ICCJ. Decizia nr. 2412/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2412/2008
Dosar nr. 1951/118/2006
Şedinţa publică de la 16 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 7 iunie 2005 (data expedierii poştale) reclamanta F. Constanţa a chemat în judecată pe pârâtele SC S.T.E.F.F. SRL, SC F.F. SRL – Constanţa, C. (devenită D.C. – S.C.) Constanţa şi pe B.Şt.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de C. Constanţa şi B.Şt. în numele firmei sale, privind imobilul B.B.C. sat Vacanţă, primit în administrare prin protocolul din 18 mai 1992.
Prin sentinţa civilă nr. 8516 din 13 decembrie 2006, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC S.T.E.F.F. SRL Constanţa şi B.Şt., respingând acţiunea faţă de aceştia ca îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1404 din 8 iulie 2005, încheiat între C. Constanţa şi SC F.F. SRL, având ca obiect, spaţii cazare, anexa C. Arad situat în Satul de Vacanţă cu o suprafaţă de 135,63 m.p.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 94 din 12 aprilie 2007, a respins apelurile declarate de pârâta D.C. – S.C. – Constanţa şi SC F.F. SRL – Constanţa, ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâtele SC F.F. SRL – Constanţa şi D.C. – S.C. – Constanţa au declarat recurs.
Prin recursul său, formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC F.F. SRL – Constanţa solicită, în esenţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă întrucât a fost formulată de o persoană fără capacitate de folosinţă, întrucât fostul F. s-a dizolvat şi s-a reorganizat într-o Societate Cooperativă de gradul II care s-a înregistrat la registrul comerţului la data de 10 iunie 2005.
Pe fondul cauzei, recurenta pârâtă solicită respingerea acţiunii ca nefondată, întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu aparţine vânzătoarei C. Constanţa care a încheiat legal cu pârâta de bună credinţă SC F.F. SRL – Constanţa contractul de vânzare-cumpărare nr. 14 din 8 iulie 2005.
Prin recursul său invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., pârâta D.C. – S.C. – Constanţa solicită, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantului, ca inadmisibilă, întrucât nu avea nici calitate procesuală activă nici capacitate de folosinţă şi deci prematur a introdus acţiunea, iar pe fondul cauzei, instanţele au reţinut greşit că reclamanta ar fi proprietara imobilului în litigiu.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În ce priveşte recursul pârâtei, SC F.F. SRL – Constanţa se constată că motivele invocate nu întrunesc condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru a se dispune modificarea hotărârii atacate aşa cum greşit s-a solicitat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 1/2005, Federaţiile teritoriale ale cooperativelor de consum F. înfiinţate prin Legea nr. 109/1996, precum şi asociaţiile teritoriale ale organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti înfiinţate prin Decretul - Lege nr. 66/1990, s-au reorganizat: a) în una din formele de asociere, respectiv asociaţie sau uniune judeţeană, după caz, şi b) în societate cooperativă de gradul 1 sau 2, după caz.
În raport de aceste prevederi legale, şi având în vedere certificatul eliberat de O.R.C. – Constanţa, se constată că reclamanta F. Constanţa s-a reorganizat în societate cooperativă de gradul 2 (aprobate prin hotărârea A.G.E.A. din data de 16 mai 2005 şi înregistrată la 1 iunie 2006), aşa cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea atacată.
În această situaţie, nu poate fi vorba de o lipsă a capacităţii de folosinţă a reclamantei aflată în procesul de reorganizare, potrivit legii menţionate mai sus, când personalitatea sa nu a încetat, situaţie în care avea şi calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte susţinerile pe fondul cauzei, trebuie constatat că pârâta recurentă cumpărătoare, care invocă buna sa credinţă în încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât a considerat că adevăratul proprietar ar fi pârâta C.C. (devenită D.C.), nu a făcut dovezi concludente în acest sens.
Astfel, este de reţinut că, instanţele au apreciat corect că adevăratul proprietar al imobilului, din momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat prin acţiune, este F. – Constanţa, întrucât acesta a fost edificat pe baza autorizaţiilor de construcţie din 1979 şi a celor de executare lucrări din 1990, aflate la dosar, titular fiind U.J.E.C.O.O.P., iar protocoalele din 1992 şi 2000 fac dovada predării în administrare a spaţiilor proprietate a F.
În consecinţă, potrivit probatoriului administrat în cauză referitor la modul de edificare a imobilului, cât şi a faptului că acesta s-a aflat în proprietatea F. care l-a dat în administrare către C.C., iar prin operaţiunea de dezafiliere a acesteia din urmă nu s-a dovedit că aceasta ar fi devenit proprietara bunului, se constată că ilegal aceasta a dispus vânzarea unui bun al altuia, măsura nulităţii absolute a contractului dispusă de instanţă fiind corectă.
Cu alte cuvinte, cât timp pârâtele recurente, vânzătoarea şi cumpărătoarea au procedat la tranzacţionarea unui bun ce aparţinea altui proprietar, dovedind rea credinţă, întrucât cunoşteau situaţia juridică a bunului, nulitatea contractului de vânzare cumpărare astfel încheiat reprezintă sancţiunea legală aplicată corespunzător de instanţă.
În legătură cu recursul pârâtei D.C. – S.C. – Constanţa, se reţine că motivele invocate nu întrunesc în nici un fel dispoziţiile art. 304, pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., pe care s-a întemeiat.
Astfel că, în ceea ce priveşte lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei şi respectiv prematuritatea acţiunii sale, motivarea reţinută mai sus privind această apărare, din recursul primei copârâte, rămâne valabil şi în acest caz.
În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile privind lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei la momentul introducerii acţiunii, întrucât aceasta se afla în reorganizare şi deci vor fi înlăturate şi prematuritatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale active.
În ceea ce priveşte susţinerile privind fondul cauzei, din probatoriile administrate, cum s-a reţinut mai sus, această pârâtă nu a dovedit că deţinea în proprietate bunul asupra căruia s-a dispus vânzarea, acesta aflându-se numai în administrarea sa care de altfel i-a fost retrasă în 2001.
În consecinţă, prin susţinerile sale această pârâtă nu a putut dovedi că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, că ar fi fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii sau că hotărârea instanţei ar fi încălcat legea.
De altfel, această recurentă tratează mai mult aspecte privind situaţia de fapt, fără să facă dovezi concludente în legătură cu greşita aplicare a legii prin hotărârea ce se atacă.
În consecinţă, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate şi vor fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâţii SC F.F. SRL – Constanţa şi D.C. – S.C. împotriva deciziei nr. 94/ COM din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi Fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2416/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
