ICCJ. Decizia nr. 2724/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2724/2008
Dosar nr. 2495/36/2007
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanţa a chemat în judecată SC V. SRL Constanţa şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 37.075.764 lei (21.126.878 lei – suma minimă garantată şi 15.948.886 lei – penalităţi de întârziere calculate conform contractului), cu cheltuieli de judecată.
Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 2989/ COM din 11 octombrie 2005, a respins acţiunea principală formulată de reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanţa, precum şi cererea formulată de pârâta SC V. SRL Constanţa de chemare în garanţie a foştilor săi asociaţi C.G.V. şi C.S. care la 30 mai 2001 şi-au cesionat părţile sociale lui O.M. şi s-au retras din societate.
Sentinţa fondului a fost atacată cu apel, iar Curtea de Apel Constanţa, prin decizia civilă nr. 75/ COM din 23 martie 2006, a admis apelul reclamantei R.A.D.E.P.P. Constanţa şi a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei R.A.D.E.P.P. Constanţa astfel cum a fost precizată, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC V. SRL şi a obligat SC V. SRL la plata sumei de 46.681.789 Rol din care 25.785.922 Rol sumă minimă garantată prin contractul de asociere nr. 684/1999 pentru perioada august 2002 – august 2004 şi suma de 20.895.867 lei Rol penalităţi de întârziere în favoarea reclamantei R.A.D.E.P.P. Constanţa.
Împotriva deciziei nr. 75/2006 au declarat recurs pârâta SC V. SRL Constanţa şi chemaţii în garanţie C.V. şi C.S., care a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 17 mai 2007.
Prin decizia nr. 1865 din 17 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat decizia recurată şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă. Instanţa de recurs a avut în vedere la casare faptul că a fost interpretată greşit clauza referitoare la data încetării contractului.
După casare, prin decizia nr. 285/ COM din 21 decembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul reclamantei R.A.D.E.P.P. Constanţa, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 2989/ COM din 11 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a constatat încetat contractul de asociere. Ca urmare a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 253,18 lei reprezentând suma minimă garantată pentru perioada august-octombrie 2002 cu penalităţile aferente calculate conform contractului până la data plăţii efective. Totodată, pârâta a fost obligată să ridice construcţia provizorie amplasată pe terenul în suprafaţă de 9 mp situat în Bazarul Şt.V., spaţiul comercial nr. 6,8 şi a menţinut dispoziţiile referitoare la respingerea cererii de chemare în garanţie. Pârâta SC V. SRL a fost obligată şi la cheltuieli de judecată către reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanţa şi intimaţii chemaţi în garanţie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanţa şi pârâta SC V. SRL Constanţa.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanţa a criticat decizia instanţei de apel privind neaplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind stabilirea şi interpretarea pactului comisoriu înserat în contractul de asociere nr. 6841 din 11 martie 1999 solicitând în esenţă admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul stabilirii momentului încetării contractului de asociere nr. 684 din 11 martie 1999 la data soluţionării irevocabile a cauzei.
Pârâta SC V. SRL Constanţa a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea acestuia şi modificarea deciziei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii principale formulată de reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanţa.
În dezvoltarea motivelor recurenta-pârâtă a precizat că în conformitate cu contractul de asociere încheiat între părţi reclamanta R.A.D.E.P.P. Constanţa nu participa decât la beneficii nu şi la pierdere, fiind stipulată în favoarea sa o clauză privind profitul minim garantat, clauză care, în opinia sa, este nulă prin nerespectarea dispoziţiilor art. 1513 alin. (2) C. civ.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 modificată, a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a recursului reclamantei şi netimbrării recursului pârâtei şi a reţinut:
Având în vedere criticile formulate în cererile de recurs, raportat la soluţia instanţei de apel, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurentei-reclamante R.A.D.E.P.P. Constanţa obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 151,28 lei şi în sarcina recurentei-pârâte SC V. SRL Constanţa obligaţia de a timbra recursul cu suma de 11,70 lei taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar în valoare de 5 lei potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/1995.
Prin citaţiile emise pentru termenul de judecată din 3 octombrie 2008 s-a pus în vedere recurentei-reclamante să achite 151,28 lei taxa judiciară de timbru întrucât aceasta a fost achitată în cont greşit şi recurentei-pârâte de a achita suma de 11,70 lei taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar în valoare de 5 lei, obligaţie pe care recurentele în mod nejustificat nu au adus-o la îndeplinire.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Art. 20 alin. (1) din aceeaşi lege, stabileşte că taxele datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă pentru întregirea cuantumului sumei datorate legal cu titlu de taxe de timbru sau timbru judiciar.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.
Având în vedere că atât recurenta-reclamantă cât şi recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligaţiei de timbrare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 20 pct. 1 şi pct. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 30 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii să dispună anularea recursului reclamantei ca insuficient timbrat şi anularea recursului pârâtei ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta R.A.E.D.P.P. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 285/ COM din 21 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Anulează recursul declarat de pârâta SC V. SRL Constanţa împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2722/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2725/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
