ICCJ. Decizia nr. 2384/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2384/2008
Dosar nr. 12458/1/2006
Şedinţa publică de la 30 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 1 iunie 2005, reclamanta SC A.D.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA solicitând instanţei să constate că este proprietarul bunurilor mobile enumerate în procesul verbal nr. 321 din 7 decembrie 2004.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că la data de 23 ianuarie 2004 s-a încheiat un Memorandum înţelegere conform căruia pârâta SC P. SA s-a obligat să îi vândă utilajele prevăzute în anexă şi să îi închirieze unele spaţii cu destinaţie industrială, spaţii în care funcţionează P.D. Braşov. Reclamanta arată în continuare că ulterior bunurile mobile au fost inventariate, predate şi achitate, fiind utilizate pentru realizarea de piese auto din tablă anbutisată, precum şi că bunurile sunt evidenţiate în documentele sale contabile constituind baza materială a punctului de lucru.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi art. 1909 alin. (1) C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 894 din 9 noiembrie 2005, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A.D. SA în contradictoriu cu pârâta SC R. SA şi în consecinţă a constatat că reclamanta este proprietarul bunurilor mobile enumerate în Procesul verbal nr. 321 de inventariere a mijloacelor fixe existente în patrimoniul SC A.D.M. SA – P.D. Braşov, întocmit la data de 7 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 23 ianuarie 2004 s-a încheiat Memorandumul de Înţelegere având ca obiect închirierea activelor S.520 şi S.540 şi a terenului aferent în suprafaţă de 37.000 m.p. precum şi vânzarea-cumpărarea utilajelor din anexă de la SC R. SA către SC A.D. SA.
La data de 22 martie 2004 s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare înregistrat la societatea pârâtă sub nr. 2921 având ca obiect vânzare-cumpărare a utilajelor menţionate în Anexa 1.
La data de 7 decembrie 2004 reclamanta a întocmit Procesul – verbal nr. 321 de inventariere a mijloacelor fixe existente în patrimoniul SC A.D.M. SA – P.D. Braşov.
Potrivit art. 1909 alin. (1) C. civ., lucrurile mişcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuinţă de vreo curgere de timp.
În speţă, reclamanta a făcut dovada posesiei şi proprietăţii asupra bunurilor enumerate în cuprinsul procesului de inventariere nr. 321 din 7 decembrie 2004.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC R. SA Braşov susţinând că prevederile art. 1909 alin. (1) C. civ., se pot invoca doar la terţul dobânditor care cu bună credinţă, a dobândit bunul de la detentorul precar, căruia adevăratul proprietar i-a încredinţat bunul în temeiul unui contract, ceea ce înseamnă că detentorul precar şi-a încălcat obligaţia. În cazul în care bunurile au fost dobândite de la adevăratul proprietar, temeiul dobândirii ar fi contractul încheiat între părţi şi nu prevederile art. 1909 C. civ.
În raport de aceste considerente, se invocă excepţia de inadmisibilitate a acţiunii.
Se mai susţine că instanţa a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract de vânzare – cumpărare utilaje şi că aceste utilaje sunt deţinute în posesie, fără să se arate natura acestei posesii.
Ultima critică adusă de apelantă sentinţei este aceea că instanţa a fost investită să judece acţiunea în constatare a unui drept ce s-ar fi născut din procesul verbal de inventariere nr. 321, întocmit în data de 7 decembrie 2004, iar instanţa a dat mai mult decât s-a cerut constatând că reclamanta este proprietară în baza procesului verbal de inventariere nr. 321, întocmit la 7 decembrie 2004.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi păstrarea hotărârii atacate.
Se susţine în întâmpinare că acţiunea în constatare nu s-a întemeiat pe vreun act încheiat cu apelanta – pârâtă, ci pe un drept născut în temeiul legii, prin raportare la o împrejurare de fapt, căreia legea îi recunoaşte efectele juridice.
Mai arată că intimata ca apelantă dă o greşită interpretare art. 1909 alin. (1) C. civ. Această dispoziţie consacră principiul prescripţiei achizitive instantanee pentru bunurile mobile luate în posesie, indiferent de cauza intrării în posesie.
Prin decizia nr. 66/ Ap din 18 mai 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, admite apelul declarat de pârâta SC R. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 894/ C din 9 noiembrie 2005 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC A.D. SA MIOVENI.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că odată cu declararea nulităţii contractului de vânzare – cumpărare, posesia utilă s-a transformat în posesie precară astfel că nu mai poate constitui temei al dobândirii proprietăţii în baza art. 1909 alin. (1) C. civ.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, reclamanta SC A.D. SA MIOVENI, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că:
1. - instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, încălcând formele procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că argumentele invocate de apelantă în cererea de apel se subsumează unei excepţii „procesuale a inadmisibilităţii”, instanţa de apel a cercetat însă fondul cauzei încălcând, astfel, formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
2. - decizia instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi este lipsită de temei legal, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.), astfel, în considerentele deciziei instanţei de apel constată că „apelul nu este întemeiat”, însă, în dispozitiv a „admis apelul şi a respins cererea de chemare în judecată”.
3. – soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la neîndeplinirea în cauză a condiţiilor de aplicare a prevederilor art. 1909 alin. (1) C. civ., este nelegală şi netemeinică, întrucât „posesia de bună credinţă a unui bun mobil valorează titlu de proprietate”, iar „anularea contractului de vânzare – cumpărare nu poate determina pierderea retroactivă a posesiei exercitate de societatea Dacia asupra utilajelor”.
În consecinţă, recurenta – reclamantă în temeiul art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului declarat de SC R. SA şi menţinerea sentinţei 1051/2005 ca temeinică şi legală.
Intimata SC R. SA Braşov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, susţinând că instanţa nu a acordat mai mult decât s-a cerut, decizia nu cuprinde motive contradictorii şi că soluţia instanţei de apel cu privire la neîndeplinirea în cauză a condiţiilor de aplicare a art. 1909 alin. (1) C. proc. civ., este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect şi judicios instanţa de apel a apreciat actul juridic şi probatoriile administrate în cauză pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Prima critică formulată de recurentă cum că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut este neîntemeiată, întrucât, prin apel, s-au reiterat toate motivele pentru care se impune respingerea, pe fond, a acţiunii, raportat la faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 1909 C. civ.
Excepţia invocată în apel viza motive de fond, punând în discuţie însuşi fondul pretenţiilor reclamantei, fiind antamat astfel cadrul procesual în sensul reanalizării în totalitate, a fondului pretenţiilor acţiunii, astfel că, în acest context, nu se poate susţine că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut.
Trimiterea făcută de recurentă la dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu are nici o susţinere, având în vedere că nu se pune problema unor forme de procedură.
De asemenea, şi a doua critică este neîntemeiată, decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii.
Faptul că, în considerentele deciziei la fila 2 s-a trecut, din eroare de dactilografie că „apelul nu este întemeiat” nu are nici o relevanţă juridică în raport de faptul că toate motivele prevăzute de instanţa de apel sunt în sensul admiterii apelului.
Referitor la ultima critică, şi aceasta este neîntemeiată, întrucât soluţia pronunţată de instanţa de apel cu privire la neîndeplinirea în cauză a condiţiilor de aplicare a prevederilor art. 1909 alin. (1) C. civ., este legală şi temeinică.
În mod corect a reţinut instanţa de apel că odată cu declararea prin hotărâre judecătorească irevocabilă a nulităţii contractului de vânzare – cumpărare, pe care părţile l-au încheiat cu privire la bunurile mobile asupra cărora prin acţiune reclamanta a solicitat să i se constate dreptul de proprietate, posesia utilă s-a transferat în posesie precară, astfel că nu mai poate constitui temei al dobândirii proprietăţii în baza art. 1909 alin. (1) C. civ.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de O.D. în interesul intimatei – pârâte SC R. SA Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC A.D. SA MIOVENI, împotriva deciziei nr. 66/ Ap din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de O.D. în interesul intimatei – pârâte SC R. SA Braşov, pe cale de consecinţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2377/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
