ICCJ. Decizia nr. 1805/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1805/2008
Dosar nr. 44016/3/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iunie 2006, reclamanta MINISTERUL TRANSPORTURILOR BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta C.N.C.F. Române C.F.R. SA Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 114.416,25 lei dividende aferente anului 2001, datorate de antecesoarea sa S.M.F. SA, cu dobânzi şi penalităţi aferente, potrivit OG nr. 64/2001.
Prin sentinţa comercială nr. 4529 din 2 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 114.416,25 lei dividende pe anul 2001 şi a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente debitului principal, reţinându-se că pârâta a recunoscut creanţa pretinsă, iar penalităţile şi dobânzile a căror cuantum nu s-a precizat, nu pot fi pretinse în temeiul unor dispoziţiile care reglementează regimul juridic al creanţelor bugetare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul reclamantei, prin Decizia comercială nr. 406 din 1 octombrie 2006, reţinând că nu s-a precizat suma solicitată ca penalităţi şi dobânzi, acestea fiind scutite de plată potrivit OUG nr. 128/2006.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, reclamanta a formulat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, obligarea pârâtei la plata daunelor moratorii datorate pentru neonorarea obligaţiei principale scadente, întrucât dividendele, fiind creanţe bugetare, a fost greşit aplicată OUG nr. 128/2006.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Procedând la examinarea susţinerilor pe care reclamanta le reiterează prin recursul de faţă, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 8 şi 9 pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate aşa cum se solicită.
Este de reţinut, pe de o parte că reclamanta nu a procedat nici în această fază procesuală la precizarea întinderii penalităţilor şi dobânzilor, pe care le califică daune moratorii, neprezentând un mod de clacul pentru a putea fi examinat de instanţă.
Iar pe de altă parte, având în vedere caracterul necontestat de creanţe bugetare al dividendelor şi în consecinţă, al penalităţilor şi dobânzilor aferente, conform OG nr. 64/2001, se constată că prin hotărârea atacată s-a procedat la o corectă aplicaţiune şi a dispoziţiilor OUG nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare, prin care cele neachitate până la 31 decembrie 2005, se scutesc la plată, fiind scutite şi obligaţiile accesorii în dobânzi şi penalităţi, cum este cazul de faţă.
Cu alte cuvinte, deşi reclamanta era îndreptăţită a calcula şi pretinde penalităţile şi dobânzile în discuţie, acestea sunt scutite la plată potrivit dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte, ca nefondat, şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul MINISTERUL TRANSPORTURILOR împotriva deciziei comerciale nr. 406 din 1 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1804/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1806/2008. Comercial → |
|---|
