ICCJ. Decizia nr. 2533/2008. Comercial. Nulitate act juridic. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2533/2008
Dosar nr. 2661/1/2008
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 martie 2008, petentul B.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1860 din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, solicitând ca în contradictoriu cu SC H. SA Vaslui prin lichidator judiciar SC E.I. SRL Huşi să se desfiinţeze decizia atacată şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei nr. 75 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. constând în săvârşirea unei greşeli materiale cât şi omiterea cercetării umor motive de modificare, constând în:
- trunchierea hotărârii irevocabile pronunţată prin Decizia civilă nr. 182/R din 2 martie 2001 a Tribunalului Vaslui care „a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâtei SC H. SA Vaslui şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 14.133.009 lei reprezentând drepturi salariale pentru perioada noiembrie 1998 - iulie 1999. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă”.
- omiterea cercetării vreunui motiv de modificare, casare respectiv, în cuprinsul deciziei atacate nu există nicio referire la susţinerile contestatorului şi nu există nicio dovadă a acestuia că a depus întâmpinare înregistrată la dosarul cauzei în care a invocat în sprijinul apărării sale trei excepţii: de necompetenţă, de autoritate de lucru judecat şi a prescripţiei extinctive.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că:
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 25 februarie 2005, Tribunalul Vaslui a admis excepţia puterii lucrului judecat pentru capătul 1 din cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a carnetului C.E.C., în cauză reţinând că prin sentinţa civilă nr. 728 din 7 mai 2004 Tribunalul Vaslui a respins acţiunea aceleiaşi reclamante privind nulitatea absolută a aceluiaşi carnet emis de C.E.C., soluţia fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 265 din 6 septembrie 2004 de către Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi devenită irevocabilă prin neexercitarea recursului.
Prin aceeaşi sentinţă civilă nr. 130 din 25 februarie 2005 Tribunalul Vaslui a respins excepţia puterii de lucrului judecat privind capătul doi din cererea reclamantei prin care aceasta a cerut obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a sumei de 42.843.000 lei, a respins excepţia litispendenţei invocată de pârât, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de acelaşi pârât privind capătul doi din cererea reclamantei de restituire ca plată nedatorată a sumei de 42.843.000 lei şi pe cale de consecinţă a respins ca prescrisă acţiunea reclamantei privind obligarea pârâtului la restituirea ca plată nedatorată a sumei menţionate.
Apelul reclamantei a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 75 din 27 iunie 2005 care a reţinut că termenul de prescripţie s-a împlinit şi a început să curgă de la data depunerii sumelor la C.E.C. aşa cum a stabilit instanţa de fond şi nu de la 26 septembrie 2001 când prin Decizia civilă nr. 848/A din 26 septembrie 2001 s-a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 7483 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei Vaslui şi s-a modificat sentinţa în sensul reducerii validării popririi de la 45.886.514 lei la 14.663.000 lei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 1860 din 17 mai 2007 a admis recursul declarat de reclamanta SC H. SA Vaslui prin lichidator judiciar SC E.I. SRL huşi împotriva Deciziei nr. 75 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul aceleiaşi părţi formulat împotriva sentinţei civile nr. 130 din 25 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui.
Pentru a pronunţa această deciziei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a reţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor de lege când a apreciat că instanţa de fond a constatat corect că acţiunea reclamantei fusese introdusă după împlinirea termenului de prescripţie şi a respins acţiunea reclamantei - recurente ca prescrisă.
Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul B.M.
Contestaţia în anulare este tardiv formulată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se duc la îndeplinire pe cale de executare silită cum este şi cazul hotărârii ce formează obiectul prezentei cauze - contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care s-a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Din economia textului de lege rezultă că acesta reglementează un termen dublu şi anume unul subiectiv de 15 zile, calculat de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre şi un termen obiectiv de un an, socotit de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se atacă, aceasta fiind, un termen limită, înăuntrul căruia partea interesată trebuie să cunoască hotărârea şi să exercite calea de atac a contestaţiei în anulare. În cauza de faţă contestatorul în mod cert avea cunoştinţă de conţinutul deciziei atacate la data de 22 august 2007 când a promovat cerere de revizuire împotriva aceleiaşi decizii.
Având în vedere cele arătate rezultă că prezenta contestaţie în anulare a fost formulată la data de 21 martie 2008 cu mult peste termenul de 15 zile şi, în consecinţă, urmează ca Înalta Curte să constate că aceasta a fost tardiv promovată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.M. împotriva Deciziei nr. 1860 din 17 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2532/2008. Comercial. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 2534/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
