ICCJ. Decizia nr. 2366/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2366/2008
Dosar nr. 31365/3/2006
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 31365/3/2006, reclamanta SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar SC S.C. 2003 SRL în contradictoriu cu pârâtul Liceul Dimitrie Bolintineanu a solicitat rezilierea contractului de execuţie lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003, pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art. 20.1 din contract şi obligarea la plata sumei de 618.201,67 RON formată din 405.783,97 RON valoarea facturii fiscale 3872672 din 8 aprilie 2004 şi 212.417,7 RON, daune interese conform art. 20.1 din contract.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 3099 din 6 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 31365/3/2006, a respins ca nefondată acţiunea formulată de SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar în contradictoriu cu Liceul „Dimitrie Bolintineanu".
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că termenul de finalizare a lucrărilor de recepţie a fost stabilit la 1 decembrie 2003 şi că suma din factura evocată reprezentând parte din preţul lucrărilor de demolare executate de SC A.G.M. C.T.H. SRL, are la bază un alt raport juridic contractual, străin de cel dedus judecăţii.
A constatat că actele invocate de reclamantă nu sunt opozabile pârâtei, întrucât pe de o parte se evocă o subantrepriză străină de pârâtă, iar pe de altă parte nu s-a probat executarea lucrărilor, neputând fi atrasă răspunderea contractuală pretinsă prin acţiune, atât timp cât pretenţia care face obiectul cauzei nu izvorăşte din raportul contractual direct dintre părţile în litigiu.
Împotriva sentinţei în termen legal a declarat apel reclamanta SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar, criticile evocate privind netemeinicia şi nelegalitatea acesteia fiind motivate în drept pe dispoziţiile art. 282-298 C. proc. civ. şi ale art. 967, art. 970, art. 1073 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 418 din 2 octombrie 2007 a admis apelul declarat de apelanta SC S.C. 2000 SRL prin administrator judiciar C.C.S.P.R.L., în contradictoriu cu intimatul Liceul „Dimitrie Bolintineanu" Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 3099 din 6 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 31365/3/2006.
A schimbat în tot sentinţa comercială atacată, în sensul că a admis acţiunea.
A dispus rezilierea contractului de execuţie nr.c2020 din 3 septembrie 2003.
A obligat pârâta la plata către apelantă a sumei de 405.783,97 RON, contravaloare factură şi 212.417,7 RON, daune-interese.
A luat act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că apelanta-reclamantă a probat executarea lucrărilor de demolare în beneficiul intimatei-pârâte, că această ultimă parte nu a îndeplinit propriile obligaţii derivând din contractul de execuţie lucrări în litigiu înserate la art. 16.1 privind plata preţului acestora, refuzul onorării plăţii după primirea şi semnarea fără obiecţiuni a facturii emisă la data de 8 aprilie 2004 nefiind justificat, astfel încât în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.20.1 din contractul părţilor cu raportare la art. 1020 şi art. 1021 C. civ., privind rezilierea convenţiei cu daune interese precum şi ale art. 969, art. 970 şi art. 1073 C. civ. cu referire la pretenţiile băneşti solicitate prin cererea introductivă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu", criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că.
În mod greşit instanţa de apel a admis apelul reclamantei deoarece reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de execuţie lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003.
Capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de execuţie lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003 pentru nerespectarea obligaţiilor de plată prevăzute la art. 20.1 asumate prin contractul de execuţie de lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003 de către pârâtă a rămas fără obiect, deoarece contractul a încetat la termen, adică la data de 1 decembrie 2003 potrivit art. 12 pct. 1 alin. (2) din contract şi prin urmare reclamanta nu mai poate cere rezilierea contractului.
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că prin contractul încheiat între părţi nu a fost interzisă subcontractarea lucrărilor de demolare deoarece pârâtul la atribuirea contractului a respectat procedurile prevăzute de OUG nr. 60/2001 şi potrivit prevederilor acestei ordonanţe, ofertantul era obligat ca odată cu depunerea ofertei să declare dacă are sau nu subcontractanţi.
Întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract pârâtul a fost obligat să atribuie contractul altei persoane.
Susţinerea reclamantei potrivit căreia, creanţa care constituie obiectul cererii de chemare în judecată este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă nu poate fi reţinută de instanţa de judecată, deoarece reclamanta nu a făcut dovezi în acest sens.
Susţinerea reclamantei potrivit căreia a fost nevoită să apeleze la o societate comercială al cărui obiect îl constituie demolările şi că această societate comercială a fost agreată de pârât este neîntemeiată, deoarece pârâtul nu a avut cunoştinţă de acest subantreprenor, iar reclamanta nu l-a declarat la data la care a depus oferta.
În ceea ce priveşte suma de 212.417,7 lei, daune-interese solicitată de reclamantă nu este justificată deoarece reclamanta nu a făcut dovada cauzării daunelor interese întrucât contractul a încetat la termen din vina exclusivă a reclamantei pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale iar faptul că această sumă a fost achitată de către reclamantă către subcontractant nu poate fi imputată pârâtului deoarece acesta nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui subcontract iar factura fiscală invocată de reclamantă este emisă de SC S.C. 2000 SRL
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Instanţa de apel a constatat că potrivit art. 3.1 din contractul de execuţie de lucrări nr. 2020 din 3 septembrie 2003 încheiat între părţi, durata de valabilitate va fi până la încheierea procesului-verbal de recepţie „finală", termenul stabilit la 1 decembrie 2003 avut în vedere de prima instanţă, până la care trebuiau terminate lucrările potrivit art. 12.1 alin. (2) fiind condiţionat de îndeplinirea şi de către intimata-pârâtă în calitate de achizator a obligaţiilor proprii, privind emiterea ordinului de începere a acestora, fixarea în caz de întârziere a unui termen pentru intrare în normal, potrivit art. 12 alin. (1) şi (3) din aceeaşi convenţie, intimata-pârâtă nedovedind în vreun mod realizarea acestora.
Instanţa de apel a constatat că prin contractul de execuţie nr. 2020 din 3 septembrie 2003 nu a fost interzisă subcontractarea lucrărilor de demolare cu un alt executant, reclamanta dovedind că în acest scop a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. 2511 din 25 noiembrie 2003 cu SC A.G.M. C.T. SRL al cărui obiect a constat în „ executarea lucrărilor de demolare în incinta Liceului Dimitrie Bolintineanu".
Probele de la dosar relevă faptul că reclamanta prin adresa nr. 772 din 10 aprilie 2004 a înaintat pârâtei factura nr. 3872672 din 8 aprilie 2004 cuprinzând preţul lucrărilor de demolare precum şi situaţia de lucrări parţial efectuate, revenind pârâtei obligaţia convocării comisiei de recepţie potrivit art. 14.2 alin. (1) şi (3) şi art. 16.3 şi art. 16.5 din convenţia părţilor.
Pârâta nu a probat îndeplinirea acestei obligaţii, cu atât mai mult încheierea procesului-verbal de recepţie parţială potrivit art. 16.5 era prevăzută ca o posibilitate, întocmirea acestuia neavând loc decât după convocarea comisiei de recepţie.
Pârâta nu numai că nu a contestat preţul lucrărilor de demolare dar a semnat prin reprezentantul legal împuternicit factura în litigiu emisă pentru plata contravalorii acestora fără nici o obiecţie, aplicând ştampila instituţiei pe respectivul document, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 17 ( dosar instanţa de apel).
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că a fost dovedită realizarea lucrărilor de demolare de către subantreprenorul contractat de reclamantă aşa cum rezultă din considerentele de fapt şi de drept evocate prin sentinţele comerciale numerele 7703/din 7 iunie 2004 şi 10821 din 20 septembrie 2004 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în materia somaţiei de plată.
În consecinţă, întrucât reclamanta a probat executarea lucrărilor de demolare în beneficiul pârâtei, iar pârâta nu a îndeplinit propriile obligaţii derivând din contractul de execuţie lucrări în litigiu înserate la art. 16.1 privind plata preţului acestora, refuzul onorării plăţii după primirea şi semnarea fără obiecţiuni a facturii emisă la 8 aprilie 2004 nefiind justificat, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20.1 din contractul părţilor cu raportare la art. 1020 şi art. 1021 C. civ. privind rezilierea convenţiei cu daune interese precum şi ale art. 969, art. 970 şi art. 1073 C. civ.
Faţă de cele ce preced, rezultă că Decizia atacată este legală şi în consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul în considerarea art. 312 pct. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu" Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2364/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2367/2008. Comercial → |
|---|
