ICCJ. Decizia nr. 2447/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2447/2008
Dosar nr. 40334/3/2005
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 28 noiembrie 2005 sub nr. 5954/2005, reclamanţii P.M. şi P.S. au chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa dreptului de preferinţă al acestora în încheierea unui nou contract de execuţie pentru finalizarea construcţiei edificată în suprafaţă de 159,2 mp, situat în sat Pipera, comuna Voluntari, judeţul Ilfov; să se dispună obligarea pârâtei să încheie cu reclamanţii contractul de execuţie pentru finalizarea construcţiei menţionate, care să preia stadiile de execuţie şi plăţile efectuate până la data de 4 august 2005, data notificării pârâtei, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei, precum şi la plata de daune - interese, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 3 din 3 ianuarie 2007 s-a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată avându-se în vedere împrejurarea că obligaţia de a face nu mai este posibil de realizat.
Respingându-se cererea principală de obligare a pârâtei la încheierea unui contract de execuţie pentru finalizarea construcţiei s-a respins şi cererea accesorie de aplicare a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere cât şi capătul de cerere privind daunele interese solicitate întrucât reclamanţii nu aveau calitatea de proprietari.
Apelul formulat de reclamanţi a fost respins prin Decizia comercială nr. 531 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat că, contractul de execuţie a fost reziliat conform pactului comisoriu de grad IV, şi a arătat că, potrivit art. 7.9 din contractul de execuţie construcţie cu plata pe stadii de execuţie din 25 octombrie 2004, în cazul rezilierii contractului din vina beneficiarului (M.L. Gmbh), apelanţii - reclamanţi, în calitate de utilizatori, au un drept de preferinţă la încheierea contractului de execuţie, pentru finalizarea construcţiei. Însă, deoarece această construcţie a fost edificată în totalitate şi are şi un proprietar, altul decât apelanţii, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat, instanţa de fond în mod legal a arătat că apelanţii nu mai pot beneficia de acest drept de preferinţă după rezilierea contractului de execuţie construcţie din vina beneficiarului M.L. Gmbh. Sub acest aspect s-a reţinut că, pârâta a notificat reclamanţii cu privire la rezilierea de plin drept a contractului de execuţie, comunicându-le faptul că M.L. Gmbh nu a achitat contravaloarea stadiilor executate la imobilul edificat.
La întâlnirea de conciliere, când s-a încheiat procesul - verbal din data de 19 septembrie 2005, intimata a pus în vederea apelanţilor - reclamanţi că terenul nu a fost integral achitat şi că încheierea unui nou contract de execuţie în care reclamanţii să aibă calitatea de beneficiari presupune ca aceştia să efectueze toate plăţile reprezentând contravaloarea stadiilor efectuate şi neachitate precum şi a penalităţilor de întârziere aferente.
Or, reclamanţii nu au dorit încheierea unui nou contract de continuare a construcţiei în condiţiile prevăzute de art. 7.3 din contractul de execuţie construcţie din 25 octombrie 2004 încât, aceştia au fost decăzuţi din dreptul de preferinţă la încheierea unui nou contract de execuţie construcţie şi ca atare, în aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamanţii, în termenul legal, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi modificată atunci când instanţa de apel a schimbat în mod nejustificat natura şi înţelesul actului juridic dedus judecăţii, respectiv când hotărârea este dată cu interpretarea sau aplicarea greşită a legii şi au solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În privinţa primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., au susţinut că, în mod greşit, a apreciat instanţa de apel că recurenţii - reclamanţi s-ar fi referit în motivele de apel la faptul că instanţa de fond ar fi respins acţiunea luând în considerare contractul de vânzare - cumpărare teren, încheiat de intimata - pârâtă cu un alt cumpărător, când, nici aceştia, nici prima instanţă nu s-au referit la acest contract, ci în mod exclusiv la contractul de execuţie construcţie, referirea la acel act vizând doar nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea principiului că nimeni nu poate invoca propria culpă, situaţie în care s-a aflat intimata prin încheierea celui de al doilea contract.
Consecinţa acestei interpretări eronate a actului juridic dedus judecăţii este aceea că instanţa de apel s-a referit la aspecte care nu au făcut obiectul judecăţii şi s-a pronunţat asupra unor motive de apel inexistente, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii, rezultat din art. 295 şi art. 296 C. proc. civ.
De asemenea, şi referirea instanţei de apel la aplicarea corectă de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, excede judecăţii în fond şi motivelor de apel, respectiv reţinerea că antecontractul de vânzare - cumpărare teren a fost reziliat unilateral ca urmare a rezilierii în baza pactului comisoriu de grad IV a contractului de execuţie construcţie, aceste aspecte nefăcând obiectul analizei la fond.
În această ordine de idei, au arătat că hotărârea este nelegală, deoarece recurenţii - reclamanţi au adus critici în apel ignorate de instanţă şi în contradicţie evidentă cu drepturile şi obligaţiile părţilor aşa cum rezultă ele din contractul dedus judecăţii, respectiv art. 7.2., art. 7.3. alin. (2), art. 7.9.
Potrivit concluziilor care se desprind din analiza acestor dispoziţii contractuale rezultă, în esenţă, că rezilierea contractului de execuţie nu determină decăderea din dreptul de preferinţă, ci utilizatorul din contractul de execuţie are dreptul de a solicita executantului să încheie cu acesta contractul de execuţie pentru finalizarea construcţiei, în termenii contractuali deja stabiliţi, punct de vedere la care ar fi trebuit să ajungă ambele instanţe.
Or, deşi, potrivit procesului - verbal de conciliere, rezultă că recurenţii - reclamanţi şi-au exprimat dreptul de preferinţă în ceea ce priveşte continuarea contractului de execuţie din 2004 la 2 august 2005, în final, intimata - pârâtă a impus semnarea unui contract de execuţie în alţi termeni solicitând şi plata prejudiciului cauzat de celălalt partener contractual deşi, potrivit dispoziţiilor contractuale, în aceste condiţii, nu mai putea fi solicitat.
În cadrul ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susţinut că soluţia este nelegală în condiţiile în care instanţa de fond a lăsat nesoluţionat capătul de cerere privind constatarea existenţei dreptului de preferinţă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se găseşte nefondat pentru considerentele ce urmează.
În privinţa primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ. trebuie arătat, în primul rând, că acest motiv de recurs se referă la situaţia când deşi rezultă fără dubiu natura juridică a actului juridic dedus judecăţii, ori înţelesul acestuia, instanţa de apel reţine un alt act juridic sau conţinut.
Ori, recurenţii - reclamanţi invocă, în realitate, în privinţa primelor critici aspecte care ţin de neanalizarea pe fond a motivelor de apel în limitele învestirii instanţei de apel şi de fond cu raportare la actul juridic ce face obiectul judecăţii şi probele administrate, ceea ce nu se subsumează acestui motiv, ci motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Sub acest aspect, se constată, însă, că instanţa de apel s-a pronunţat în limitele învestirii, cu respectarea cadrului procesual stabilit de părţi, asupra tuturor motivelor de apel, fără a încălca principiul disponibilităţii.
Astfel, analiza completă a situaţiei de fapt şi de drept şi raportarea instanţei în considerentele hotărârii şi la contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu terţul cumpărător, în contextul acestei situaţii de fapt şi la toate dispoziţiile legale incidente s-a făcut în considerarea caracterului devolutiv al apelului încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 295 şi art. 296 C. proc. civ.
Cât priveşte interpretarea clauzelor contractului de execuţie, ca ultimă critică în cadrul acestui motiv de recurs, se constată că instanţa de apel nu a reţinut un alt conţinut şi a dat o interpretare corespunzătoare voinţei părţilor.
Astfel, potrivit art. 7.2 din contract, beneficiarul este de drept în întârziere, fără notificare, cerere de chemare în judecată sau altă formalitate prealabilă dacă întârzie achitarea sumelor datorate conform prezentului contract.
În cazul în care beneficiarul întârzie cu mai mult de 45 de zile achitarea sumelor datorate conform prezentului contract, executantul poate rezilia în mod unilateral contractul, fără punere în întârziere, cerere de chemare în judecată ori altă formalitate prealabilă, transmiţând în acest sens beneficiarului o notificare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 15 zile înainte de momentul la care rezilierea devine efectivă.
Potrivit art. 7.3. ca urmare a rezilierii în condiţiile art. 7.2, executantului îi vor reveni sumele neachitate aferente stadiului fizic al construcţiei şi daune de 8% din valoarea contractului.
În măsura în care beneficiarul, în termen de 15 zile de la momentul rezilierii, va desemna un nou beneficiar care să preia contractul de execuţie cu executantul, iar acest nou beneficiar este acceptat de executant sau utilizatorul îşi exercită dreptul de preferinţă, M.L. Gmbh nu va fi obligat la plata daunelor de 8% din valoarea contractului.
Sumele rămase după recuperarea de către executant a celor de mai sus, vor fi restituite de către executant beneficiarului numai după ce un alt beneficiar va semna contractul de execuţie pentru finalizarea construcţiei ce face obiectul prezentului contract. În acest caz, utilizatorul are drept de preferinţă la încheierea contractului pentru finalizarea construcţiei.
Potrivit art. 7.9 în orice situaţie în care prezentul contract se reziliază din vina beneficiarului, utilizatorul are un drept de preferinţă la încheierea contractului de execuţie pentru finalizarea construcţiei.
Din interpretarea literală şi sistematică a acestor clauze, rezultă cu evidenţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel că prin contract s-a stabilit dreptul de preferinţă al utilizatorului în cazul în care contractul se reziliază din vina beneficiarului, dar încheierea contractului presupune preluarea obligaţiilor acestuia din urmă privind plata tuturor sumelor restante neachitate, aferente stadiului fizic al construcţiei, ca şi în situaţia unui nou beneficiar, mai puţin plata daunelor de 8% din valoarea contractului situaţie nedovedită, or recurenţii reclamanţi nefiind de acord cu aceasta după manifestarea dreptului de preferinţă, la negocierile purtate cu executantul, numai în aceste condiţii instanţa de apel a constatat decăderea acestora din dreptul lor.
Aşa fiind, nici această critică nu poate fi reţinută ca fondată.
În privinţa ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii - reclamanţi critică hotărârea pentru nepronunţarea asupra capătului de acţiune în constatarea dreptului de preferinţă, ori instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii în totalitate a acţiunii, ceea ce dovedeşte că a avut în vedere toate cererile, încât instanţa de apel, în mod legal, a respins apelul şi sub acest aspect.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.M. şi P.S. împotriva deciziei comerciale nr. 531 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2446/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2451/2008. Comercial → |
|---|
