ICCJ. Decizia nr. 1943/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1943/2008
Dosar nr. 9438/30/2002
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 595 din 14 martie 2007 Tribunalul Timiş a respins acţiunea reclamantei S.N.P.P. SA (P. TIMIŞ) Bucureşti împotriva pârâtei SC B.C. SRL Timişoara pentru obligarea la încheierea unui contract de închiriere a terenului şi plata chiriei, stabilindu-se referitor la excepţiile invocate de pârâtă, respectiv excepţia lipsei procesuale active ale reclamantei şi inadmisibilităţii, că acestea nu sunt justificate iar acţiunea reclamantei este neîntemeiată pentru capătul de cerere având ca obiect pretenţii şi inadmisibilă pentru obligaţia de a face, întrucât în favoarea pârâtei este înscris un drept de superficie şi nu există vreo condiţie în legătură cu folosinţa asupra terenului aferent construcţiilor.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 210 din 9 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Timiş.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen reclamanta S.N.P.P. SA (P. TIMIŞ) Bucureşti solicitând casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, indicând, ca temei de drept, prevederile art. 304 alin. (4) şi (5) şi art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie, din oficiu, excepţia de nulitate a recursului în raport de prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. raportat la art. 306 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor legale susevocate, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului, iar în cazul în care a fost motivat, cu excepţia situaţiilor când se invocă motive de ordine publică, sancţiunea este nulitatea.
Prin motivarea recursului trebuie să se înţeleagă expunerea criticilor aduse hotărârii şi a argumentelor care susţin aceste critici, care să se încadreze în motivele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea atacată poate fi casată sau modificată.
Analizând recursul declarat în cauză se constată că recurenta nu aduce nicio critică de nelegalitate la adresa hotărârii atacate critică ce ar putea fi încadrată în prevederile art. 304 C. proc. civ. Astfel deşi trimite la prevederile pct. 4 şi 5 ale art. 304, recurenta nu indică în ce constă depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţă şi nici cum şi care forme de procedură au fost încălcate de către instanţă.
De fapt recurenta se mulţumeşte să facă o scurtă expunere a situaţiei de fapt şi să susţină că, dată fiind urmărirea penală începută faţă de numitul V.T. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 290 C. pen. şi de art. 12 din Legea nr. 87/1994, hotărârile atacate ar trebui casare cu trimitere şi apoi cauza suspendată. Or suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., nu este obligatorie pentru instanţe, fiind lăsată la aprecierea acestora şi ca atare, respingerea unei cereri de suspendare a judecării cauzei pe temeiul arătat, nu poate fi apreciată drept o încălcare sau aplicare greşită a legii şi, cu atât mai puţin, o încălcare a formelor de procedură.
Prin urmare, constatând că dezvoltarea motivelor de recurs aşa cum a fost făcută de recurentă nu permite analizarea hotărârii atacate în cadrul nici unui motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea legală şi va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta S.N.P.P. SA (P. TIMIŞ) Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 210 din 9 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1946/2008. Comercial → |
|---|
