ICCJ. Decizia nr. 1936/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1936/2008
Dosar nr. 699/44/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SRL Focşani a acţionat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea, pentru plata sumei de 400.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru o clădire proprietatea sa situată în comuna Jariştea, la care la data de 22 februarie 2004 s-a produs un incendiu şi care era asigurată la o valoare de 500.000 lei mijloace fixe, obiecte de inventar în valoare de 220.000 lei şi stoc marfă de 30.000 lei plus cheltuieli de judecată.
Instanţa investită cu soluţionarea acestei acţiuni, Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 44 din 25 aprilie 2005 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 384.652 lei despăgubiri civile plus dobânda legală de la data scadenţei, respectiv 29 aprilie 2004 şi până la data efectuării plăţii, cu cheltuielile de judecată aferente.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că asigurarea încheiată de reclamantă cu societatea de asigurare nu a privit întregul imobil ci, numai magazinul şi discoteca.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, care, prin Decizia nr. 82 R (îndreptată ulterior 82 A prin încheierea din 26 septembrie 2005) din 27 iulie 2005 a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând că valoarea bunurilor asigurate a fost mai mică decât cea reală şi că data încheierii contractului de comodat nu este cea înscrisă în act, acesta fiind înlocuit după producerea incendiului, scopul fiind încasarea despăgubirii pentru bunurile personale ale administratorului societăţii reclamante.
Reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel şi împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 26 septembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, susţinând că în compunerea completului care a judecat apelul său nu au fost respectate prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
Prin Decizia nr. 2262 din 20 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, au fost respinse, ca nefondate recursurile reclamantei, reţinându-se că neregularităţile procedurale invocate de reclamantă au fost remediate pe calea deschisă de dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. situaţie în care instanţa de apel a pronunţat o hotărâre corectă iar încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26 septembrie 2005 nu este contrară legii.
La data de 5 iulie 2006 S.C. R. SRL Focşani a formulat contestaţie în anularea acestei din urmă hotărâri, motivată în drept pe prevederile art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ., contestaţie respinsă ca nefondată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 985 din 6 martie 2007.
Împotriva deciziei nr. 82/A/2005 a Curţii de Apel Galaţi S.C. R. SRL a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 şi pct. 5 C. proc. civ. În cererea de revizuire se arată că instanţa de apel, cu ocazia judecării apelului declarat de pârâtă, şi-a depăşit competenţa materială şi s-a pronunţat asupra unui înscris, contractul de comodat, care nu a făcut obiectul dosarului. Cu atât mai mult cu cât la pagina 4 din decizie se face menţiunea că apelanta pârâtă a formulat plângere penală cu privire la contractul de comodat, înscriindu-se în fals cu privire la aceasta. Hotărârea instanţei de apel se bazează exclusiv pe actele provenite din dosarul penal instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, în dosarul format în urma plângerii penale depuse de către apelanta pârâtă.
Instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, avându-se în vedere că instanţa de fond reţinuse că pârâta, prin întâmpinare, a formulat plângere penală împotriva contractului de comodat, rezultatul acesteia fiind obligatoriu pentru instanţa civilă.
S-a subliniat faptul că nu s-a cerut instanţei de judecată să se constate nulitatea contractului de comodat, astfel că instanţa civilă nu mai era competentă să se pronunţe.
Instanţa de apel, cu privire la probele existente în dosarul penal, reţine că contractul de comodat a fost întocmit după producerea incendiului, scopul fiind încasarea despăgubirii pentru bunurile personale aparţinând lui R.A. şi care nu au făcut obiectul contractului de asigurare, s-au încălcat prevederile art. 294 alin. (1) conform cu care în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi; cu privire la cererea introdusă de către SC R. SRL împotriva pârâtei SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea, obiectul l-a constituit obligarea la plata de despăgubiri civile cu dobânda aferentă de la 29 aprilie 2004.
S-a precizat că sunt incidente, în cererea de revizuire, prevederile pct. 5 ale art. 322 C. proc. civ. Or, SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea, a solicitat cercetarea reprezentantului SC R. SRL, R.A., pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată invocându-se încercarea de obţinere de către acesta a unei sume de bani drept despăgubire, prin folosirea de documente fictive şi anume a unui contract de comodat şi a unor liste de inventar false.
În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a dispus, prin Ordonanţa din 6 decembrie 2004, soluţia de scoatere de sub urmărire penală a numiţilor R.A. şi P.M., considerându-se că nu sunt întrunite elementele acelor infracţiuni.
Soluţia a fost menţinută prin Ordonanţă de respingere a plângerii formulate de către SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea, de care a luat cunoştinţă la data de 24 aprilie 2007, la care R.A. a formulat cerere la Parchet să i se comunice soluţia pronunţată în dosarul penal.
Ori, instanţa civilă era obligată să ţină seama de soluţia dată în penal şi nu putea face aprecieri contrare probelor existente la dosarul soluţionat.
Prin întâmpinare, SC A.R.A. SA a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, respectiv au fost încălcate dispoziţiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1) C. proc. civ.
S-a precizat că hotărârea nr. 82 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 1023/2005, a fost comunicată părţilor la 16 septembrie 2005, dată de la care curge termenul de revizuire de o lună şi care a fost depăşit, cererea de revizuire de faţă fiind tardivă.
Înscrisul nou, în speţă ordonanţa procurorului la care se referă revizuienta, a fost comunicată acesteia şi intimatei, conform art. 246 C. proc. pen., anterior datei de 24 aprilie 2007 şi ordonanţa Parchetului nu poate fi considerată înscris nou deoarece revizuienta a avut cunoştinţă de conţinutul său la momentul la care s-a pronunţat hotărârea nr. 82/2005; consideră că nu există înscrisuri noi reţinute de intimată sau care nu au putut fi înfăţişate în apel dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuientei.
Dovezile de comunicare sunt în dosarul nr. 496/P/2004, ordonanţele fiind primite şi cunoscute deopotrivă de părţi înainte de soluţionarea apelului.
Se precizează că ordonanţa nu constituie un înscris doveditor în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât din conţinutul său nu se desprind referiri la situaţia de fapt, altele decât cele care au rezultat din înscrisuri preexistente.
Această ordonanţă nu a fost reţinută de către intimată şi nici revizuienta nu a fost în imposibilitate să o prezinte datorită unui caz de forţă majoră sau o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Consideră că cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, cu atât mai mult cu cât ordonanţa Parchetului nu poate constitui un înscris nou în sensul legii.
Prin Decizia nr. 73 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de revizuire a deciziei nr. 82/A/2005 a aceleiaşi instanţe, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că a respins apelul declarat de pârâta SC A. SA, sucursala Vrancea, împotriva sentinţei civile nr. 44 din 25 martie 2005 a Tribunalului Vrancea ca nefondată şi a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în primul rând că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul legal având în vedere că soluţia pronunţată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost comunicată revizuientei la data de 24 aprilie 2007 iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 2 mai 2007. Mai reţine instanţa că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă tocmai la înscrisul reprezentat de comunicarea făcută revizuientei, de Parchet la data de 23 aprilie 2007 şi deci revizuirea nu este tardivă.
În continuare instanţa, având în vedere cele de mai sus şi apreciind că cererea de revizuire este întemeiată, a trecut la examinarea apelului formulat de pârâta SC A. SA reţinând următoarele:
Instanţa penală s-a pronunţat în dosarul penal în sensul că nu se poate reţine faptul că contractul de comodat a fost încheiat ulterior producerii incendiului, urmând a se reţine că datele înscrise au fost reale cu privire la conţinut şi referitor la data întocmirii contractului în discuţie.
Culpa intimatei dovedită prin sistemul practicat de a încasa primele de asigurare fără a verifica în prealabil dacă bunurile asigurate există faptic la faţa locului şi starea acestora nu-i profită şi nici nu poate fi invocată în favoarea sa.
În cauză a rezultat că reclamanta revizuientă a plătit taxa de timbru şi a invitat la conciliere, la data de 27 aprilie 2004, cu adresa nr. 26 din 6 aprilie 2004, intimata însă aceasta nu s-a prezentat invocând un deces în familia apelantului.
Cu adresa nr. 27 din 29 aprilie 2004 intimata a fost din nou invitată la conciliere şi nu s-a prezentat, rezultând că a fost respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 7201 C. proc. civ.
Instanţa de fond a reţinut corect că, în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 136/1995, prin contractul de asigurare asiguratul s-a obligat să plătească o primă de asigurare asiguratorului, iar acesta se obligă să plătească, la producerea unui risc, beneficiarului despăgubiri sau suma asigurată în limitele termenelor legale.
Cu privire la imobil, s-a reţinut corect că a constituit obiectul asigurării doar discoteca şi magazinul pentru o valoare de 5 miliarde lei.
Pârâta intimată nejustificat a evaluat şi partea din imobilul neasigurat, ajungând la o valoare de 7.260.363.345 lei; pentru a putea susţine că imobilul a fost subevaluat, a aplicat un procent de subasigurare de 68,86 % conform raportului de expertiză S.N., valoarea distrugerilor provocate de incendiu la bunul asigurat este de 3.923.262.000 lei, ceea ce s-a reţinut corect de către instanţa de fond.
Pârâta intimată a despăgubit reclamanta revizuientă cu suma de 1.999.794.535 lei, diferenţa pentru achitarea nelegală a distrugerii bunuri asigurat fiind de 1.923.467.645 lei.
Conform art. 3 din Condiţiile Generale art. 9 privind asigurările facultative de bunuri şi de răspundere civilă anexa la contractul de închiriere, asigurările de bunuri pot privi şi bunuri care fac obiectul unor contracte de închiriere, de bunuri sau locaţie de gestiune (în poliţa de asigurare în valoare de 2.200.000.000 lei au fost cuprinse bunurile primite în comodat de către societate de la persoană fizică R.A. în baza contractului de comodat din 15 ianuarie 2003).
Instanţa de fond a reţinut corect că bunurile din contractul de comodat au fost asigurate corect conform Condiţiilor Generale art. 9, valoarea stabilită pentru acele bunuri imobile din contractul de comodat prin expertiza contabilă B.V. este de 2.034.647.000 lei. Contractul de asigurare este un contract comercial conform art. 4 C. com.
Datoriile comerciale produc dobândă de drept în sensul prevederilor art.43 Cod comercial în măsura în care devin exigibile.
Ca urmare, corect pârâta intimată a fost obligată la plata dobânzii legale pentru neplata integrală a indemnizaţiei de asigurare la data scadenţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A.R.A. SA, sucursala Vrancea, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii cererii de revizuire.
În motivarea recursului său recurenta invocă lipsa de temei legal a hotărârii atacate care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii iar criticile invocate se pot grupa în două categorii, respectiv cele care vizează cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi cele care vizează cererea întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
În prima categorie de motive se susţine, în esenţă, că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale unei astfel de cereri, respectiv ordonanţa procurorului invocată de revizuientă a fost cunoscută de aceasta din 17 ianuarie 2005 şi nu are valoarea unui înscris nou şi partea nu a fost în situaţia de a nu-l putea înfăţişa dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sau ori pentru că a fost reţinut de partea adversă. De asemenea ordonanţa nu are, prin conţinutul ei, un caracter hotărâtor, determinant în soluţionarea cauzei, de natură să fi schimbat soluţia dată de instanţă în apel.
În a doua categorie de motive, ce vizează cererea întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se critică aplicarea, greşită, a acestui text legal, întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut deoarece plus pletita prevăzut de acest text se raportează la ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată şi nu la apărările formulate de pârâta-apelantă. Mai mult, reclamanta-revizuientă nu a invocat acest motiv prin recursul promovat de ea împotriva deciziei nr. 82/2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Un alt motiv de recurs, comun ambelor temeiuri de drept invocate în cererea de revizuire, îl constituie încălcarea prevederilor art. 324 C. proc. civ. în sensul că cererea de revizuire este tardivă, indiferent de temeiul la care se raportează respectiv pct. 2 sau 5 al art. 322 C. proc. civ., întrucât, în ambele cazuri termenul de o lună a fost depăşit. Astfel, Decizia nr. 82/2005 a fost comunicată ambelor părţi la 16 septembrie 2005 iar ordonanţa Parchetului dată în dosarul nr. 496/P/2004 a fost comunicată părţilor cu mult înainte de soluţionarea cauzei, conform dovezilor de comunicare depuse la dosar.
Intimata-revizuientă, S.C. R. SRL, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât motivele susţinute de recurentă sunt neîntemeiate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare şi care pot fi rezumate prin aceea că, în pronunţarea deciziei atacate, Curtea de Apel Galaţi a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ. şi a art. 324 pct. 1 şi 4 C. proc. civ.
Instanţa a apreciat în mod eronat că Ordonanţa din 6 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, privind scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor R.A. şi P.M. ar constitui un act nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Aceasta deoarece respectiva ordonanţă nu constituie un înscris determinant, nu a fost reţinută de partea adversă iar revizuienta nu a fost în situaţia de a nu o putea invoca dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. De altfel această ordonanţă, emisă la 6 decembrie 2004 a fost cunoscută de ambele părţi, prin comunicare la 10 decembrie 2004, înainte de soluţionarea apelului. Comunicarea Ordonanţei nr. 1059/II/2/2004 din 17 ianuarie 2005, prin care s-a respins plângerea S.C. A.R.A. împotriva soluţiei dată în dosarul nr. 496/P/2004, comunicare făcută la 24 aprilie 2007 (!) la cererea făcută de R.A., nu conferă ordonanţei caracterul de înscris nou şi nici nu poate marca momentul de la care curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 4. Ca atare cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ. estre nefondată şi tardiv formulată.
Şi cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ. este nefondată şi tardiv formulată. Astfel, instanţa de apel nu s-a pronunţat decât în limita celor solicitate, fără a acorda mai mult decât s-a cerut, iar cererea de revizuire a fost introdusă la 2 mai 2007 deşi Decizia atacată i-a fost comunicată revizuientei la 19 septembrie 2005.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul şi să modifice Decizia atacată în sensul respingerii cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S.C. A.R.A. SA, sucursala Vrancea, împotriva deciziei civile nr. 73/A din 10 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Modifică Decizia în tot, în sensul că respinge cererea de revizuire formulată de intimata SC R. SRL Focşani împotriva deciziei nr. 82/A din 27 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1023/2005.
Obligă intimata SC R. SRL Focşani să plătească recurentei suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1463/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1940/2008. Comercial → |
|---|
