ICCJ. Decizia nr. 2540/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2540/2008
Dosar nr. 10947/1/2007
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 215 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei R. SCM Constanţa şi a respins acţiunea în anulare formulată de aceasta, în contradictoriu cu pârâtele R. SCM şi U.J.C.M. Constanţa (succesor al A.) ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că prin acţiune s-a solicitat anularea sentinţei arbitrale nr. 223 din 17 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Arbitraj A.N.C.O.M. – U.C.E.C.O.M. şi constatarea calităţii sale de proprietară a imobilului situat în Constanţa şi a terenului aferent.
De asemenea s-a reţinut că reclamanta nu a fost parte în convenţia arbitrală şi nici în litigiul arbitral, iar o lărgire a cadrului procesual în acţiunea în anulare ar contraveni caracterului convenţional al arbitrajului şi dispoziţiilor C. proc. civ. prin care se reglementează arbitrajul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta E. SCM care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând următoarele:
- soluţionarea cauzei la instanţa de fond s-a realizat în lipsa probatoriilor prin care ar fi putut demonstra calitatea sa procesuală activă, în mod nelegal respingându-se cererea de probatorii prin încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2007.
- prin încheierea respectivă nu au fost reţinute argumentele invocate în susţinerea concluziei de respingere a excepţiei invocate, fiind încălcate prevederile art. 147 C. proc. civ.
- prima instanţa nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar şi din care rezultă în mod indiscutabil calitatea sa de proprietar a imobilului.
- prin sentinţa arbitrală soluţionată între cele două pârâte s-a dispus cu privire la un imobil aflat în proprietatea şi posesia sa.
- dată fiind această situaţie, litigiul nu putea fi soluţionat decât în contradictoriu cu reclamanta.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit consemnărilor cuprinse în partea introductivă a sentinţei atacate, instanţa a supus discuţiei părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie invocată de intimate.
Reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori, acte şi interogatoriu în dovedirea situaţiei de fapt, pe excepţii şi pe fondul litigiului.
Conform prevederilor art. 129 C. proc. civ., instanţa a primit actele depuse de reclamantă, respingând proba testimonială şi interogatoriul, considerând că nu sunt utile cauzei situaţie consemnată de asemenea, în practicaua sentinţei.
De asemenea, s-au consemnat pe larg susţinerile tuturor părţilor, astfel că nu pot fi primite criticile recurentei sub acest aspect.
În ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei se constată că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că titularii acţiunii în anulare nu pot fi decât părţile semnatare ale convenţiei arbitrale şi între care s-a pronunţat hotărârea arbitrală.
Astfel, trebuie avută în vedere natura juridică a arbitrajului, care presupune o dublă abordare a problemei – una contractuală dată de convenţia arbitrală şi alta jurisdicţională. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că libertatea de voinţă a părţilor este cea care guvernează întreaga Carte a IV-a C. proc. civ. consacrată arbitrajului.
În atare situaţie, atâta timp cât convenţia arbitrală dă naştere la drepturi şi obligaţii părţilor convenţiei, acţiunea arbitrală avându-le ca părţi numai pe acestea, titularii acţiunii în anulare nu pot fi decât părţile semnatare ale convenţiei arbitrale.
În consecinţă, prima instanţă a apreciat legal că reclamanta nu are calitate procesuală activă în cadrul acţiunii în anulare exercitată împotriva hotărârii arbitrale, nefiind parte în convenţia arbitrală şi nici în acţiunea arbitrală.
În condiţiile în care reclamanta invocă un drept propriu asupra bunului ce a făcut obiectul acţiunii arbitrale, legea îi pune la îndemână alte mijloace procesuale.
Conform considerentelor expuse, urmează ca Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să respingă ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta E. SCM Constanţa împotriva sentinţei comerciale nr. 215 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2524/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2541/2008. Comercial → |
|---|
