ICCJ. Decizia nr. 1800/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1800/2008
Dosar nr. 736/103/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 399 din 13 aprilie 2007, Tribunalul Neamţ, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta SC T. SA ROMAN, prin lichidator judiciar SC M.R.L. S.P.R.L. IAŞI în contradictor cu pârâta A.P. ROMAN pe care a obligat-o la plata sumei de 186,28 lei reprezentând penalităţi de întârziere contravaloare agent termic şi apă caldă menajeră, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata de dobânzi şi respingând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Cu privire la excepţia prescripţiei, instanţa de fond a reţinut că ultima plată a avut loc la 25 octombrie 2004, dar ca anterior expirării termenului de prescripţie 25 octombrie 2007, pârâta a efectuat plata sumei de 186,27 lei la 13 octombrie 2005, situaţie în care termenul de prescripţie expiră la 13 octombrie 2008, acţiunea fiind promovată în termen.
Debitul, conform raportului de expertiză a fost plătit aşa încât în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 326/2001 instanţa de fond a obligat-o pe pârâtă la plata penalităţilor în cuantum legal cu cel al debitului de 186,27 lei.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, prin Decizia nr. 94 din 13 septembrie 2007, a admis apelul promovat de reclamantă, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1.068.050.103 ROL penalităţi de întârziere.
Instanţa de apel în interpretarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 326/2001 a procedat la calcularea penalităţilor pentru fiecare factură de la scadenţa acesteia, penalităţi care nu depăşeau valoarea facturii.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta A.P. ROMAN pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin raportare la prevederile Legii nr. 326/2001 şi Legii nr. 51/2006, arătând că a fost de bună credinţă, achitând în totalitate contravaloarea serviciilor suma reprezentând penalităţile fiind prescrisă.
Intimata T. SA a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului arătând că plata preţului facturii nu o scuteşte pe recurentă de plata penalităţilor, ultima plată fiind efectuată în luna noiembrie 2005.
Cât priveşte excepţia prescripţiei aceasta a fost respinsă de instanţa de fond, termenul de prescripţie fiind întrerupt prin plăţile efectuate.
Opinia Înaltei Curţi este în sensul netemeiniciei criticilor formulate.
1. Prin Decizia criticată, instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 25 alin (1) din Legea nr. 326/2001 în sensul calculării penalităţilor pentru fiecare factură de la data scadenţei, acestea stipulând că persoanele fizice şi juridice beneficiare sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile prestate, respectiv utilităţile furnizate, în termen de 30 zile de la data emiterii facturii.
2. Cât priveşte prescripţia dreptului la acţiune este de observat că excepţia cu acest obiect a fost soluţionată de instanţa de fond, în sensul respingerii ei reţinându-se întreruperea termenului prin plăţile parţiale efectuate, sentinţă intrată în puterea lucrului judecat sub acest aspect prin neapelarea ei de către pârâta recurentă.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.P. ROMAN împotriva deciziei civile nr. 94/2007 din 13 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1798/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1801/2008. Comercial → |
|---|
