ICCJ. Decizia nr. 188/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 188/2008
Dosar nr. 4585/30/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 247 pronunţată la data de 30 ianuarie 2007 de Tribunalul Timiş a fost admisă în parte acţiunea formulată de SC A.I. SRL Timişoara împotriva pârâtei SC P.A. SRL care a fost obligată să permită accesul reclamantei pe terenul situat în Timişoara. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtei la încetarea abuzurilor şi permiterea accesului în imobil, a penalităţilor de întârziere precum şi a celorlalte cereri subsidiare, ca nefondate.
Instanţa de fond a avut în vedere la pronunţarea acestei sentinţe faptul că între părţi au existat relaţii contractuale care au ajuns la termen, că proprietarul cuptorului a cărui ridicare s-a solicitat este proprietatea reclamantei, şi că existenţa dreptului de retenţie asupra acestuia pentru faptul că nu s-a plătit chiria nu i-a fost recunoscut pârâtei.
Sentinţa a fost apelată de pârâtă, care a criticat admiterea capătului de cerere prin care s-a permis accesul reclamantei pentru ridicarea cuptorului de pâine montat în imobil motivat de faptul că printr-o altă sentinţă pronunţată într-un litigiu dintre aceleaşi părţi s-a stabilit că acelaşi cuptor de pâine care este în discuţie şi în acest litigiu aparţinea pârâtei.
Soluţionând apelul, Curtea de apel, secţia comercială, a înlăturat excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de apelantă apreciind că nu sunt întrunite cerinţele art. 163 C. proc. civ., în alte cuvinte că lipseşte tripla identitate privind părţile, obiectul şi cauza.
Trecând la analiza criticilor pe fond în legătură cu apartenenţa cuptorului de pâine pentru care s-a solicitat admiterea accesului, în vederea ridicării lui, Curtea a reţinut că pârâta a depus la dosar contractul de comodat nr. 147 din 15 decembrie 2005 încheiat de SC P.A. SA şi SC P.C. SRL prin care comodatarul a pus la dispoziţia comodantului SC P.A. SA un cuptor de pâine marca Debag producţie germană, în valoare de 3000 euro, proprietatea SC P.C. SRL. Potrivit instanţei de apel, tribunalul a reţinut greşit faptul că nu s-a contestat dreptul relamantei de a ridica bunul mai sus numit, motiv care a dus la admiterea apelului şi schimbarea sentinţei iar pe fond la respingerea capătului de cerere prin care a fost obligată pârâta să permită accesul reclamantei pentru ridicarea cuptorului de pâine.
Împotriva deciziei nr. 157 din 11 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta SC A.I. SRL, prin care în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi menţinerea soluţiei pronunţată de tribunal.
În argumentarea acestui motiv recurenta a susţinut că factura depusă în apel în probaţiunea apartenenţei cuptorului a fost întocmită procauza că în ipoteza în care intimata ar fi avut-o ar fi depus-o la fond. De asemenea, s-a referit la raporturile de locaţiune care au existat între părţile în proces şi a susţinut că pârâta a interpretat totalitar dreptul de proprietate şi ca urmare nu i-a permis accesul la documente şi la mijloacele fixe aflate în spaţiul închiriat.
În continuare a susţinut că raporturile de locaţiune au încetat ca urmare a rezilierii contractului de închiriere, că nu au fost respectate clauzele Cap. IV art. 9 pct. 2, prin care s-a stipulat că locatorul era obligat să asigure folosinţa lucruluiînchiriat şi că prin această conduită i s-au adus prejudicii lunare însemnate.
La rândul său, intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului precizând totodată pe baza înscrisurilor depuse odată cu întâmpinarea că între părţi au existat mai multe litigii, că recurenta îi datorează chiria şi alte cheltuieli şi că în spaţiul respectiv nu mai există cuptorul de pâine întrucât acesta a fost returnat proprietarului conform obligaţiilor din contractul de comodat.
Recursul este nefondat.
Prima chestiune care se impune a fi examinată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită calea de atac extraordinară a recursului de a respecta prevederile art. 3021 [(lit. c)] şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit articolului menţionat modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate. În cazul de faţă, recurenta deşi a invocat dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., prin argumentele expuse mai sus, care trebuiau să dezvolte motivul de nelegalitate, nu a evocat vreo încălcare a dispoziţiilor legale.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., poate să ducă la modificare sau la casareatunci „când hotărârea pronunţată este lovită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Din istoricul relaţiilor de locaţiune expuse de recurentă şi a chestiunilor care vizează evoluţia raporturilor stabilite între părţile în proces nu se poate deduce că recurenta a demonstrat faptul că Decizia din apel este lipsită de temei legal. Prin urmare, în lipsa unor argumente din care să rezulte că s-a aplicat un text de lege străin situaţiei de fapt prin extinderea sau restrângerea respectivei norme nu se poate reţine că prima teză a textului redat mai sus este demonstrată. În continuare se constată că nici cea de-a doua ipoteză a textului nu a fost demonstrată întrucât nu au fost puse în discuţie dispoziţii legale ci clauze din contractul de locaţiune care deşi reflectă legătura juridică stabilită la un moment dat între părţi nu are legătură directă cu obiectul cererii dedusă judecăţii. Chestiunile evocate sunt elemente de fapt care nu pot fi examinate decât în situaţia în care o vădită nelegalitate ar fi fost argumentată.
În fine, celelelate susţineri care se referă la interpretarea unei probe (factura) depăşesc sfera de analiză în cadrul motivului invocat.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.I. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei civile nr. 157/ A din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 186/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 192/2008. Comercial → |
|---|
