ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2410/2008
Dosar nr. 1028/64/2006
Şedinţa publică de la 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iunie 2005, reclamanta SC L.U.C.S. SA Braşov a chemat în judecată pe pârâta SC I.C. SRL – Braşov pentru a fi obligată la plata sumei de 3.294.123.975ROL,reprezentând:2.810.169.587ROL contravaloarea lucrărilor de construcţii executate şi neachitate, 421.525.438 ROL penalităţi de întârziere în decontare şi 62.428.950 ROL cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională la plata sumei de 507.580 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1165/ C din 19 iunie 2006 a respins acţiunea şi cererea reconvenţională.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, privitor la cererea principală, că reclamanta, antreprenor, s-a obligat să execute pentru pârâta beneficiară lucrări de construcţie la obiectivul „C.C.G.”, cu termen de predare la 11 septembrie 2004, la un preţ ferm de 306.495 Euro, sumă fixă stabilită pe durata desfăşurării lucrărilor.
Că, la cererea beneficiarului pentru modificarea regimului de înălţime al construcţiei cu încă un etaj, s-a încheiat actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2004, în care s-a modificat termenul de predare pentru 15 octombrie 2004, iar, privitor la preţ, s-a convenit ca lucrările suplimentare să fie decontate la preţul materialelor convenite prin contractul iniţial din 11 martie 2004.
Potrivit expertizei tehnice dispuse în cauză, diferenţele valorice solicitate în plus de către constructor, provin din schimbarea nejustificată a preţului unitar pe articole faţă de preţurile convenite prin contract.
Instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei pentru plata diferenţelor de preţ nu se justifică şi nu se datorează în raport de prevederile contractuale.
În ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că pretenţiile pârâtei beneficiare de lucrări, privind daune pentru nerespectarea termenului de predare şi anume, 15 octombrie 2004, nu sunt întemeiate întrucât predarea lucrărilor cu întârziere, la 26 ianuarie 2005, este imputabilă chiar beneficiarei care nu şi-a îndeplinit în termen obligaţiile de predare a autorizaţiei de construcţie pentru lucrările suplimentare din actul adiţional, a proiectului şi planşelor de execuţie la termenele convenite.
Apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe au fost respinse cu decizia Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, nr. 158 din 27 septembrie 2007.
Instanţa de apel, faţă de actele dosarului şi proba cu contraexpertiza tehnică dispusă, a reţinut că pretenţiile din acţiunea principală şi cererea reconvenţională sunt întemeiate, având în vedere clauzele contractuale privind preţul aplicabil produselor şi a modului de îndeplinire, de către beneficiarul lucrărilor, a obligaţiilor privind predarea documentaţiei de execuţie.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanta şi pârâta.
Recurenta reclamantă SC L.U.C.S. SA Braşov a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit instanţele au reţinut că preţurile prevăzute în oferta iniţială, prin contract se aplică şi la lucrările suplimentare, la etajul construit în plus la cererea beneficiarului, conform actului adiţional nr. 1 la contract;
- devizul iniţial al lucrării nu era aplicabil şi la lucrările suplimentare;
- s-a ignorat faptul că pârâta beneficiară a acceptat preţul din situaţiile de lucrări prin recepţionarea lucrărilor şi prin compensările inclusiv cu executantul confecţiilor SC E.R. SA.
Recurenta pârâtă SC I.C. SRL – Braşov a susţinut netemeinicia hotărârii de respingere a cererii reconvenţionale, formulând următoarele critici:
- conform contractului, termenul de predare a lucrărilor era 15 octombrie 2004, astfel că, faţă de predarea cu întârziere la 26 ianuarie 2005, greşit au fost respinse pretenţiile pentru penalităţile prevăzute în contract;
- la predarea proiectului de execuţie la 26 august 2004, constructorul confirmă termenul de execuţie, 15 octombrie 2004, astfel că nu se poate reţine culpa beneficiarului în predarea cu întârziere a documentaţiei;
- chiar dacă proiectul predat nu cuprindea toate detaliile de execuţie, la cererea constructorului acestea primeau răspuns în aceiaşi zi;
- lipsa autorizaţiei de construcţie nu a reprezentat un impediment pentru constructor în executarea lucrărilor suplimentare
Din actele şi lucrările dosarului, în examinarea recursurilor formulate, se reţin următoarele:
Recursul reclamantei-pârâte, SC L.U.C.S. SA Braşov urmează să fie respins pentru următoarele motive:
În acţiunea principală, problema în divergenţă este preţul aplicabil lucrărilor suplimentare prevăzute în actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2004, la contractul de antrepriză nr. 101 din 11 martie 2004.
Instanţele de fond şi apel au reţinut întemeiat că preţurile aplicabile sunt cele convenite de părţi în contractul nr. 101 din 11 martie 2004.
În adevăr, în actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2004, la pct. 2.2, s-a prevăzut că lucrările suplimentare „vor fi decontate la real executat, la preţurile ofertate, conform cap. 4 „condiţii de plată” din contractul nr. 101 din 11 martie 2004.
Rezultă că recurenta reclamantă-pârâtă, prin semnarea actului adiţional în condiţiile art. 2.2 sus-arătat, a fost de acord ca să fie păstrate preţurile din anexa 1 a contractului de antrepriză nr. 101 şi pentru lucrările suplimentare din actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2004.
Susţinerea recurentei în sensul că prin recepţionarea lucrărilor de către beneficiar, aceasta a acceptat preţurile din situaţiile de lucrări, nu poate fi primită.
Aceasta întrucât, recepţia şi plata lucrărilor, sunt probleme distincte, chiar dacă privesc acelaşi obiectiv, dar reglementarea lor, prin clauzele contractului şi efectele ce le produc sunt distincte.
De asemenea, compensările dintre părţi, invocate de recurentă, nu au relevanţă şi nu se poate susţine o modificare implicită a clauzelor ferme din contract, atât timp cât părţile nu au convenit la schimbarea acestora.
Recursul pârâtei-reclamante, SC I.C. SRL – Braşov, urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Conform contractului şi actului adiţional, termenul de predare din 11 septembrie 2004 a fost decalat pentru 15 octombrie 2004.
Lucrările s-au recepţionat, la 26 ianuarie 2005.
Potrivit art. 9.4 din contract, pentru orice întârziere în predarea lucrărilor, beneficiarul este îndreptăţit să solicite penalităţi de întârziere de 1 % pe zi, din valoarea lucrărilor neexecutate.
Aplicarea clauzei penale este condiţionată de existenţa culpei debitorului obligaţiei neexecutate.
În speţă, instanţa de apel a reţinut întemeiat, că întârzierea predării lucrărilor este imputabilă beneficiarei, care nu a respectat obligaţiile asumate prin art. 7.2 din contract, privind predarea către antreprenor a documentaţiei tehnice.
Este necontestat faptul că documentaţia predată nu a fost completă, iar autorizaţia de construcţie pentru lucrările suplimentare s-a predat în octombrie 2004, deci cu întârziere.
Susţinerea recurentei pârâte-reclamante în sensul că întârzierea în predarea documentaţiei, inclusiv a autorizaţiei de construcţie, nu a împiedicat executarea lucrărilor, nu poate fi primită, întrucât termenul de execuţie şi termenul de predare a lucrărilor se calculează pentru constructor în raport de data predării documentaţiei de execuţie completă de către beneficiar, după cum s-a convenit prin contract.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC L.U.C.S. SA Braşov şi de pârâta SC I.C. SRL – Braşov împotriva deciziei nr. 158/ A din 27 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2384/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2412/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
