ICCJ. Decizia nr. 1920/2008. Comercial. Obligatia de a nu face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1920/2008
Dosar nr. 5842/86/2006
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 23 martie 2006, reclamanţii C.O.S.R. Bucureşti şi F.O.R. a chemat în judecată pe pârâta SC D.L. SA Floreni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: interzicerea aplicării M.O. pe ambalajele produselor L.D.; interzicerea oferirii şi comercializării produselor L.D. purtând M.O.; interzicerea utilizării de către pârâtă a M.O. pe documente sau publicitate; precum şi obligarea la plata de daune interese în sumă de 328.000 dolari SUA în echivalent în lei pentru utilizarea fără drept a M.O. pe perioada noiembrie 2004-februarie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 556 din 6 aprilie 2007, Tribunalul Suceava a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia prematurităţii cererii pentru suma de 514.000 dolari SUA invocate de pârâtă şi a admis în parte acţiunea reclamanţilor, dispunând interzicerea folosirii M.O. pe ambalajele produselor L.D., interzicerea/comercializarea acestora purtând M.O.; şi interzicerea utilizării acestora pe documente sau publicitate.
Totodată a fost respinsă cererea de obligare la plata daunelor interese, cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 19 din 28 ianuarie 2008, a admis apelurile reclamanţilor şi al pârâtului, a anulat sentinţa de mai sus şi a trimis cauza spre competentă soluţionare a fondului la Tribunalul Suceava, secţia civilă, conform art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. şi prevederilor Legii mărcilor nr. 84/1998.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti au declarat recurs atât reclamanţii cât şi pârâta.
Prin recursul lor reclamanţii, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicită, în esenţă, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelurilor, întrucât litigiul a fost soluţionat, pe fond, de Tribunalul Suceava competent să judece cauza.
Prin recursul său, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta solicită, în esenţă, trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, întrucât, litigiul a fost soluţionat în fond de instanţa competentă Tribunalul Suceava care nu avea organizate secţii de specialitate la data acţiunii şi nici pe parcursul judecării.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Având în vedere că atât recursul reclamanţilor cât şi recursul pârâtei se referă, în esenţă, la greşita dezlegare a problemei competenţei de soluţionare a acestei cauze, întemeiată pe dispoziţiile Legii mărcilor nr. 84/1998, acestea vor fi examinate potrivit celor ce urmează.
Din cercetarea probatoriilor aflate la dosarul cauzei se constată că acţiunea reclamanţilor având ca obiect obligaţia de a face şi pretenţii fundamentate pe drepturile de marcă, se întemeiază pe prevederile Legii mărcilor nr. 84/1998.
Având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de creaţie industrială şi de proprietate industrială.
Pe de altă parte, este adevărat că prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească (art. 36) s-a prevăzut că în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze de minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi în raport de natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.
Aceste dispoziţii legale privind modul de administrare şi desfăşurare a activităţii de judecată în interiorul unui tribunal, nu vin în contradicţie, sub aspectul stabilirii unor competenţe speciale, cu prevederile art. 2 C. proc. civ. menţionate mai sus.
În consecinţă, se constată că, Tribunalul Suceava a fost competent să soluţioneze pricina de faţă în fond, situaţie în care nu se poate pune problema nulităţii acestei hotărâri, întrucât au fost respectate dispoziţiile procedurale privind competenţa materială.
Având în vedere cele de mai sus, recursurile reclamanţilor şi ale pârâtei vor fi admise, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru competentă soluţionare a apelurilor declarate de ambele părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanţii C.O.S.R. Bucureşti, F.O.R. Bucureşti şi pârâta SC D.L. SA Floreni împotriva Deciziei nr. 19 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios-administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1919/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
