ICCJ. Decizia nr. 1924/2008. Comercial. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1924/2008
Dosar nr. 8585/1/2007
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 7 octombrie 1999, reclamantul SIF B.C. SA Arad a chemat în judecată Guvernul României pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea pct. 6 al art. 5 şi ulterior constatarea nulităţii absolute a art. 1 pct. 3 din H.G. nr. 361/1998, şi obligarea la plata prejudiciului suferit ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate a acţiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, prejudiciu precizat la suma de 33.584.960.115 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 411 din 12 iulie 2004, Curtea de Apel Oradea rejudecând cauza după casare, a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind nulitatea unor dispoziţii legale din H.G. nr. 361/1998, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca, nefondată, cererea reclamantei pentru daune privind repararea prejudiciului.
Recursul declarat de reclamantă împotriva soluţiei de mai sus, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 2738 din 22 aprilie 2005 a fost casată hotărârea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Oradea a declinat judecata cauzei în fond la Tribunalul Bucureşti.
În judecarea, pe fond, a pricinii, tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, prin sentinţa civilă nr. 627 din 20 februarie 2006.
Apelul declarat de reclamanta SIF B.C. SA Arad a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 479 din 17 octombrie 2006.
Prin Decizia civilă nr. 1873 din 17 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul reclamantei, susţinând ca legale şi temeinice hotărârile atacate, reţinând că instanţele au dat curs indicaţiilor din decizia de casare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti reclamanta a formulat o contestaţie în anulare, potrivit art. 318 C. proc. civ., întrucât s-a omis din greşeală să se cerceteze motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., situaţie în care solicită admiterea acţiunii sale şi obligarea pârâtei la repararea prejudiciului în sumă de 3.358.496 lei.
Contestaţia în anulare de faţă este nefondată pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de recurs, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţe de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile legale de mai sus, se constată că instanţa de recurs a analizat în mod grupat motivele invocate în sensul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a avut în vedere toate criticile formulate de pârâtă, care priveau, în esenţă, cererea de obligare la repararea prejudiciului suferit.
Este de reţinut, deci, că toate motivele de recurs, chiar dacă nu au fost examinate în mod distinct îşi găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate, aşa cum s-a menţionat mai sus.
În această situaţie, afirmaţia pârâtei contestatoare referitoare la neexaminarea tuturor motivelor de casare, de către instanţa de recurs, nu poate fi primită, întrucât practic se invocă greşeli de judecată.
În consecinţă, chiar dacă petiţionara consideră că prin soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei atacate.
Astfel nefiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare a contestatoarei SIF B.C. SA Arad împotriva Deciziei nr. 1873 din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1923/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1925/2008. Comercial. Alte cereri.... → |
|---|
