ICCJ. Decizia nr. 2443/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2443/2008
Dosar nr. 3456/3/2007
Şedinţa publică din 17 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi trimisă prin declinare de competenţă Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC E.I. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta A.D.S. acţiune în anulare prin care a solicitat anularea procesului - verbal de verificare a documentelor de participare încheiat în data de 28 iulie 2006; anularea procesului - verbal din 2 august 2006 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva procesului - verbal de verificare a documentelor de participare la licitaţie; anularea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.D.S. din 2 august 2006, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului - verbal de verificare a documentelor de participare la licitaţie, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în temeiul prevederilor Legii nr. 268/2001, a HG nr. 626/2001 şi a Legii nr. 219/1998, pârâta A.D.S. a organizat concesionarea suprafeţei de 2.869,386 ha teren cu destinaţie agricolă din domeniul public şi privat al statului, care s-a aflat în exploatarea SC C. SA, localitatea Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, prin licitaţie publică cu strigare, licitaţie la care reclamanta a depus documentele de participare prevăzute în caietul de sarcini.
Reclamanta a arătat că prin procesul - verbal de verificare a documentelor de participare din data de 28 iulie 2006 s-a apreciat eronat că nu a respectat toate condiţiile de formă şi conţinut prevăzute în caietul de sarcini, că împotriva acestui proces - verbal a formulat contestaţie care în mod nelegal a fost respinsă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.D.S.
La data de 7 martie 2007 reclamanta a arătat că înţelege să îşi completeze acţiunea introductivă de instanţă în temeiul art. 132 alin. (1) C. proc. civ., solicitând şi repunerea părţilor în situaţia anterioară eliminării SC E.I. SRL de la licitaţia publică cu strigare.
În urma probelor administrate, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea, ca nefondată.
A reţinut că potrivit secţiunii a III-a Documentele de participare din caietul de sarcini, ofertantul avea obligaţia de a depune la sediul A.D.S. „acte doveditoare privind dotarea tehnică (..) (utilaje necesare exploatării terenului) prin prezentarea următoarelor documente: facturi, contracte de vânzare - cumpărare, contracte de leasing, cote de donaţie, contracte de prestări servicii, contracte de asociere în participaţiune (în acest caz se vor anexa documente care să dovedească dotarea tehnică a asociatului), etc.- în copie legalizată, potrivit caietului de sarcini". Această obligaţie stabilită în sarcina ofertantului a avut în vedere verificarea de către Comisie a capacităţii acestuia de a asigura exploatarea terenului ce urma a fi concesionat în cadrul procedurii de licitaţie.
Aspectele avute în vedere de Comisie au fost cele rezultate din contractul de prestări servicii din 24 februarie 2006, contract ale cărui clauze folosesc termeni generici ce privesc „asigurarea utilităţilor necesare la nivelul standardelor şi normelor tehnice în vigoare", cu „respectarea parametrilor cantitativi şi calitativi stabiliţi de către beneficiar". Aceste reglementări contractuale nu sunt în măsură să probeze capacitatea de exploatare a ofertantului, prin prestator, capacitate privită ca şi condiţie de excludere în raport de nota VII. Chiar dacă această notă foloseşte termenul de „dotare tehnică a ofertantului", ea nu trebuie interpretată ca privind numai situaţia în care ofertantul a încheiat un contract de asociere în participaţiune atât timp cât acceptarea ofertei sale trebuie să aibă în vedere capacitatea de exploatare făcută în regim propriu sau prin terţi (asociaţi sau prestator servicii). Or, contractul de prestări servicii nu înfăţişează parametrii cantitativi şi calitativi stabiliţi de către reclamantă, nu face referire la suprafaţa de teren cu destinaţie agricolă pentru care sunt angajate lucrările agricole mecanice contractate, astfel încât Comisia, în mod legal, a reţinut că nu s-a făcut dovada capacităţii de exploatare.
Pe de altă parte, potrivit pct. 2.6 din secţiunea II capitolul 2 – Organizarea şi desfăşurarea concesionării prin metoda licitaţiei publice cu strigare, ofertanţii puteau solicita explicarea prevederilor procedurii de licitaţie, implicit cu privire la „documentele de participare solicitate".
Apelul formulat de reclamantă a fost respins prin Decizia comercială nr. 539 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică aprecierea dovezilor privind capacitatea de exploatare fiind în concordanţă cu condiţiile impuse prin nota nr. VII din caietul de sarcini.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut, în esenţă, că hotărârea este netemeinică şi nelegală deoarece a îndeplinit toate condiţiile cerute de caietul de sarcini, instanţa ajungând la o soluţie contrară numai prin interpretarea trunchiată a dispoziţiilor prevăzute la secţiunea III pct. 5 alin. (2) şi nota nr. VII.
Potrivit acestora contractul de prestări de servicii constituie act doveditor, caietul de sarcini neobligând ofertantul să depună şi alte documente suplimentare contractului de prestări de servicii, faţă de natura acestuia, aşa cum există obligaţia în cazul unui contract de asociere în participaţiune.
De altfel, nici nu ar fi posibilă producerea unor dovezi privind capacitatea şi/sau dotarea tehnică a prestatorului, acestea fiind documente care privesc activitatea prestatorului, iar nu obiectul efectiv al contractului, respectiv prestarea serviciului. Recurenta - reclamantă a contractat serviciul, iar nu dreptul de a utiliza utilajele necesare prestării serviciului.
Cât priveşte nota nr. VII, aceasta are în vedere numai situaţia în care ofertantul deţine (fie în calitate de proprietar, fie de utilizator) utilajele necesare efectuării lucrărilor, ipoteză în care nu se regăseşte recurenta - reclamantă.
Aşa fiind, sfera de aplicare a fost extinsă nejustificat faţă de dispoziţiile notei nr. III din Caietul de sarcini care prevede că doar neprezentarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare duce la excluderea ofertantului.
A mai arătat că, în acelaşi sens, într-o altă cauză similară instanţa de judecată a dat câştig de cauză ofertantului.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, formulând aceleaşi apărări.
Analizând, recursul se găseşte nefondat.
Potrivit legii aplicabile contractului, în funcţie de obiectul acestuia autoritatea contractantă poate stabili drept condiţii de preselecţie îndeplinirea unor condiţii minime referitoare la capacitatea tehnică şi situaţia economico - financiară.
Ofertanţii au dreptul la clarificări în legătură cu aceste condiţii de calificare, aceste principii fiind corect reţinute de ambele instanţe.
În acest cadru, s-a stabilit de către instanţele de judecată dreptul dar şi obligaţia pentru autoritatea contractantă de a verifica documentele de calificare.
Pe de altă parte, îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligaţiei de a depune dovada încheierii unui contract de prestări de servicii nu înlătură dreptul şi obligaţia autorităţii contractante de a şi evalua oferta.
Numai în aceste condiţii, şi fără a se da o interpretare greşită condiţiilor impuse prin Caietul de sarcini, instanţa de apel, întocmai ca şi instanţa de fond a apreciat că autoritatea contractantă nu a procedat abuziv atunci când a exclus-o de la licitaţie pe recurenta - reclamantă atât timp cât prin conţinutul contractului depus nu s-a dovedit, deşi era în sarcina acesteia să dovedească necesarul minim de utilaje prezentat în anexa la Caietul de sarcini.
Nota nr. VII intervine ca o dispoziţie expresă şi priveşte toate tipurile de documente, enumerate la pct. 5 al secţiunii III.
Astfel, în ceea ce priveşte contractul de prestări de servicii, instanţele au reţinut, iar recurenta - reclamantă nu infirmă, prin motivele de recurs, că acesta este încheiat doar pe o durată de 1 an, fără a face referiri la suprafaţa de teren cu destinaţie agricolă pentru care s-au angajat lucrările agricole ce fac obiectul contractului, iar asigurarea utilităţilor este stabilită în termeni generali, fără o posibilitate de verificare.
Or, în cauză este vorba de concesionarea unei suprafeţe de teren agricol de 2.869,386 ha, pe o durată de 20 de ani, încât, corect au reţinut instanţele că aspectele de nelegalitate invocate asupra modului de organizare şi desfăşurare a procesului de concesionare sunt neîntemeiate şi ca atare nu există niciun motiv de desfiinţare a acestora.
Cât priveşte susţinerile potrivit cărora, într-o cauză similară, instanţele de judecată s-au pronunţat în sens contrar, potrivit întâmpinării intimatei - pârâte, hotărârea a fost schimbată în calea de atac.
Aşa încât, pentru cele arătate în precedent motivele de recurs fiind neîntemeiate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 539 din 9 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2435/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2444/2008. Comercial → |
|---|
