaşi drept, având la îndemână acţiunea în realizarea acestuia.
Pe de altă parte prin sentinţa civilă nr. 538/ JS din 14 iunie 2005 pronunţată de judecătorul sindic al Tribunalului Caraş-Severin recurentei i s-a respins cererea privind înscrierea la tabelul creanţelor debitoarei SC G.S. SA aflată în faliment şi s-a reţinut că aceasta are dreptul să-şi recupereze contravaloarea acestor investiţii de la chiriaşii sau cumpărătorii activelor, dar nu în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 64/1995.
S-a reţinut, totodată, că recurenta nu a depus la dosar documente din care să rezulte că îmbunătăţirile au fost efectuate cu acordul locatorului, SC G.S. SA.
Aşa fiind, sub acest aspect, este fără relevanţă faptul că recurenta a înţeles să se judece numai cu intimata SC G.S. SA, societate aflată în faliment, şi să renunţe la intimata SC D.S. SA, cumpărătoarea bunurilor obiect al litigiului dedus judecăţii.
Mai mult decât atât, recurenta a depus la dosar un proiect de tranzacţie încheiat între aceasta şi intimata SC D.S. SA, cumpărătoarea bunurilor ce au constituit obiect al contractului de închiriere privind stingerea litigiilor dintre cele două societăţi, dar care nu s-a finalizat.
Având în vedere că acţiunea în constatare a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa nu putea să examineze criticile privind fondul litigiului referitoare la efectuarea acestor investiţii cu acordul pârâtei.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu este îndreptăţită să promoveze o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi sub acest aspect vor fi respinse criticile invocate de recurentă întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Timişoara, împotriva deciziei civile nr. 43 din 22 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2720/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
