ICCJ. Decizia nr. 1954/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1954/2008
Dosar nr. 4073/2/2006
Şedinţa publică din 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin contestaţia la executare adresată Judecătoriei Călăraşi la data de 10 august 2004, contestatoarea A.V.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC S. SA şi SC L.I.C.P. SA Bucureşti: anularea procesului verbal din data de 21 iulie 2004, încheiat în dosarul nr. 38/2004 al Biroului Executorilor Judecătoreşti asociaţi ,,M. şi Ş.", în vederea punerii în posesie în baza Procesului verbal din 15 mai 2003, încheiat în dosarul de executare nr. 513/2002 al aceluiaşi birou de executori judecătoreşti, ca fiind încheiat cu încălcarea normelor legale imperative; anularea tuturor actelor ulterioare de executare efectuate în dosarul nr. 38/2004 al. B.E.J.A. M. şi Ş. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa civilă nr. 2827, pronunţată la data de 25 august 2004 în dosarul nr. 3679/2004 a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Bucureşti, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 45 din OUG nr. 51/1998.
Investită cu soluţionarea contestaţiei la executare, Secţia a V a comercială a Curţii de apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 81, pronunţată la data de 10 iunie 2005, în dosarul nr. 2081/2004, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Călăraşi, cu motivarea că, faţă de obiectul cererii, în materia competenţei materiale sunt aplicabile dispoziţiile cu caracter general înscrise în art. 400 şi art. 373 C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia se introduce la instanţa de executare, care este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, şi, constatând conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul, în vederea soluţionării conflictului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 4767, pronunţată la data de 17 octombrie 2005, în dosarul nr. 3313/2005, a stabilit competenţa în favoarea Curţii de apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 15, pronunţată la data de 23 ianuarie 2007, Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei; a admis contestaţia la executare şi, în consecinţă: a anulat procesul verbal din 21 iulie 2004, încheiat în dosarul nr. 38/2004 al B.E.J. Asociaţi ,,M. şi Ş."; a anulat actele de executare ulterioare acestui proces verbal, efectuate în dosarul nr. 38/2004 al B.E.J. Asociaţi ,,M. şi Ş." şi a obligat pe intimata SC L.I.C.P.SA să plătească contestatoarei suma de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, luând act că a rămas fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de executare a reţinut, în principal, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, invocată de intimata SC L.I.C.P. SA, că aceasta este neîntemeiată, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 15486 din 8 iulie 2004, încheiat de A.V.A.S. cu SC D. SA, potrivit OUG nr. 40/2004, în care s-a consemnat suma de 20 de milioane euro, inclusiv TVA, pe care urmează să o încaseze contestatoarea ca urmare a vânzării unor bunuri aparţinând SC S. SA, creanţă ce nu a fost îndestuală, justifică existenţa unei identităţi între persoana contestatoarei şi cea care ar fi titulara dreptului afirmat, căruia i s-ar aduce atingere prin actele de executare pornite la cererea SC L.I.C.P.SA, iar, cu referire la fondul contestaţiei dedusă judecăţii, că întocmirea, în cadrul dosarului nr. 38/2004 al B.E.J. Asociaţi ,,M. şi Ş.", a actelor de executare contestate, s-a făcut în mod nelegal, cu nesocotirea OUG nr. 51/1998 şi a calităţii A.V.A.S. de creditor privilegiat, care nu şi-a îndestulat creanţa faţă de debitoarea comună SC S. SA Călăraşi, conform celor statuate prin sentinţa civilă nr. 853 din 1 aprilie 2004 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului Călăraşi nr. 441/R/2004, prin care s-a mai admis o contestaţie la executare formulată de A.V.A.S. împotriva aceleiaşi executări silite începute de creditoarea SC L.I.C.P.SA în dosarul de executare nr. 38/2004 al B.E.J. Asociaţi ,,M. şi S.", cu consecinţa anulării actelor de executare silită până la data pronunţării menţionatei sentinţe, şi faţă de faptul că procesul verbal de adjudecare din data de 15 martie 2003, încheiat în dosarul de executare al B.E.J. Asociaţi ,,M. şi S." nr. 513/2002, care a stat la baza procesului verbal din data de 21 iulie 2004, întocmit în dosarul de executare nr. 38/2004, nu putea reprezenta titlu executoriu potrivit cu dispoziţiile art. 372 C. proc. civ., ci numai titlu de proprietate asupra bunurilor adjudecate, conform art. 447 C. proc. civ., fiind însă anulat ulterior prin Decizia comercială nr. 475/2004 a Curţii de apel Bucureşti, rămasă irevocabilă.
Împotriva menţionatei hotărâri a formulat recurs intimata SC L.I.P.C. SA, invocând, în drept, dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că, în lipsa unor probe concludente şi prin eronata apreciere a celor administrate, instanţa a dat o greşită soluţionare excepţiei tardivităţii, excepţiei lipsei calităţii procesuale active ca şi fondului contestaţiei – soluţionată, fără ca actele de executare contestate să fie depuse în copie la dosar, reţinându-se lipsa titlului executoriu al intimatei creditoare, faţă de intimata debitoare, cu toate că încheierea de încuviinţare a executării silite nu a fost niciodată desfiinţată, executarea putând deci continua în acelaşi dosar, critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a evocat, în cuprinsul considerentelor recursului, şi excepţia de necompetenţă materială a Curţii de apel în soluţionarea contestaţiei, excepţie de ordine publică, care se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Intimata contestatoare a solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză, respingerea recursului apreciind nefondate criticile recurentei, aceleaşi concluzii formulând şi intimata debitoare prin notele scrise depuse la dosar.
Recursul este nefondat.
Astfel, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de apel în soluţionarea contestaţiei la executare, nu-şi găseşte justificare faţă de Decizia nr. 4767, pronunţată la data de 17 octombrie de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat, irevocabil, conform art. 22 alin. (5) teza finală C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă ivit în cauză, stabilindu-se competenţa în favoarea acestei instanţe, situaţie ce înlătură aplicarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Cum creditoarea contestatoare nu a fost reprezentată la data întocmirii procesului verbal (21 iulie 2004) privind punerea în posesie a bunurilor asupra cărora a purtat executarea silită, iar, în dosarul de executare nu există dovada că acesta i-a fost comunicat, şi cum intimata creditoare, care a invocat ca mijloc de apărare excepţia tardivităţii, nu s-a conformat cerinţelor art. 1169 C. civ., potrivit căruia sarcina probei revine celui ce face o afirmaţie înaintea judecăţii, rezultă că, în mod corect, instanţa de executare a respins această excepţie, apreciind că, din probele administrate, nu s-a putut stabili data la care A.V.A.S. a luat cunoştinţă de actul de executare contestat.
Întrucât probele administrate relevă că, prin contractul de cesiune de creanţă nr. 55038/822 din 10 decembrie 1999, contestatoarea a dobândit o creanţă bancară neperformantă în cuantum de 45.337.565,56 dolari SUA, că pentru recuperarea acestei creanţe a iniţiat demersuri procedurale vizând executarea silită a patrimoniului intimatei debitoare, urmare a cărora s-a instituit sechestru asupra bunurilor acesteia; că suma pe care acesta urma să o încaseze din vânzarea bunurilor nu era suficientă pentru a acoperi menţionata creanţă bancară neperformantă; că actul de executare atacat a fost îndeplinit de către executorul judecătoresc în perioada în care SC S. SA era supusă supravegherii judiciare instituite prin HG nr. 225/2001, care a încetat la data de 13 februarie 2005, deci în perioada în care procedura de insolvenţă a fost suspendată, nu se justifică criticile invocate de recurentă în susţinerea greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale active de către prima instanţă.
Examinarea actelor şi lucrărilor dosarului relevă că în dosarul 2081/2004 se află depus, în copie, dosarul de executare nr. 38/2004, aşa încât nu se poate primi afirmaţia recurentei în sensul că instanţa de executare ar fi anulat actele de executare fără ca acestea să facă obiectul probaţiunii.
Este de observat că instanţa de executare a reţinut, cu justeţe, că procesul verbal de adjudecare din data de 15 martie 2003, care a stat la baza procesului-verbal contestat, emis în vederea punerii în posesie asupra bunurilor adjudecate în favoarea SC L.I.P.C. SA, nu constituie titlu executoriu, pe de o parte, întrucât a fost desfiinţat prin Decizia comercială nr. 475 din 24 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2668 din 27 septembrie 2006, iar, pe de altă parte, pentru că nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a fi titlu executoriu, perspectivă din care faptul că încheierea de încuviinţare a executării silite este irevocabilă, nu are relevanţă.
Aşa fiind, constatând că nici dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. nu-şi găsesc incidenţa în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata creditoare SC L.I.P.C. SA împotriva hotărârii instanţei de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta SC L.I.P.C. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 15 din 23 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1947/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1972/2008. Comercial → |
|---|
