ICCJ. Decizia nr. 234/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 234/2008
Dosar nr. 5234/40/2005
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 mai 2004 la Judecătoria Dorohoi, reclamanţii B.V. şi B.M. au chemat în jucată pârâta SC S. SRL DOROHOI prin administrator pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i lase în liniştită posesie şi deplină proprietate suprafaţa de 105,6 mp situată în municipiul Dorohoi, ocupată din proprietatea lor de 250 mp, să se stabilească linia de hotar între proprietăţi, obligarea pârâtei să-şi ridice pe cheltuială proprie, gardul de sârmă şi stâlpii de ţeavă de fier construit pe terenul proprietatea lor, cu plata cheltuielilor de judecată.
Judecătoria Dorohoi, prin sentinţa civilă nr. 1910 din 22 decembrie 2004, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, sentinţă care însă a fost casată prin Decizia nr. 583/ A din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, cauza fiind trimisă spre competenţă soluţionare Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca primă instanţă.
Cum a fost înregistrată la această instanţă la nr. 5234/40/2005.
Tribunalul Botoşani, secţia comercilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 552 din 14 noiembrie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi obligând pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 71 mp teren, identificat în schiţa anexă de la dosar la raportul de expertiză (haşurat cu culoarea violet).
Prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul pct. 71 - 56 (culoarea roşie) din aceeaşi schiţă anexă la raportul de expertiză şi a obligat pârâta să ridice gardul de plasă de sârmă pe stâlpi de fier de pe terenul reclamanţilor până la aliniamentul liniei de hotar stabilit prin prezenta sentinţă. Prin sentinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.309,25 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că probele administrate relevă că pârâta ocupă din terenul proprietatea reclamantei suprafaţa de 71 mp.
Împotriva sentinţei au formulat apel pârâta SC S. SRL DOROHOI şi reclamantul B.V. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului formulat, reclamantul B.V. arată că pârâta ocupă o suprafaţă mai mare de teren din proprietatea sa, respectiv 500 mp şi nu doar 71 mp cum eronat a stabilit instanţa de apel.
Pârâta prin apelul său a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că instanţa a apreciat eronat probele administrate şi a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii.
Mai arată că nu s-au comparat titlurile prezentate de părţi sentinţa fiind motivată practic numai pe baza expertizei întocmită în cauză.
Prin Decizia nr. 17 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 martie 2007, a fost anulat, ca nesemnat, apelul pârâtei SC S. SRL DOROHOI şi respins ca nefondat apelul reclamantului B.V.
Instanţa de apel pentru a hotărî astfel a reţinut că pârâta nu a semnat apelul deşi a fos încunoştiinţată de îndeplinirea acestei obligaţii legale.
Cu privire la apelul reclamantului instanţa de apel a reţinut că ambele părţi posedă titluri de proprietate provenite de la autori diferiţi iar din expertiza efectuată în cauză de către expertul Ţ.C. a rezultat că pârâta ocupă din terenul reclamanţilor numai suprafaţa de 71 mp iar susţinerile că pârâta ocupă o suprafaţă de 500 mp nu au fost probate.
Împotriva hotărârii pronunţată în apel atât reclamanţii cât şi pârâta au declarat în termen recurs.
Prin motivele de recurs invocate de către reclamanţi s-a arătat că hotărârea este nelegală, a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi instanţele au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanţii printr-un prim motiv arată că instanţa de apel a respins cererile de probe propuse în apel cu motivarea că aceste solicitări nu se regăsesc în apelul declarat, cu toate că apelul este cale de atac devolutivă.
Recurenţii menţionează că se impunea efectuarea unei contraexpertize tehnice topo, probă pe care de altfel au solicitat-o iar în virtutea caracterului devolutiv al apelului instanţa trebuia s-o admită.
De asemeni, recurenţii menţionează că au solicitat relaţii de la Primăria Dorohoi dar solicitarea le-a fost respinsă, cu motivarea că aceste probe nu au fost solicitate prin apelul declarat.
Au mai arătat recurenţii că expertiza efectuată la fond de către expertul Ţ.C. este în contradicţie cu suplimentul la expertiză, astfel s-au efectuat trei variante de prezentare a suprafeţelor de teren şi s-au propus trei linii diferite de hotar, lucruri inadmisibile în condiţiile în care un raport de expertiză presupune măsurători.
Pentru motivele invocate reclamanţii au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept reclamanţii şi-au întemeiat recursul în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Pârâta, prin recursul său, critică Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie în primul rând arătând că apelul formulat nu a fost semnat deoarece nu a avut posibilitatea să se prezinte în instanţă pentru a-l semna din motive obiective, şi anume în acea perioadă se afla în delegaţie.
Pârâta prin recursul său mai menţionează că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii iar hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă cu încălcarea principiilor generale aplicabile în materie în cazul în care părţile prezintă titluri care provin de la autori diferiţi.
Mai arată pârâta că nu expertiza are forţă probantă absolută în această speţă aşa cum greşit au stabilit instanţele ci titlurile care trebuie comparate.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei şi pe cale de consecinţă şi a sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor.
În drept pârâta şi-a motivat recursul în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul declarat de reclamanţii este fondat şi va fi admis pentru următoarele motive:
Din analiza deciziei recurată rezultă că instanţa de apel nu a stabilit situaţia reală a terenurilor în litigiu cu toate că la judecata în fond a cauzei a fost efectuată expertiza topografică, supliment şi lămuriri la expertiză, dar acestea sunt contradictorii şi confuze.
Cu toate acestea, în temeiul principiului rolului activ al judecătorului cât şi a caracterului devolutiv al apelului în mod nelegal instanţa de apel nu a încuviinţat proba cu expertiză tehnică, probă utilă cauzei.
Deci, instanţa de apel nu a respectat caracterul devolutiv al apelului în sensul că nu a dispus efectuarea unei expertize topografice, pentru individualizarea terenurilor.
Întrucât instanţa nu a procedat în acest fel, a pronunţat o hotărâre nelegală motiv pentru care se impune casarea deciziei având în vedere că în recurs nu se poate administra proba cu expertiză.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (3), Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel în vederea completării probatoriului ce se impune pentru identificarea şi individualizarea terenurilor.
Recursul declarat de pârâta nu este fondat şi va fi respins cu următoarea motivare:
Instanţa de apel în mod legal a anulat ca nesemnat apelul pârâtei, în temeiul dispoziţiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pe pârâtei i s-a pus în vedere să semneze apelul, acordând termen pentru îndeplinirea acestei obligaţii legale.
În concluzie, având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţii B.V. şi B.M., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, şi va respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S. SRL DOROHOI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii B.V. şi B.M. şi pârâta SC S. SRL DOROHOI împotriva deciziei comerciale nr. 17 din 5 martie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de pârâta SC SPICUL 2 SRL DOROHOI împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 244/2008. Comercial → |
|---|
