ICCJ. Decizia nr. 1940/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1940/2008
 Dosar nr. 1278/113/2006
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC T.I.L., a chemat în judecată pe pârâta SC L. SA Brăila pentru a se dispune anularea Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 30 din 8 septembrie 2006, anularea Actului Adiţional nr. 32 din 8 septembrie 2006 la actul constitutiv al SC L. SA Brăila şi radierea menţiunilor din Registrul Comerţului.
Prin sentinţa nr. 3/F com din 12 februarie 2007 Tribunalul Brăila, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantă în calitate de acţionar al pârâtei SC L. SA Brăila, a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor nr. 30 din 8 septembrie 2007 şi a Actului Adiţional nr. 37 din 8 septembrie 2006 la actul constitutiv al societăţii pârâte şi radierea menţiunilor din evidenţele Registrului Comerţului.
Ca parte căzută în pretenţii, în temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 16.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că majorarea capitalului social prin emiterea de acţiuni noi acordă acţionarului un drept de preferinţă pentru subscrierea noilor acţiuni, conform art. 216 din Legea nr. 31/1990, modificată şi că Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 30 august 2006 a SC L. SA Brăila nu a acordat acţionarilor un drept de preferinţă. S-a mai reţinut că neacordarea dreptului de preferinţă acţionarilor existenţi, astfel cum prevede art. 216 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, atrage nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia comercială nr. 81/A din 1 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut corect că Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 30 din data de 8 septembrie 2006 este lovită de nulitate absolută, deoarece nu a acordat acţionarilor existenţi dreptul de preferinţă, având în vedere faptul că majorarea de capital social s-a făcut prin compensarea unei creanţe a acţionarului majoritar cu acţiuni noi. Faptul că ulterior, prin Hotărârea A.G.A. din 29 decembrie 2006 s-ar fi acordat acţionarilor dreptul de preferinţă, nu are relevanţă juridică, această hotărâre neproducând efectul repunerii acţionarilor în situaţia anterioară majorării capitalului social.
În ceea ce priveşte majorarea capitalului social prin conversia creanţei de 7.488.000 lei în acţiuni deţinute de SC D.C. SRL cu consecinţa emiterii a 3.600.000 acţiuni nominative noi, având o valoare de 2,08 lei, dispoziţiile legale menţionate mai sus obligă la respectarea dreptului de preemţiune, drept ce a fost încălcat.
În ceea ce priveşte majorarea capitalului social, în cauza de faţă, nici Legea nr. 137/2002 şi nici OG nr. 25/2002 nu conţin dispoziţii derogatorii de la prevederile generale referitoare la majorarea capitalului social şi dreptul de preferinţă al acţionarilor iniţiali.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că majorarea de capital care este una în natură intră sub incidenţa dispoziţiilor speciale ale art. 47 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, astfel că, nelegal instanţa de apel a considerat că hotărârea A.G.E.A. este nulă, făcând aplicarea dispoziţiilor de drept comun din art. 216-218 din Legea nr. 31/1990.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului cu motivarea, de esenţă, că Legea nr. 31/1990, constituie cadrul general de reglementare al funcţionării societăţilor comerciale şi în lipsa unei dispoziţii exprese, prevederile Legii nr. 31/1990, referitoare la dreptul de preemţiune de ordine publică sunt aplicabile şi majorărilor de capital intervenite în cadrul societăţilor aflate în curs de privatizare, cu atât mai mult cu cât la data adoptării hotărârii A.G.E.A., OUG nr. 28/2002 de modificare a Legii nr. 137/2002, fusese abrogată, prin art. 291 din Legea nr. 297/2004, iar acest act normativ nu cuprinde o dispoziţie potrivit căreia majorările de capital efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 sunt exceptate de la aplicarea normelor privind dreptul de preemţiune, dimpotrivă prin art. 14 alin. (3), din Legea nr. 137/2002 îl prevede expres.
Totodată, nu se poate susţine că în cauză prin conversia creanţei în acţiuni a operat o majorare de capital în natură pentru a se susţine că în această situaţie este incident art. 218 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data adoptării hotărârii, deoarece conversia datoriilor în acţiuni nu constituie un aport în natură, neavând relevanţă starea de solvabilitate a societăţii.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contextul în care s-a efectuat majorarea de capital este evident acela al punerii în executare a obligaţiei asumată prin contractul de privatizare nr. 27 din 14 iulie 2007, care prevede în art. 15.2 (c) obligaţia pentru D.C. SRL de a majora capitalul social al SC L. SA Brăila până la 23 octombrie 2006.
Majorarea de capital s-a realizat şi sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi OG nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale care se completează cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, privind majorarea capitalului.
Chiar dacă, în cauză, faţă de data adoptării hotărârii atacate, 30 septembrie 2006, nu se mai poate susţine şi incidenţa art. 471 din Legea nr. 137/2002, introdus prin OUG nr. 28/2002, aceasta din urmă fiind anterior abrogată, prin Legea nr. 297/2004, sunt, în schimb, incidente dispoziţiile art. 218 din Legea nr. 31/1990, în vigoare la data adoptării acesteia, potrivit cărora, dreptul de preemţiune, care nu se confundă cu dreptul special de preempţiune reglementat de art. 14 din Legea nr. 137/2002, încetează în cazul aportului de capital în natură.
Or, majorarea capitalului social a avut loc prin conversia unei creanţe în acţiuni care, în cauză, faţă de situaţia de insolvabilitate a firmei trebuie considerată ca fiind aport în natură şi nu în numerar astfel că nu era necesară acordarea dreptului de preferinţă.
Pentru considerentele arătate şi ignorate de instanţa de apel, soluţia acesteia este afectată de nelegalitate şi atrage incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. încât, în baza art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea modificată în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei prin respingerea acţiunii în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC L. SA Brăila împotriva deciziei comerciale nr. 81/A din 1 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Modifică Decizia, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 3/F com din 12 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea în anulare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1936/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1944/2008. Comercial → |
|---|
