ICCJ. Decizia nr. 2136/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2136/2008
Dosar nr. 544/32/2007
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4111/COM din 14 octombrie 2006, reclamanta SC C.C. SRL a chemat în judecată pârâta CREŞA PIATRA NEAMŢ, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 80.313 Ron cu titlu de preţ şi 39.755 Ron penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta la 13 iunie 2003 un contract de execuţie lucrări, că în baza acestuia a executat lucrări de reparaţii şi igienizare la un număr de 5 locaţii aparţinând pârâtei, că pentru lucrările executate s-au întocmit procesele-verbale de recepţie a lucrărilor, că a fost întocmită o notă de constatare de către comisia de audit, că la 19 iulie 2004 s-a încheiat minuta în care s-a consemnat valoarea lucrării ce urmează a fi achitată, respectiv suma de 1.656.419.958 lei, că din această sumă pârâta a achitat numai suma de 803.137.719 lei.
A mai arătat reclamanta că tergiversarea plăţii de către pârâtă a determinat emiterea facturii la 4 noiembrie 2005, întrucât din momentul emiterii, curg şi obligaţiile fiscale, şi nici după emiterea facturii pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, că neachitarea la termen a preţului lucrării executate a determinat o perturbare a activităţii societăţii, că pârâta datorează şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor art. 18 pct. 2 din contract, că deşi a convocat pârâta la conciliere directă, aceasta nu a dat curs invitaţiei, că pârâta a recunoscut debitul şi prin memoriul depus la Primăria Piatra Neamţ cu nr. 31577 din 15 august 2005 în care cere ordonatorului principal de credite aprobarea eşalonării plăţii pe o durată de 4 luni, că deşi reclamanta a acceptat eşalonarea, obligaţia de plată nu s-a îndeplinit.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare.
A arătat în întâmpinare că procesele-verbale de recepţie au fost încheiate după expirarea termenelor de execuţie, că acestea au fost semnate de fostul director, respectiv T.H.L., că nu au fost semnate actele de recepţie şi de contabilul şef, motivat de faptul că lucrările nu au fost efectuate, că prin sentinţa civilă nr. 2930/COM din 18 august 2006 a Tribunalului Neamţ s-a respins acţiunea faţă de reclamantă pentru aceleaşi pretenţii, că acţiunea nu este legală, şi se impune respingerea acesteia.
A mai arătat pârâta că lucrările a căror valoare se solicită de reclamantă nu au fost executate de aceasta.
La data de 23 octombrie 2006, pârâta a depus la dosar Hotărârea nr. 170/2001 a Consiliului Local Piatra Neamţ prin care s-a înfiinţat instituţia publică „CREŞA PIATRA NEAMŢ"- cu personalitate juridică.
Prin sentinţa civilă nr. 3631/COM din 14 decembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, secţia Comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SRL Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâta „CREŞA PIATRA NEAMŢ".
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 73.297 Ron, cu titlu de preţ, suma de 39.755 Ron; penalităţi de întârziere şi 4108 Ron, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 13 iunie 2003, între părţi s-a încheiat contractul de execuţie lucrări, nr.423, în baza căruia reclamanta s-a obligat să execute şi să întreţină lucrări de igienizare, iar pârâta să achite preţul de 1.586.252.372 lei.
Părţile au prevăzut că respectivul contract intră în vigoare la data de 5 mai 2003, iar termenul de executare al lucrărilor este de patru luni.
Întrucât în contractul încheiat între părţi s-a prevăzut obligaţia de plată a pârâtei, pentru suma de 1.586.252.372 lei, iar reclamanta a achitat doar suma de 853.282.239 lei, tribunalul a dispus obligarea acesteia din urmă la plata diferenţei, deci a sumei de 732.970.133 lei.
Deşi reclamanta a susţinut că valoarea lucrărilor executate a fost de 1.656.419.958 lei, prima instanţă nu a obligat-o pe pârâtă, la diferenţa până la această sumă, reţinând că obligaţia de plată a fost asumată pentru suma prevăzută în contract, potrivit art. 969 şi art. 1073 C. civ.
În baza art. 18.2 din contract, pârâta a fost obligată şi la plata penalităţilor în întârzierea plăţii preţului, scadenţa obligaţiei de plată fiind la data la care reclamanta a emis factura fiscală, în raport de suma neachitată, penalitatea pe zi fiind de 109,94 Ron, respectiv suma totală de 39.755 Ron.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, CREŞA PIATRA NEAMŢ, care a susţinut în esenţă că nu poate fi reţinută în sarcina sa, obligaţia de plată în integritatea cuantumului prevăzut în contract, atâta timp cât în raportul de audit s-a reţinut efectuarea unei părţi din lucrările prevăzute în contract.
La data de 9 martie 2007, reclamanta, în temeiul art. 2934 C. proc. civ., a formulat o cerere de aderare la apel, solicitând schimbarea în parte a sentinţei, în sensul obligării pârâtei de a achita integral suma de 80.313 Ron; solicită prin acţiunea iniţială, cu titlu de preţ, al lucrărilor executate efectiv, de care profită reclamanta şi au fost comandate prin actele adiţionale, care fac parte integrantă din contract.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 50 din 24 aprilie 2007 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta CREŞA PIATRA NEAMŢ, împotriva sentinţei civile nr. 3631 din 14 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 4111/COM/2006 în contradictoriu cu apelanta-reclamantă SC C.C. SRL PIATRA NEAMŢ.
A admis cererea de aderare la apel formulată de SC C.C. SRL Piatra Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 3631 din 14 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 4111/COM/2006, şi, în consecinţă:
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta Creşa Piatra Neamţ să-i plătească reclamantei SC C.C. SRL suma de 80.313 Ron, cu titlu de preţ, în loc de 73.297 lei şi suma de 4.455 lei, cheltuieli de judecată, în loc de 4.108 Ron, la instanţa de fond.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat apelanta-pârâtă să-i plătească apelantei-reclamante suma de 1.756 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorar avocat.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că dacă pârâta ar fi exonerată de plata sumei de 80.313 lei, în patrimoniul acesteia ar opera o îmbogăţire fără justă cauză în timp ce reclamanta ar fi prejudiciată cu contravaloarea materialelor şi a manoperei.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
În ce priveşte apelul pârâtei, acesta a fost respins ca nefondat deoarece deşi pârâta a solicitat prin motivele de apel efectuarea unei expertize, nu s-a mai prezentat în instanţă, iar din oficiu, curtea de apel a reţinut că în raport de actele depuse, această probă nu era concludentă.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs în termen legal, motivate şi timbrate reclamanta SC C.C. SRL Piatra Neamţ şi pârâta CREŞA PIATRA NEAMŢ criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că:
1. SC C.C. SRL Piatra Neamţ a arătat că a formulat în cadrul cererii de aderare la apel şi cerere de schimbare a sentinţei în sensul „acordării penalităţilor de 0,15% prevăzute la art. 18.2 din contract şi începând cu data pronunţării Tribunalului că instanţa de fond, 14 decembrie 2006 şi până la achitarea integrală a debitului şi că în mod greşit Curtea de Apel Bacău a considerat că această cerere ar fi o cerere nouă, incompatibilă în apel şi a invocat dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Decizia Curţii de Apel Bacău este în parte nelegală şi netemeinică sub aspectul respingerii cererii de acordare şi a penalităţilor în continuare, penalităţi ivite după darea hotărârii primei instanţe.
Potrivit acestui articol invocat de Curtea de Apel Bacău, nr. 294 din C. proc. civ. alin. (2), se declară ca fiind legale şi admisibile cererile făcute în apel privitoare la:
- dobânzi, rate, venituri ajunse la termen
- orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe.
În speţă, întrucât pârâta după darea hotărârii primei instanţe nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a debitului, aceste penalităţi au caracterul unor despăgubiri ajunse la termen şi ivite după darea hotărârii primei instanţe şi deci sunt admisibile a fi cerute pe calea apelului.
În consecinţă reclamanta SC C.C. SRL a solicitat în baza art. 294 alin. (2) C. proc. civ. admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea deciziei în parte atacate şi obligarea pârâtei şi la plata cu titlu de penalităţi de întârziere ivite după 14 decembrie 2006 dată la care s-a pronunţat hotărârea primei instanţe.
2. Creşa Piatra Neamţ a arătat că Decizia curţii de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivele consemnate în considerente sunt contradictorii şi străine de natura pricinii.
Instanţa nu a reţinut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu s-au executat lucrările conform acestui contract decontat în sumă de 85.328 lei Ron, lucrări recepţionate, facturate şi achitate în termen.
Instanţa de apel nu a reţinut că Direcţia de Sănătate Publică Neamţ a întocmit proces-verbal în luna ianuarie 2005 prin care a constatat neexecutarea lucrărilor de igienizare şi a dispus închiderea creşei dacă obligaţia nu se îndeplineşte până la 15 februarie 2003 iar reclamanta a executat aceste lucrări conform facturii şi procesului-verbal de recepţie întocmit cu SC C. SRL din care rezultă că reclamanta a executat lucrările în termenul dispus de Direcţia de Sănătate Publică.
Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece a reţinut ca dovadă unică de executare a lucrărilor, contractul de prestări servicii şi a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în apel de a se efectua o expertiză ca fiind neconcludentă întrucât aceasta era singura probă care putea determina instanţa să pronunţe o hotărâre legală.
În consecinţă pârâta CREŞA PIATRA NEAMŢ a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea deciziei atacate şi a sentinţei instanţei de fond, iar pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău în vederea efectuării expertizei.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei SC C.C. SRL Piatra Neamţ acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză şi Decizia atacată nu poate fi desfiinţată.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 39.755 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, sumă acordată de prima instanţă.
Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, astfel că instanţa a făcut corect aplicarea acestui text de lege iar cererea formulată de SC C.C. SRL Piatra Neamţ apare ca nelegală în raport de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei CREŞA PIATRA NEAMŢ acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Primul motiv de recurs vizează o pretinsă înrăutăţire a situaţiei în propria cale de atac.
În mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2934 C. proc. civ. care permite persoanei care nu a declarat apel să formuleze o cerere de aderare la apel la apelul declarat în cauză şi să solicite modificarea sentinţei în sensul solicitat de titularul cererii de aderare la apel.
Aceasta este o posibilitate prevăzută de codul de procedură civilă cu caracter legal, deoarece dispoziţiile art. 2934 C. proc. civ. se referă la posibilitatea intimatului care este în drept chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul părţii potrivnice, şi să ceară schimbarea hotărârii iar această cerere trebuie să fie făcută până la prima zi de înfăţişare.
În consecinţă în mod corect instanţa de apel a analizat cererea reclamantei de aderare de apel şi a soluţionat-o corect pe fondul său.
2.Cel de-al doilea motiv de recurs ce vizează acordarea a mai mult decât s-a cerut prin acţiune, este nefondat deoarece din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta prin acţiunea introductivă de la instanţa de fond a solicitat suma totală de 80.313 lei Ron şi instanţa de apel a admis acţiunea reclamantei şi a acordat exact suma de 80.313 lei, nefiind vorba de acordarea nici unei sume în plus.
S-a mai invocat în cauză că s-ar fi executat de o altă societate comercială SC U.C. SRL lucrări de montare a gresiei pe hol şi pe casa scării dar aceste lucrări nu au fost cuprinse în contract.
Această lucrare nu a fost niciodată cuprinsă în situaţia de plată a SC C.C. S.R.L., nici în caietul de sarcini, nici în contract şi SC C.C. SRL nu a solicitat bani pentru această lucrare.
Cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat şi reprezintă prezentarea unei situaţii interne în care se face corespondenţă între ordonatorul principal şi ordonatorul secundar de credite iar aceste aspecte nu au legătură cu executarea lucrărilor.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prin care se critică respingerea probei cu expertiză şi trimiterea cauzei spre rejudecare este nefondat deoarece pe de o parte această probă nu este necesară întrucât ordinatorul principal de credite, Primăria Neamţ a desemnat o comisie de audit formată din ingineri constructori care în timp util, respectiv în perioada de garanţie când se putea constata existenţa lucrărilor a procedat la măsurarea metrică a fiecărei lucrări din punct de vedere a suprafeţei, materialelor, manoperei şi calităţii lucrărilor şi a întocmit o notă de constatare precum şi o minută în care stipulat restul de plată, rest de plată care a fost cuprins în toate listele de creditori, iar pe de altă parte această probă nu poate fi concludentă deoarece în cauză este vorba de lucrări de reparaţii şi de întreţinere care au o garanţie de 12 luni iar de la efectuarea lucrărilor au trecut 4 ani.
Faţă de cele ce preced rezultă că Decizia atacată este legală şi în consecinţă, Înalta Curte va respinge recursurile în considerarea art. 312 pct. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC C.C. SRL Piatra Neamţ şi de pârâta CREŞA PIATRA NEAMŢ împotriva deciziei nr. 50 din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2134/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2140/2008. Comercial → |
|---|
