ICCJ. Decizia nr. 192/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 192/2008
Dosar nr. 5661/108/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M. SRL le-a chemat în judecată pe pârâtele SC E.L. SA Arad şi pe SC S.P.C. SRL Şimand şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a vânzării autoturismelor şi restituirea lor, motivând că în baza contractelor de leasing nr. 6/2003 şi 34/2004, pârâta SC E.L. SA i-a cedat folosinţa autoturismelor pe o perioadă de 36 luni şi că deşi a achitat întreaga sumă datorată pârâta a deposedat-o de cele două autoturisme printr-un act de executare pentru ca apoi să vândă bunurile respective altei societăţi.
Soluţionând litigiul, Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 3217 din 14 decembrie 2006, a respins, ca nefondată, acţiunea reţinând că reclamanta nu a plătit ratele de leasing iar contractele au fost reziliate de drept. În aceste condiţii, a mai reţinut instanţa de fond, urmare respingerii contestaţiei la executare pornită în baza contractelor de leasing şi a restituirii autoturismelor pretenţiile reclamantei nu au putut fi reţinute ca întemeiate.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Timişoara care, prin Decizia nr. 154/2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC M. SRL Arad.
Instanţa de apel a confirmat faptul că pârâta în calitate de utilizator nu a achitat sumele datorate reclamantei ceea ce a dus la aplicarea prevederilor contractelor de leasing prin care s-a stabilit că utilizatorul pierde sumele avansate drept plată şi ca urmare locatorul are dreptul să recupereze autoturismele şi să solicite despăgubiri. A mai reţinut instanţa de apel că plata ulterioară a datoriei este nerelevantă faţă de aceste prevederi contractuale şi că rezilierea îşi produce efectele, inclusiv în ce priveşte restituirea bunurilor şi posibilitatea locatorului de a dispune asupra lor prin vânzare-cumpărare.
Împotriva deciziei nr. 154/2007 a declarat recurs, reclamanta SC M. SRL prin care în temeiul art. 304 alin. (7) şi (9) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea soluţiilor pronunţate în cauză şi în fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
În argumentarea acestor motive, recurenta a susţinut că soluţia instanţei de apel este nemotivată întrucât printr-o singură frază a reţinut temeinicia sentinţei fondului. Potrivit autoarei criticile aduse hotărârii care vizau în principal greşita interpretare a clauzelor contractelor de leasing nr. 6/2003 şi 13 /2004 încheiate cu pârâta SC E.L. SA Arad nu au fost corect examinate. În continuare referindu-se la art. 2, Cap. VI din contractul de leasing, recurenta a susţinut că acesta a fost interpretat greşit întrucât nu există nicio clauză în contract care să statornicească în mod expres asupra rezilierii de drept a leasingului în situaţia executării cu întârziere a obligaţiilor câtă vreme la capitolul „Plata şi întârzierile la plată" s-au prevăzut penalităţi.
În lipsa pactului comisoriu de gr. IV şi a solicitării locatorului de a se achita ratele restante recurenta a considerat că nu puteau fi reziliate de drept contractele şi că nu existau elemente care să ducă la concluzia că locatorul a suferit un prejudiciu.
Că aşa stau lucrurile, a susţinut în continuare recurenta, se poate vedea din opţiunea irevocabilă exprimată de locator prin notificarea nr. 41/2004 prin care a solicitat executarea contractului. În fine, potrivit recurentei interpretarea contractelor trebuia făcută în conformitate cu voinţa exprimată în clauzele acestora, or câtă vreme intimata nu a ţinut seama de plata integrală a ratelor de leasing şi a dobânzilor penalizatoare, intenţia acesteia de fraudare a intereselor sale este evidentă.
Recursul este nefondat.
1. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ.
Modificarea sau casarea se poate cere numai pentru motive de nelegalitate „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
Argumentarea acestui motiv se referă numai la faptul că în apel, instanţa într-o frază a considerat că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală.
Aceste susţineri nu se încadrează în nicio teză a motivului prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. Motivarea soluţiei nu se apreciază cantitativ aşa încât expunerea succintă a argumentelor pentru care s-a considerat că nu există motive de modificare a sentinţei primei instanţe nu poate fi apreciată ca o nemotivare dacă aceasta cuprinde elementele esenţiale care au format convingerea instanţei de apel în a aprecia că s-au adus critici nefondate soluţiei primei instanţe. Prin urmare această critică va fi respinsă.
2. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., „Când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Prima ipoteză a motivului redat, care vizează lipsa temeiului legal, nu poate fi reţinută întrucât din considerentele soluţiilor puse în discuţie se poate observa că legea părţilor, contractele, au fost corect interpretate, conform voinţei exteriorizată în clauzele acestora. În speţă nu s-a demnstrat că la momentul vânzării celor două autoturisme deţinute anterior de recurentă în baza contractelor de leasing au existat cauze de nulitate contemporane momentului manifestării de voinţă câtă vreme a operat rezilierea leasingului şi s-a trecut la executare în vederea recuperării autoturismelor aşa cum rezultă din copia minutei din dosarul 6103/2006 prin care s-a respins contestaţia la executare formulată de reclamanta recurentă împotriva executării realizată prin biroul executorului judecătoresc.
Nici a doua teză a motivului prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nu poate fi reţinută, întrucât textele de lege citate în considerentele hotărârilor pronunţate în cauză sunt aplicabile speţei sau mai bine-zis au fost înlăturate motivat dispoziţiile legale citate de recurenta reclamantă în sprijinul acţiunii formulată împotriva locatorului.
Este neîndoielnic că în cauză nu au fost plătite ratele scadente conform convenţiei părţilor şi că a operat pactul stipulat la art. 6 alin. (2) din contract. Faptul că recurenta dă o interpretare proprie notificării art. 41/2006 nu justifică susţinerea că nu a operat pactul înscris în contractele de leasing întrucât din conţinutul său rezultă cu evidenţă că acesta se referă nu numai la suma neachitată conform celor două contracte ci şi la obligaţia de predare a autoturismelor prin fixarea datei predării lor, operaţiune care a fost materializată, aşa cum rezultă din procesele verbale aflate la dosar.
Oricum, această chestiune se referă la interpretarea probelor şi prin urmare nu vizează netemeinicia soluţiei, care să poate fi examinată în recurs, cale extraordinară de atac, câtă vreme argumentele recurentei nu pornesc de la demonstraţia că textele de lege au fost aplicate greşit.
Este în afara propriei recunoaşteri citarea art. 1020 – art. 1021 C. civ., în ideea de a demonstra intenţia de fraudare prin rezilierea contractelor de leasing de către locator şi apoi a vânzării bunurilor respective în condiţiile în care ratele de leasing nu au fost plătite la scadenţă.
Opţiunea de a aplica o clauză penală şi de a considera operant pactul comisoriu privind rezilierea contractului de leasing aparţine creditorului aşa încât recurenta nu-şi poate invoca propria culpă pentru a câştiga un drept.
În consecinţă, nu s-a demonstrat în recurs că s-au aplicat greşit dispoziţiile legale prin extinderea sau restrângerea conţinutului lor sau că s-au aplicat dispoziţii străine situaţiei de fapt reţinută la judecata în apel şi în fond aşa încât potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL ARAD împotriva deciziei civile nr. 154 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 196/2008. Comercial → |
|---|
