ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1921/2008
Dosar nr. 167/118/2005
Şedinţa publică de la 3 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC N.O. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC S.N.SA Neptun, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 4.935.585.050 lei reprezentând disponibilităţi băneşti virate de SC N.O. SA conform protocolului din 2 iulie 2002, la predarea mijloacelor de transport şi mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar înscrise în acelaşi protocol şi la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2761/Com din 15 mai 2007 a admis acţiunea, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 443.558,50 lei reprezentând disponibilităţi băneşti conform protocolului din 2002, la restituirea mijloacelor de transport, mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar conform actului adiţional din 2002 sau la contravaloarea acestora în sumă de 136.847,75 lei, la plata coeficientului de inflaţie de 241.913,43 lei şi la 7.758,80 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin divizarea SC N.O. SA şi protocolul de predare primire s-a transmis către pârâtă capitalul social ce cuprindea activele şi disponibilităţile băneşti trecute în actele adiţionale identificate de expertiza întocmită.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 287/Com din 27 decembrie 2007, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea atacată, a admis în parte acţiunea, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei de a restitui către reclamantă mijloacele de transport, mijloacele fixe şi obiectele de inventar necesare desfăşurării activităţii.
Instanţa de apel a considerat că, prin actul adiţional la protocolul de predare-primire s-a stipulat la pct. 2 transferul acestor bunuri astfel încât nu există obligaţia de restituire în sarcina pârâtei.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei recurate şi exonerarea de plata sumei de 443.558,50 lei cu titlu de debit restant şi penalităţi aferente acesteia.
Recursul este netimbrat şi va fi anulat.
Prevederile art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997 precum şi cele ale art. 9 din O.,U.G. nr. 32/1995 stabilesc obligaţia timbrării cererilor adresate instanţelor judecătoreşti sub sancţiunea anulării acestora.
Citată cu menţiunea timbrării recursului cu suma de 3.801 lei taxă judiciară de timbru şi 5 lei timbru judiciar, recurenta nu s-a conformat obligaţiei stabilită de lege. Astfel instanţa de recurs nu a fost legal sesizată pentru a analiza motivele de nelegalitate expuse în cererea de recurs.
Aşa fiind, în temeiul textelor de lege citate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula ca netimbrat recursul declarat împotriva Deciziei nr. 287/Com din 27 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC S.N.SA Neptun împotriva Deciziei civile nr. 287/Com din 27 decembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1920/2008. Comercial. Obligatia de a nu face.... | ICCJ. Decizia nr. 1923/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
