ICCJ. Decizia nr. 1923/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1923/2008
Dosar nr. 5444/1/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 863/Com/2004 al Tribunalului Bihor Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantele SC L. SA şi SC B. SA au chemat în judecată pe pârâţii M.T.C.T. - D.G.S., O.R.C. Bihor şi C.C.I. Bihor în contradictoriu cu care au solicitat să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se constate realizarea de către SC B. SA a investiţiilor prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni cu plata în rate din 21 decembrie 2001 la SC L. SA în valoare de 123.493 dolari SUA, constatarea existenţei acestor investiţii, constatarea valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu plata în rate din 21 decembrie 2001 şi că acest contract îşi produce efectele şi în continuare.
Tribunalul Bihor-Oradea, prin sentinţa comercială nr. 2239 din 13 octombrie 2004 a admis acţiunea reclamantelor, reţinând că până la data scadenţei obligaţiile contractuale asumate s-au executat în sensul realizării volumului şi valorii investiţiilor asumate, iar înscrierea menţiunilor la registrul comerţului şi publicarea în M. Of. are valoarea opozabilităţii faţă de terţi iar nu între părţile contractatante.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel pârâta M.T.C.T.
Prin Decizia nr. 132/2005/A/C din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Oradea a admis apelul pârâtei, a modificat în tot hotărârea instanţei de apel în sensul că a respins acţiunea, cu obligarea reclamantelor la plata sumei de 840,5 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelantului, reţinând că acţiunea ce vizează constatarea unei situaţii de fapt formulată în temeiul art. 111 C. proc. civ fără a se solicita constatarea vreunui motiv de nulitate sau reziliere a convenţiei, este inadmisibilă.
Recursul declarat de reclamantele SC L. SA Oradea şi SC B. SA Ploieşti împotriva deciziei de mai sus, a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3018 din 18 octombrie 2006.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, SC B. SA Ploieşti şi SC L. SA Oradea au formulat contestaţie în anulare invocând prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarele au susţinut că instanţa de recurs a făcut greşeli materiale legate de noţiunea de investiţii, că s-a soluţionat cauza în lipsa unei părţi, respectiv a Camerei de Comerţ şi Industrie Bihor care nu a fost citată şi că nu s-a cercetat un motiv de casare, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 317 C. proc. civ. invocate de contestatoare, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare: 1) când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii şi 2) când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă şi aceasta numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În motivarea în drept a contestaţiei sale în anulare, contestatoarele au mai invocat şi dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care prevăd că, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Având în vedere dispoziţiile legale de mai sus, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri irevocabile atacate dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente.
Cu alte cuvinte, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Examinând soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de motivele de contestaţie în anulare pe care contestatoarele au înţeles să-şi întemeieze cererea, se constată că motivul privind neîndeplinirea procedurii de citare nu este practic susţinut, dezbaterea recursului fiind făcută cu citarea tuturor părţilor.
Contestaţia în anulare formulată de SC L. SA Oradea şi SC B. SA Ploieşti priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de casare.
Din analiza hotărârii împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, rezultă că instanţa de recurs a analizat în totalitate criticile din recurs care îşi găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate.
În acest context susţinerile contestatoarei referitoare la neexaminarea unui motiv de casare de către instanţa de recurs sunt nefondate, şi prezenta contestaţie în anulare va fi respinsă cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare a contestatoarelor SC L. SA Oradea şi SC B. SA Ploieşti împotriva Deciziei nr. 3018 din 18 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1924/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie... → |
|---|
