ICCJ. Decizia nr. 1972/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1972/2008
Dosar nr. 5580/86/2006
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4077 din 30 noiembrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanta F.M. domiciliată în Fălticeni Judeţul Suceava în contradictoriu cu pârâtul G.C. domiciliat în Fălticeni Judeţul Suceava, în sensul că a constatat nulitatea facturii fiscale seria SV A.G.A. nr. 0957301 din 10 mai 2004 emisă de SC D.I. SRL Suceava.
A mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC D.I. SRL Fălticeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.C. constatarea nulităţii absolute a facturii seria SV A.G.A. nr. 0957301 din 10 mai 2006.
Reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului, pentru că a sustras cele două autotractoare ce fac obiectul înstrăinării, cuprinse în factura a cărei nulitate o cere, iar pârâtul a susţinut că l-a cumpărat de la SC D.I. SRL Fălticeni.
Văzând această factură, reclamanta a solicitat organelor de poliţie să facă verificări cu privire la semnăturile existente pe această factură cu privire la impresiunile ştampilei aplicate pe acea factură şi cu privire la provenienţa facturii, întrucât SC D.I. SRL Fălticeni nu avea vreun facturier în care să fie cuprinsă această factură. De asemenea, a solicitat să fie analizate menţiunile înscrise pe factură, ca şi semnăturile cuprinse în alte acte, precum cereri de radiere a autotractoarelor, cereri de solicitare a eliberării de formulare cu caracter special, facturi, chitanţiere, ştampilă, etc. În urma expertizelor şi a probelor administrate în cadrul procesului penal, faţă de concluziile contradictorii, parchetul a stabilit o soluţie de scoatere de sub urmărirea penală a pârâtului G.C., însă a constatat că fratele său, G.V.D. s-a prezentat sub o identitate falsă la SC M. SA Suceava, punct de lucru Fălticeni, această ştampilă fiind folosită pe toate actele de înstrăinare, inclusiv pe factura mai sus menţionată şi, pentru fals privind identitatea, i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă.
Mai mult decât atât, s-a stabilit prin toate actele de constatare grafică şi prin expertiza grafică, întocmite în dosarul penal, că toate adresele către SEIP Suceava, prin care se solicită radierea autotractoarelor, au fost scrise de către G.C., care nu avea nicio calitate la SC D.I. SRL Fălticeni. De asemenea, s-a stabilit că scrisul de pe factura de înstrăinare a autotractoarelor, cu privire la menţiunile ce redau caracteristicile autotractoarelor, n-au fost completate de niciuna dintre părţi.
În speţă, factura fiscală a fost semnată de către pârât, persoană care nu avea nicio calitate în societatea comercială, astfel că lipseşte consimţământul reclamantei la încheierea convenţiei, ceea ce atrage nulitatea absolută.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 51 din 4 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul G.C. împotriva sentinţei nr. 4077 din 30 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, fiind preluate în esenţă argumentele primei instanţe, prin aceea că lipsa consimţământului atrage nulitatea absolută a facturii fiscale în discuţie.
Împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâtul G.C., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că reclamanta nu are calitate procesuală activă, semnătura de pe factură nu aparţine pârâtului, iar autocamionul pentru care s-a întocmit factura fiscală, este proprietatea SC D.I. SRL, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimata reclamantă F.M. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtului G.C., pentru următoarele considerente:
Din verificarea întregii documentaţii, apare fără putere de tăgadă că, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta F.M., în calitate de administrator al SC D.I. SRL Fălticeni, iar la termenul din 30 noiembrie 2006, în faza procesuală a fondului, acţiunea a fost modificată, în sensul că reclamanta a formulat cererea în nume propriu şi nu în cel al societăţii comerciale. Este unanim recunoscut că, întotdeauna calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii, calitatea procesuală activă şi, pe de altă parte, existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic, calitatea procesuală pasivă.
Bine documentat şi argumentat, instanţa de apel, din perspectiva expusă anterior, a stabilit că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, oricând, pe cale de acţiune sau de excepţie, deoarece acţiunea în declararea nulităţii absolute este imprescriptibilă.
A fost stabilită o corectă situaţie de fapt şi de drept, prin raportare la toate actele depuse de părţi, relevanţă prezentând Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 998/P/2004 din data de 2 martie 2006, care a evocat atât probele testimoniale, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifice cât şi concluziile expertizei criminalistice.
Nu poate fi primită susţinerea intimatei reclamante conform căreia cererea de recurs intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., fiind nulă, pentru nesemnarea ei de către recurent.
Astfel, conform art. 3021 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii semnătura recurentului sau a mandatarului. Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul pârât a înaintat o copie a motivelor de recurs, prin cerere separată, însuşindu-şi astfel motivarea cererii de recurs.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi anume că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat cu modificările şi completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.
Reclamanta a făcut dovada cu acte, a cheltuielilor efectuate în recurs, până la concurenţa sumei de 3.496,46 lei, urmând ca pârâtul să fie obligat la suspendarea lor.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge excepţia nulităţii recursului, precum şi recursul declarat de pârâtul G.C. împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită niciuna din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de pârâtul G.C., împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâtul la 3.496,46 lei cheltuieli de judecată către reclamanta F.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1954/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1974/2008. Comercial → |
|---|
