ICCJ. Decizia nr. 2452/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2452/2008
Dosar nr. 2572/1/2008
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la 19 martie 2008 contestatoarea SC S. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 890 din 4 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 1080/1259/2006 şi rejudecarea recursului său cu consecinţa respingerii în totalitate a pretenţiilor formulate de reclamanţii - intimaţi.
În motivarea contestaţiei, după indicarea art. 317 – art. 321 C. proc. civ. ca temei de drept, se susţine că nu au fost examinate toate motivele de recurs datorită unei greşeli materiale. Deşi s-a susţinut că, după redactarea deciziei atacate, motivele contestaţiei vor fi completate această completare a motivelor nu a mai fost depusă până la închiderea dezbaterilor.
Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul contestatoarei a precizat motivele contestaţiei ca fiind întemeiate în drept pe prevederile art. 318 teza I şi a II-a şi constând, pe de o parte, în aceea că dezlegarea dată de instanţă este rezultatul unei greşeli materiale întrucât pretenţiile reclamanţilor sunt blocate de dreptul de retenţie iar pe de alta că instanţa a omis din greşeală să examineze ultimul motiv de recurs invocat de contestatoarea - recurentă şi întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De fapt a examinat un singur motiv de recurs.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
Aprecierea asupra blocării sau nu a pretenţiilor reclamanţilor de dreptul de retenţie al pârâtei precum şi neexaminarea sentinţei care se voia titlu executoriu şi aprecierea asupra folosinţei terenului şi clădirii nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 318 teza I ci, eventual, ar putea constitui o greşeală de judecată, care însă nu poate justifica admiterea contestaţiei.
Nu este întemeiat nici cel de al doilea motiv constând în omisiunea din greşeală, a cercetării unor motive de recurs, întrucât instanţa de recurs a sintetizat şi grupat motivele recursului pârâtei, care vizau răspunderea delictuală şi apoi a răspuns acestora printr-o analiză comună, dar completă. Mai mult, instanţa de apel a examinat distinct ultimul motiv de recurs al pârâtei privitor la evaluarea lipsei de folosinţă a imobilelor.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 320 C. proc. civ. să respingă contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S. SRL Câmpulung împotriva deciziei nr. 890 din 4 martie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 1080/1259/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2451/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2453/2008. Comercial → |
|---|
