ICCJ. Decizia nr. 2367/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2367/2008
Dosar nr. 42447/3/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 6577 din 15 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, anulează cererea formulată de reclamanta Asociaţia P.F. SA, cu sediul în Topliţa, judeţul Harghita, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă A.V.A.S., cu sediul în Bucureşti, ca netimbrată, reţinând că, deşi pârâta-reclamantă a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, nu a îndeplinit această dispoziţie legală stabilită prin dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care sancţiunea care se aplică, este anularea acesteia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 498 din 29 octombrie 2007 respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta Asociaţia P.F. împotriva sentinţei comerciale nr. 6577 din 15 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinând ca nefondată critica potrivit căreia instanţa de fond nu a soluţionat cererea de asistenţă juridică formulată la 9 mai 2007, întrucât aceasta a fost respinsă prin încheierea pronunţată la 3 aprilie 2007, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 C. proc. civ. „cel ce nu este în stare să facă faţă cheltuielilor de judecată fără a primejdui propria întreţinere sau a familiei, poate cere instanţei să-i încuviinţeze asistenţă judiciară".
Întrucât pentru termenul din 15 mai 2007 pârâta a fost citată cu menţiunea timbrării, precizându-i-se câtimea acesteia, fără a-şi îndeplini obligaţia legală, în mod corect au devenit incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi s-a anulat ca netimbrată cererea apelantei.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta Asociaţia P.F. Topliţa a susţinut că hotărârea pronunţată este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente: cererea de asistenţă judiciară nu a fost soluţionată în nici un fel de către instanţa de judecată. Curtea de Apel nu a observat faptul că o cerere procedurală din 9 mai 2007 nu putea fi soluţionată la data de 3 aprilie 2007, respectiv cu o lună înainte de a fi formulată.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., iar părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situaţiile prevăzute de dispoziţiile invocate.
Deşi recurenta a invocat ca temei de drept art. 304 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia „instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)", recurenta nu a dezvoltat acest motiv de nelegalitate, nu a arătat în concret formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi nici vătămarea pricinuită părţii ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, astfel că acesta nu poate fi reţinut.
Referitor la cel de-al doilea temei de drept invocat, instanţa constată că hotărârea pronunţată nu este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta nefăcând distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Critica recurentei, prin care se susţine că instanţa de fond nu a soluţionat cererea de asistenţă juridică formulată la 9 mai 2007, nu poate fi primită, întrucât cererea de asistenţă juridică formulată de pârâta-reclamantă s-a respins prin încheierea pronunţată la 3 aprilie 2007, critică ce a constituit de altfel şi motiv de apel, asupra căruia instanţa s-a pronunţat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia P.F. Topliţa, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Asociaţia P.F. Topliţa împotriva deciziei comerciale nr. 498 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2366/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2368/2008. Comercial → |
|---|
