ICCJ. Decizia nr. 1804/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1804/2008
Dosar nr. 11711/3/2006
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 9712 din 8 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC I.T. SRL Bucureşti în contradictor cu pârâta SC G.T. SRL Bucureşti având ca obiect rezoluţiunea contractelor nr. 4.45-001 din 8 noiembrie 2004 şi nr. 56.001 din 15 decembrie 2005, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond, în pronunţarea soluţiei, a reţinut că obligaţiile asumate de părţi prin cele două contracte fiind corelative nu se poate reţine că pârâta şi-a neglijat culpabil îndeplinirea obligaţiilor asumate cât timp s-a dovedit că reclamanta nu şi-a respectat propriile obligaţii, aceasta, contrar celor stipulate în cele două contracte, nesemnând nici ultima anexă pentru cantitatea, calitatea şi preţul convenite pentru ultima livrare, situaţie în care nu se poate aplica sancţiunile prevăzute de art. 1020 – art. 1021 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 441 din 11 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
Substituind motivarea instanţei de fond, Curtea a constatat ca fiind dovedită în cauză neexecutarea de către pârâtă a obligaţiei de livrare a cantităţii de bumbac într-o cantitate importantă şi relevantă, aproximativ 3.400 tone, fapt ce reprezintă o încălcare a convenţiilor încheiate.
Reţinând însă, ca întemeiată, şi apărarea intimatei în faţa instanţei de fond în sensul că livrarea bumbacului se face după semnarea anexei pentru cantitatea, calitatea, preţul şi plata convenite de părţi, şi numai după predarea garanţiilor echivalente cu valoarea consemnată în anexe conform pct. 7 din anexe, refuzul de livrare a mărfii în condiţii care reprezentau risc pentru vânzător apare justificat şi legitimează refuzul de executare a obligaţiei pârâtei, Curtea lipsind de relevanţă probatorie răspunsul SC I.T. SRL la interogatoriul administrat în apel prin care arată că obligaţia de garanţie a plăţii succeda livrării, afirmaţie fără suport în contracte.
Instanţa de apel a apreciat ca nerelevantă adresa nr. 32 din 1 martie 2006 emisă de reclamantă deoarece aceasta nu reprezintă o obiecţiune a cumpărătorului cu privire la calitatea mărfii ci doar reclamă modalitatea de stabilire a preţului bumbacului livrat până la acel moment, fiind greşită analiza acesteia din perspectiva încălcării art. 12 din contract.
Nesancţionarea cu rezoluţiunea contractelor se justifica prin refuzul cumpărătorului de a emite garanţiile de plată în favoarea vânzătorului care a determinat refuzul de livrare a mărfii în condiţiile contractului.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs reclamanta SC I.T. SRL Bucureşti pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că:
- instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a procesului verbal de conciliere din data de 27 aprilie 2006 cât şi a contractelor de vânzare – cumpărare reţinând nepredarea garanţiilor de plată ca o neexecutare, pârâta motivându-şi refuzul de executare pe existenţa unor debite scadente neachitate de reclamantă, iar transferul proprietăţii bunurilor s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 1295 şi 1299 C. civ., reţinându-se greşit că prin contract vânzătoarea nu s-a obligat să aibă marfă pe stoc;
- prin Decizia atacată, instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ., fiind în sarcina pârâtei dovada nepredării garanţiilor;
- recurenta şi-a respectat integral obligaţiile de plată asumate la termenele care au fost convenite iar pârâta nu avea cum să solicite predarea unor garanţii de plată deoarece nu avea marfa pe stoc, instanţa de apel considerând greşit că neexecutarea obligaţiilor de către pârâtă era legitimă;
- greşit a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinţei sub motiv că efectele acesteia se întind până la pronunţarea deciziei deoarece cererea a privit suspendarea până la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
Intimata SC G.T. SRL Bucureşti nu a depus întâmpinare la dosar.
Opinia Înaltei Curţi.
1. Cu privire la prima critică este de observat că aceasta se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Or actul juridic dedus judecăţii în cauza de faţă este contractul de vânzare – cumpărare iar nu procesul verbal de conciliere care poate valora o probă în dosar, necenzurabilă în recurs sub aspectul invocat.
2. Cât priveşte interpretarea contractelor de vânzare – cumpărare, prin Decizia atacată, aceasta este una corectă, în sensul că, potrivit art. 7 din contract livrarea bumbacului se făcea după semnarea anexei pentru cantitatea, calitatea, preţul şi plata convenite de părţi şi numai după predarea garanţiilor echivalente cu valoarea consemnată în anexe, potrivit art. 4 din contract preţul fiind variabil pe toată durata de valabilitate a contractului, el urmând să se determine pe fiecare livrare în parte prin anexele la contract.
3. Invocarea de către recurentă a prevederilor art. 1295 şi 1299 C. civ., este irelevantă sub aspectul existenţei sau nu a obligaţiei contractuale de a deţine marfa pe stoc, acestea reglementând momentul la care se transferă proprietatea de la vânzător la cumpărător iar nu executarea obligaţiei de predare.
4. Nici critica cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 1169 nu se susţine, deoarece obligaţia de predare a garanţiilor fiind una contractuală, neexecutarea ei se prezumă până la proba contrară şi aceasta era în sarcina reclamantei.
Desigur că, la momentul promovării acţiunii erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru promovarea acţiunii şi o dovadă în acest sens este faptul că acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către instanţa de fond, soluţie menţinută în apel, iar nu ca inadmisibilă.
Cât priveşte însă dovada îndeplinirii acestor condiţii şi aprecierea probelor, acestea sunt în competenţa exclusivă a instanţelor de fond şi apel, controlul instanţei de recurs fiind limitat prin art. 304 C. proc. civ., partea introductivă numai la motivul de nelegalitate aşa încât criticile recurentei care antamează temeinicia hotărârii atacate nu pot fi analizate.
5. În sfârşit, critica cu privire la soluţionarea cererii de suspendare a executării hotărârii tribunalului nu poate fi nici ea primită, pe de o parte, pentru că hotărârea în speţă nu era susceptibilă de executare, acţiunea fiind respinsă, iar pe de altă parte, efectele suspendării se limitau la momentul pronunţării deciziei de apel.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.T. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 441 din 11 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1803/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1805/2008. Comercial → |
|---|
