ICCJ. Decizia nr. 2465/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2465/2008
Dosar nr. 38772/3/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 noiembrie 2006 reclamanta SC R.G. SRL a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură echipamentele ce fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare din 3 august 2005.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că părţile au încheiat contractul arătat prin care s-a obligat să livreze pârâtei echipamentele ce compun o staţie de beton.
Pârâta - beneficiară a achitat un avans de 50% din valoarea convenită la data semnării contractului, dar după livrare a refuzat achitarea restului de preţ a echipamentului.
S-a formulat de către pârâtă cererea reconvenţională prin care solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare pentru nevalabilitatea obiectului, convenţia invocată nefiind semnată de reprezentantul societăţii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 5588 din 24 aprilie 2007 a admis în parte cererea principală obligând pârâta la restituirea în natură a echipamentului ce compune staţia de betoane conform anexei la contractul de vânzare - cumpărare din 3 august 2005 şi a respins cererea reconvenţională ca nefondată.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că potrivit clauzelor contractului încheiat vânzarea comercială a fost sub condiţie suspensivă care constă în prorogarea transmiterii dreptului de proprietate la data achitării integrale a preţului şi după livrarea bunurilor.
Potrivit clauzei 11.3 dacă după expirarea termenului de 90 de zile (31 martie 2006) beneficiarul nu face dovada plăţilor la valoarea totală a contractului, furnizorul are acceptul expres al beneficiarului de a ridica bunurile livrate fără nicio opoziţie şi formalitate.
În executarea acestei clauze pârâta este datoare să restituie bunurile livrate neeexistând o clauză de îndeplinire concomitentă a celor două obligaţii de restituire a bunurilor şi totodată a avansului.
Cu privire la cererea reconvenţională instanţa de fond a reţinut că bunurile care fac obiectul vânzării, nu au caracter ilicit, şi nu sunt supuse unei condiţii prealabile de autorizare, sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului, ci, dimpotrivă utilizarea lor de către cumpărătorul beneficiar este supusă unei proceduri speciale de atestare, iar obligaţia obţinerii autorizaţiei de funcţionare revine beneficiarului.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta - reclamantă numai cu privire la modul cum a fost soluţionată cererea reconvenţională prin care arată că nu s-au avut în vedere probele administrate care atestau că obiectul contractului îl forma staţia de betoane şi nu echipamentele dispersate; nu s-au avut în vedere normele legale prevăzute de HG nr. 767/1997 referitoare la obligaţia vânzătorului de utilaje să obţină agrementul tehnic pentru utilizarea acestora; nu s-a examinat împrejurarea invocată privitoare la inexistenţa în actul constitutiv al vânzătoarei a activităţii care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 599 din 4 decembrie 2007 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, convenţia încheiată de părţi este un contract de vânzare - cumpărare prevăzut de art. 1294 şi urm. C. civ., vânzătorul obligându-se şi executând în fapt obligaţia de a transmite cumpărătorului proprietatea bunurilor arătate expres în anexa la contract iar la rândul său cumpărătorul fiind de acord cu preţul convenit.
Obligaţia izvorâtă din contract este „de a da" în sensul transmiterii proprietăţii unor lucruri şi nu „de a face" după cum încearcă apelanta să interpreteze convenţia legal încheiată care are putere de lege potrivit art. 969 C. civ.
S-a mai reţinut că nu există nicio dovadă că vânzătoarea utilajelor s-a obligat să şi monteze staţia de betoane, în care să încorporeze aceste utilaje şi mai mult să-i asigure funcţionarea în condiţiile legii.
Cu petiţia înregistrată la data de 20 decembrie 2007 SC P. SA a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a interpretat greşit cauza dedusă judecăţii întrucât, în obiectul de activitate al reclamantei - pârâte nu este inclusă fabricarea de utilaje pentru fabricarea betonului.
De asemenea se susţine că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra faptului livrării de către reclamantă a unui număr redus de produse celelalte echipamente fiind executate de societate.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că potrivit Legii societăţilor comerciale sancţiunea care se impune în cazul comercializării unor produse care nu sunt prevăzute în actul constitutiv este nulitatea absolută a contractului numai că fabricarea utilajelor pentru construcţii nu exclude utilajele pentru fabricarea betonului.
De altfel motivele invocate nu au legătură cu obiectul propriu-zis al convenţiei încheiate, acesta constând într-un fapt personal al reclamantei - pârâte.
Convenţia încheiată de părţi este un contract de vânzare - cumpărare prevăzut de art. 1294 şi urm. C. civ. vânzătorul obligându-se şi executând în fapt obligaţia de a transmite cumpărătorului proprietatea bunurilor, iar la rândul său cumpărătorul fiind de acord cu preţul convenit.
Din fişa de la O.R.C. rezultă că în obiectul de activitate al reclamantei există asemenea echipamente, iar staţia de betoane ce face obiectul contractului este inclusă în nomenclatorul naţional eliberat de I.S.C. sub denumirea „Procedura de atestare/reatestare a staţiilor de betoane".
Faţă de cele arătate se reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 948 C. civ. respectiv obiectul contractului este licit, există, este în circuitul civil este determinat iar bunurile aparţin vânzătorului.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Jilava împotriva deciziei comerciale nr. 599 din 4 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Obligă recurenta SC P. SA Jilava să plătească intimatei SC R.G. SRL Domneşti suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2468/2008. Comercial → |
|---|
