ICCJ. Decizia nr. 1944/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1944/2008
 Dosar nr. 3018/63/2006
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 octombrie 2006, reclamanta N.F. a chemat în judecată pârâta SC C. SA, solicitând instanţei ca pe baza hotărârii ce se va pronunţa în cauză, să se dispună anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor din 27 ianuarie 2005, a actului adiţional autentificat sub nr. 263 din 10 februarie 2005 de BNP P.E. şi a încheierii de autentificare nr. 925 din 7 martie 2005, obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
La data de 15 decembrie 2006, reclamanta a formulat o precizare a acţiunii, solicitând şi obligarea pârâtei la plata dividendelor aferente anului 2002, respectiv suma de 41300,3 lei, precum şi dobânda aferentă acesteia, apreciind că această sumă i se cuvine în calitate de moştenitoare a defunctului acţionar N.Ş.
Urmare a cererii pârâtei, Tribunalul Dolj a disjuns cererea în pretenţii a reclamantei prin încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2007.
Prin sentinţa nr. 18 din 5 iunie 2007, Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes invocate de pârâtă ca neîntemeiate, a admis acţiunea, a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a acţionarilor pârâtei din 27 ianuarie 2005, a actului adiţional autentificat sub nr. 263 din 10 februarie 2005 şi a încheierii de rectificare nr. 925 din 7 martie 2005, întocmită de BNP P.E.
Apelul declarat de pârâta SC C. SA Işalniţa a fost respins prin Decizia nr. 273 din 13 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond este corectă atât în ceea ce priveşte rezolvarea dată excepţiilor cât şi pe fond.
Astfel, intimata reclamantă N.F. justifică, ca soţie supravieţuitoare a lui N.Ş., decedat la 7 august 2004 (care era acţionar la SC C. SA), atât calitatea procesuală activă cât şi interesul acesteia în promovarea unei astfel de acţiuni, fiind prejudiciată prin aceea că i s-a micşorat cota de participare la capitalul social al SC C. SA şi implicit şi cota din profitul ce i s-ar fi cuvenit.
Pe fond, este cert, că prin hotărârea A.G.A. din 27 ianuarie 2007 a fost adoptată majorarea capitalului social de la SC C. SA, fără să fie respectat dreptul de preferinţă al acţionarilor, neavând relevanţă în acest context că instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 216, în loc de art. 211 din Legea nr. 31/1990 R.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi a invocat motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A susţinut, în principal că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deoarece deşi reţine aspectul potrivit căruia reclamanta nu avea calitatea de acţionar la data adoptării hotărârii, admite totuşi, că trebuie inclusă în categoria persoanelor interesate faţă de motivul de nulitate absolută invocat deşi aceasta nu justifică un interes legitim, născut, direct şi actual, ceea ce o lipseşte de calitatea de a promova cererea în anulare.
Astfel, potrivit convocatorului publicat în Monitorul Oficial al României şi în Cotidianul Curierul Naţional ordinea de zi a propus spre dezbatere majorarea capitalului social, precizându-se modalitatea în care operaţiunea va avea loc, respectiv prin includerea în capitalul social a dividendelor aferente anului 2005, după ce, în prealabil, vor fi recuperate datoriile acţionarilor către societate, prin emiterea de noi acţiuni.
Participarea acţionarilor la majorarea capitalului social, prin încorporarea dividendelor, a fost consemnată la dispoziţia societăţii, conform foilor de vărsământ aflate la dosarul cauzei, după ce, în prealabil, aceştia şi-au achitat datoriile către societate, condiţie fără îndeplinirea căreia acţionarii nu ar fi putut participa la majorarea de capital prin încorporarea dividendelor, aspect comunicat prin convocator şi însuşit prin validarea ordinii de zi, urmată de adoptarea hotărârii.
Or, soţul defunct al reclamantei figura la data adoptării hotărârii cu debite faţă de societate, în sumă de 640.909.204 lei şi oricum majorarea s-ar fi realizat în limita dividendelor aferente anului 2005 şi nu prin aporturi noi în numerar, pentru a se putea reţine vătămarea prin neexercitarea dreptului de preferinţă, iar potrivit interpretării art. 211 din Legea nr. 31/1990, invocat în acţiune şi nu art. 216 din Legea nr. 31/1990, rezultă că dreptul de preferinţă nu există în cazul majorării de capital, prin încorporarea rezervelor, a beneficiilor, deoarece în asemenea situaţii acţiunile noi se distribuie tot acţionarilor existenţi.
Dreptul de preferinţă se poate defini ca un mijloc de protecţie al intereselor acţionarilor societăţii care, confruntaţi cu posibilitatea subscrierii acţiunilor către terţe persoane, vor uza de acesta, tocmai în considerarea faptului că au constituit societatea, or aşa cum s-a arătat deja, mărirea capitalului social s-a făcut prin încorporarea dividendelor, procedura profitând exclusiv acţionarilor care au înţeles să dispună liber de propriile dividende aferente anului 2005 în sensul de a opta între a le folosi la majorarea capitalului social sau a încasa contravaloarea acestora.
În acest sens, s-au depus dovezi la dosar, voinţa acţionarilor fiind exprimată prin semnătură, corespunzător sumei subscrise, diferenţele fiind încasate.
Instanţa de apel prin soluţia dată a confundat astfel, efectele exercitării unui eventual drept de preferinţă, cu manifestarea de voinţă a oricărui acţionar, de a fi sau nu de acord cu propunerea de majorare a capitalului social în modalitatea arătată.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, calitatea procesuală activă în acţiunea în anulare a hotărârilor AGA o pot avea acţionarii care nu au participat sau au votat împotrivă şi au cerut să se consemneze în procesul-verbal şi administratorii, în anumite condiţii, aceştia fiind, în drept, subiecte calificate, dar şi alte categorii de persoane interesate pentru promovarea unui astfel de acţiuni, în cazul prevăzut de alin.3, atunci când se invocă nulitatea absolută, calitate procesuală activă ce trebuie, evident, raportată la momentul adoptării hotărârii AGA, deoarece textul de lege face referire la exercitarea votului.
În privinţa părţilor interesate acestea trebuie să justifice un interes real, legitim, personal şi actual.
În cauză, la data adoptării hotărârii, reclamanta nu era încă moştenitoarea acţiunilor soţului decedat, deci, nu era titulara dreptului dar nu justifica nici legitimitatea şi actualitatea interesului, în condiţiile în care, majorarea de capital s-a făcut prin incorporarea dividendelor aferente anului 2003 şi nu 2005, cum din eroare s-a susţinut, pe baza opţiunii fiecărui acţionar de a subscrie sau de a încasa în numerar creanţă derivată din acest drept social, după deducerea datoriilor pe care le avea fiecare faţă de societate, iar la data promovării acţiunii s-a dovedit că reclamanta solicitase pronunţarea unei hotărâri de obligare la plata în numerar a acestor dividende (sentinţa nr. 4435/2006 a Tribunalului Dolj).
Aşa fiind, greşit instanţele au considerat că reclamanta are calitate procesuală activă prin justificarea interesului, atât timp cât acesta nu cumulează toate condiţiile prevăzute de lege.
Fiind întemeiat, deci, recursul, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta va fi admis şi hotărârea modificată prin admiterea apelului pârâtei şi schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Işalniţa împotriva deciziei nr. 273 din 13 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia, admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 18 din 5 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, pe care o schimbă în sensul că respinge acţiunea în anulare, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă intimata-reclamantă N.F. să plătească recurentei-pârâte suma de 7116 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1945/2008. Comercial → |
|---|
