ICCJ. Decizia nr. 1945/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1945/2008
 Dosar nr. 1556/98/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 27 noiembrie 2006, sub nr. 41052/3/2006, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pârâtul C.N., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună:
- obligarea pârâtului la efectuarea investiţiei pentru protecţia mediului în sumă de 15.040 RON, cu scadenţă la 1 ianuarie 2004, obligaţie ce a fost asumată conform clauzei 8.9 alin. (7) din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. DIL 3 din 28 ianuarie 2000;
- obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti până la executarea obligaţiei.
În apărare, pârâtul a depus întâmpinare la dosar, la data de 9 martie 2007, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2007, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Prin sentinţa comercială nr. 3380 din 12 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa la data de 27 aprilie 2007, sub nr. 1556/98/2007 (număr în format vechi: 537/COM/2007).
Prin sentinţa comercială nr. 654/F din 7 iunie 2007, Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. împotriva pârâtului C.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti la data de 9 iulie 2007, motivele de apel fiind depuse la dosar, în termen, la aceeaşi dată.
Intimatul-pârât C.N. a depus întâmpinare la dosar, la data de 16 octombrie 2007, solicitând respingerea apelului şi menţinerea în tot a sentinţei comerciale nr. 654 din 7 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă.
Prin Decizia comercială nr. 455 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul formulat de apelanta A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 654 din 7 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, în dosarul nr. 1556/98/2007, în contradictoriu cu intimatul C.N.; a schimbat sentinţa apelată; a admis în parte acţiunea; a obligat pârâtul la efectuarea investiţiei pentru protecţia mediului în sumă de 15.040 lei, conform contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. DIL 3/29 ianuarie 2000 şi a respins cererea privind obligarea pârâtului la daune cominatorii, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele aspecte:
Instanţa de fond a dat o interpretare greşită probelor administrate, respingând în mod eronat acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.
Pârâtul intimat şi-a asumat obligaţia de efectuare a investiţiei pentru protecţia mediului în sumă de 15.040 lei cu scadenţa la 1 ianuarie 2004, prin art. 89 alin. (7) din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. DIL 3 din 29 ianuarie 2000.
Din actele aflate la dosar, rezultă că sumele cu care cumpărătorul a finanţat societatea au fost folosite în alte scopuri decât pentru protecţia mediului, respectiv pentru cheltuieli curente de întreţinere, salarii, taxe şi impozite, litigii, etc.
Prin contractul obligatoriu între părţi, conform art. 969 C. civ., părţile au stabilit modalitatea concretă de îndeplinire a obligaţiilor contractuale.
În absenţa unui acord al părţii cocontractante, prima instanţă a dat girul pârâtului de a schimba obiectivele stabilite în programul de conformare.
Nici din dispoziţiile OG nr. 25/2002 nu se poate reţine existenţa unei situaţii de exonerare de răspundere în ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor contractuale de efectuare a investiţiilor asumate prin procesul de privatizare.
Folosirea de către societate a sumelor aportate de pârâtul cumpărător nu poate echivala cu efectuarea obligaţiei de investiţii, atâta timp cât aşa cum a recunoscut şi pârâtul-intimat prin întâmpinare, sumele respective au fost folosite în alte scopuri decât cele stabilite prin contract.
Pentru ca obligaţiile asumate prin contractul de privatizare să se execute, cumpărătorul trebuia să transmită pentru fiecare an investiţional, un certificat semnat de cenzorii societăţii care să ateste valoarea investiţiilor efectuate de cumpărător. Din documentele dosarului nu rezultă că obligaţia de investiţii asumată prin contract ar fi fost îndeplinită la termenele convenite şi pentru obiectivele stabilite contractual.
Curtea de apel a apreciat că nu este însă întemeiată cererea apelantei-reclamante privind daunele cominatorii, în raport de modificarea dispoziţiilor art. 5803 alin. (5) C. proc. civ., introdusă prin Legea nr. 459/2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta A.V.A.S. solicită admiterea lui şi modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privitor la obligarea intimatului-pârât la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 RON pe zi de întârziere, criticând această decizie, în esenţă, pentru următoarele motive:
Dacă instanţa de apel consideră că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 5805 C. proc. civ., problema de drept ce urmează a fi supusă dezlegării instanţei de control judiciar este dacă reglementarea introdusă prin secţiunea IV din capitolul VI al Cărţii a V-a C. proc. civ. a avut scopul de a înlătura instituţia daunelor cominatorii, după intrarea în vigoare a art. 5802 â€" 5805 C. proc. civ., prin care sunt reglementate amenzile cominatorii, pornind de la considerentul că în ambele situaţii se urmăreşte asigurarea executării obligaţiilor de a face sau de a nu face, constând în faptul personal al debitorului.
Se mai susţine, după o expunere cu privire la rolul daunelor cominatorii şi modul lor de calcul, că amenda cominatorie se circumscrie fazei de executare silită şi se face venit la bugetul de stat, iar faptul că art. 5803 C. proc. civ. reglementează amenda cominatorie fără referire la daunele cominatorii nu poate valora o abrogare implicită a acestei instituţii, textul reglementând o modalitate suplimentară de constrângere a debitorului obligaţiei de a face sau de a nu face.
Mai mult, prin Decizia XX din 12 decembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, a hotărât că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile, conform art. 5803 C. proc. civ.
Intimatul-pârât C.N. a depus întâmpinare la dosar la data de 28 martie 2008, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă şi menţinerea în tot a deciziei comerciale nr. 455 din 17 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Examinând recursul reclamantei A.V.A.S., prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, au făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 5803 C. proc. civ. atunci când au respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la daune cominatorii.
Este nefondată critica recurentei privitoare la înlăturarea instituţiei daunelor cominatorii după intrarea în vigoare a art. 5802 â€" 5805 C. proc. civ., prevederea din alin. (5) al art. 5803 C. proc. civ., potrivit căreia pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii având deplină aplicare în speţă. Acest text îşi are deplină aplicare în speţă şi pentru că suntem, în mod evident, în raport de modul de formulare a acţiunii reclamantei, într-o obligaţie de a face, respectiv de efectuare a unei investiţii, conform obligaţiei asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Mai mult, în raport de cea de-a doua critică formulată de reclamantă, este de precizat, pe de o parte, că Decizia în interesul legii nr. XX/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost pronunţată în condiţiile în care prevederile de la acel timp ale art. 5803 C. proc. civ. nu interziceau în mod expres, cum o fac în prezent, acordarea de daune cominatorii, iar, pe de altă parte, că, după ce reglementează amenda civilă la care instanţa poate obliga debitorul pentru neexecutarea obligaţiei de a face, art. 5803, în alineatul 5, interzice expres acordarea de daune cominatorii, aşa încât susţinerea recurentei este eronată.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 455 din 17 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1969/2008. Comercial → |
|---|
