ICCJ. Decizia nr. 2874/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2874/2008
Dosar nr. 3014/1285/2006
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 317 din 5 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3014/1285/2006 de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă acţiunea reclamantelor P.R. şi SC E.C. SRL Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Cluj Napoca.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele P.R. şi SC E.C. SRL Cluj Napoca, solicitând admiterea apelului formulat împotriva sentinţei nr. 317/C/2006 din data de 5 decembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3014/1285/2006, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii introductive şi dispunerea nulităţii absolute a hotărârii A.G.O.A. din 20 aprilie 2005 şi a actului adiţional adoptat în baza acestei hotărâri.
În urma probelor administrate, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Decizia civilă nr. 22 din 7 noiembrie 2007 şi a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere probele administrate la fond şi în apel şi a reţinut, în esenţă, că motivele primei instanţe referitoare la înlăturarea ca probă a Registrului acţionarilor depus de reclamantă sunt corecte, concluzionându-se că la şedinţa A.G.O.A., din 20 aprilie 2005 au fost convocaţi în mod legal toţi acţionarii înscrişi în Registrul acţionarilor depus la dosar de către SC F. SA.
Astfel, nu este imputabil societăţii faptul că în acest registru nu au mai fost operate menţiuni din anul 2002, întrucât cesionarii acţiunilor şi, în mod special, cele două reclamante, nu au făcut dovada că au solicitat SC F. SA să opereze în registru cesiunile validate prin deciziile nr. 1080/2006 şi nr. 3564/2006 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici nu s-au adresat instanţei în acest sens.
Totodată, faţă de împrejurarea că, la şedinţa din 20 aprilie 2005, au fost prezenţi acţionarii care deţin împreună 74,65% din capitalul social, chiar în lipsa reclamantei sau a celor care şi-au cesionat, în favoarea acesteia, acţiunile lor, erau îndeplinite cerinţele imperative ale art. 112 alin. (1) din Legea societăților comerciale referitoare la prezenţa a cel puţin jumătate din capitalul social şi, implicit cele ce privesc cvorumul deliberativ.
Cât priveşte pretinsa încălcare a art. 123 alin. (2) din Legea societăților comerciale, referitor la fixarea datei de referinţă care nesocoteşte termenul de 60 zile s-a reţinut că, pe de o parte, în convocatorul publicat în Monitorul Oficial este fixată o dată de referinţă care respectă aceste dispoziţii, iar, pe de altă parte, prin prisma tuturor celor mai sus expuse, reclamantele nu se pot considera lezate prin această menţinute, cu atât mai mult cu cât se recunoaşte expres că după anul 2002 nu au mai fost operate menţiuni în Registrul acţionarilor care ar putea sta la baza identificării persoanelor care au calitatea de acţionari.
Cât priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) din Legea societăților comerciale, s-a reţinut că nu pot fi admise susţinerile apelantei P.R., întrucât şi-a depus semnătura la Registrul comerţului, la data de 1 aprilie 2005, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 45 din Legea societăților comerciale, aceasta este data de la care îşi exercită atribuţiile în condiţiile legii, iar din cuprinsul convocatorului rezultă că acesta a fost emis anterior datei de 1 aprilie 2005, fiind, deci, legal, semnat de către preşedintele C.A. în funcţie, D.G., numit în baza hotărârii A.G.A. din 17 iulie 2001, pe o durată de 4 ani.
În acelaşi context, s-a subliniat şi faptul că, la data ţinerii adunării generale a acţionarilor, era pronunţată sentinţa Tribunalului Comercial Cluj nr. 44 din 31 martie 2005 din dosar nr. 896/2004, care a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.O.A. din 8 decembrie 2004, parte în proces fiind şi P.R., sentinţa fiindu-i opozabilă.
S-a învederat de către apelantele - reclamante şi faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (3) şi (4) din Legea societăților comerciale, însă nici aspecte nu au fost reţinute întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, convocarea s-a făcut atât în Monitorul Oficial, şi într-un ziar local [art. 117 alin. (3)], cât şi prin scrisoare recomandată, deşi era suficientă realizarea publicităţii într-una din cele două modalităţi reglementate, astfel încât, în cauză, dreptul acţionarilor de a fi informaţi a fost pe deplin respectat.
Cât priveşte încălcarea art. 117 alin. (8) din Legea societăților comerciale, instanţa de apel a avut în vedere că, în cauză, nu este vorba despre o hotărâre care să fi modificat actul constitutiv al societăţii, din actele dosarului rezultând că, în urma actului adiţional la contractul şi statutul SC F. SA, adoptat în baza hotărârii A.G.A. din 17 iulie 2001, menţiunea fiind înregistrată în Registrul Comerţului, s-a modificat art. 7 alin. (2), art. 8 şi art. 10 din statut, în sensul în care C.A. este format din 9 membri, iar hotărârile A.G.A. invocate privind pretinsa reducere a acestui număr nu pot fi luate în considerare întrucât, pe de o parte, au fost anulate de către instanţele judecătoreşti, iar pe de altă parte, hotărârea A.G.A. din 2004 nu a stat la baza efectuării unor menţiuni efective în acest sens în Registrul Comerţului.
Că este aşa, rezultă din faptul că menţiunile efective privind modificarea structurii C.A. nu apar înscrise în Registrul Comerţului, fiind cunoscută împrejurarea că, anterior modificărilor aduse Legii nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, operaţiunile de menţionare a modificărilor actului constitutiv al unei societăţi comerciale se desfăşurau în două etape, în prima fiind dispusă doar publicarea hotărârii A.G.A. prin care au fost aduse aceste modificări în M. Of., partea a IV-a, pentru a le aduce astfel la cunoştinţa terţilor, abia în a doua etapă fiind înscrise efectiv modificările.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că prin hotărârea A.G.O.A. atacată, nu a avut loc o modificare implicită a actului constitutiv al societăţii, astfel că nu sunt aplicabile în speţă nici dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) sau art. 110 alin. (1) raportate la art. 113 lit. m) din Legea societăților comerciale.
Nu are relevanţă, din aceeaşi perspectivă, nici faptul că în urma şedinţei A.G.O.A. din 20 aprilie 2005 a fost încheiat şi un act adiţional atestat de către un avocat, întrucât aceasta este o simplă chestiune de procedură pe care a înţeles societatea să o urmeze fără a încălca vreo lege.
Reclamantele au formulat recurs, în termenul legal, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii formulate şi a dispunerii nulităţii absolute a hotărârii A.G.O.A. a SC F. SA din 20 aprilie 2005 şi a actului adiţional din 22 aprilie 2007.
Au invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
În cadrul primului motiv de recurs au arătat că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la publicitatea şedinţei de judecată care constituie regula, conform art. 121 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, soluţionarea apelului în camera de consiliu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 126 din Constituţia României dar şi a dispoziţiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990,care se referă doar la judecarea acţiunii în anulare în camera de consiliu la fond nu şi în apel.
O a doua critică, vizează încălcarea principiului rolului activ, al contradictorialităţi, precum şi dreptul părţilor la apărare şi la un proces echitabil.
Astfel, instanţa de apel a reţinut ca unic înscris cu forţă probantă în cauză, Registrul acţionarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002 fără a administra toate probele care se impuneau pentru a stabili în ce condiţii a fost reconstituit, dacă au fost respectate condiţiile legale minime cu atât mai mult cu cât nu au mai fost operate înregistrări din 2001, instanţa de apel ignorând ca probă Decizia penală nr. 752/2002 pronunţată în dosarul nr. 962/2002.
Totodată, din probe rezultă că Registrul acţionarilor invocat de recurente a fost depus la sediul societăţii, încât este eronată reţinerea faptului că el s-ar fi aflat doar la dispoziţia recurentelor - reclamante şi că neînscrierea operaţiunilor de cesiune de acţiuni a fost determinată de pasivitatea recurentelor - reclamante şi nu de reaua credinţă a reprezentantului societăţii, aspecte nepuse în discuţia părţilor.
Sub acest aspect, recurentele - reclamante au făcut trimitere la probele invocate în apel privitoare la notificarea prin executorul judecătoresc a C.A. al SC F. SA în vederea operării cesiunilor de acţiuni (88 de contracte) procesul - verbal al şedinţei C.A. din data de 19 iunie 2002, prin care s-a aprobat operarea transmisiunilor de acţiuni, Ordonanţa preşedinţială nr. 3160 din 24 iunie 2002, prin care pârâta a fost obligată să procedeze la înregistrarea în Registrul acţionarilor SC F. SA a unui număr de 140.102 de acţiuni aparţinând cesionarei P.R., menţinută prin Decizia nr. 1522/2002 a Curţii de Apel Cluj, procesul - verbal de executare silită a Ordonanţei preşedinţiale, semnat de D.G. (în calitate de preşedinte C.A.), respectiv hotărârile judecătoreşti de confirmare a valabilităţii achiziţionării acţiunilor din perioada 1 iunie 2002 – 31 iulie 2003, reprezentând 24% din totalul acţiunilor societăţii.
Totodată, în cadrul aceleaşi critici, subsumată tot primului motiv de recurs, au arătat că instanţa de apel a ignorat şi procesele verbale ale şedinţei C.A. al SC F. SA din 2 iulie 2002, ale A.G.A. din 3 iulie 2002 şi Decizia civilă nr. 1255 din 16 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, toate aceste probe infirmând motivele reţinute de instanţa de apel în susţinerea deciziei de înlăturare ca probă a Registrului acţionarilor depus de recurente.
În fine, reconstituirea Registrului acţionarilor de către dl. D.G. s-a produs la data de 30 iulie 2002, dată la care acesta nu se afla în posesia registrelor societăţii şi după ce dispoziţiile Ordonanţei preşedinţiale nr. 3160/2002 au fost executate silit.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. au arătat că hotărârea se bazează pe motive contradictorii, deoarece deşi instanţa consideră că nu pot fi primite motivele recurentelor referitoare la prezentarea de către societate a unui Registru al acţionarilor reconstituit se contrazice prin propriile afirmaţii admiţând la pagina 8, paragraful 4 din Decizia Curţii de Apel ca unică probă, înscrisul depus de către intimată prin D.G.
Prin ultimul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au atacat hotărârea pentru aplicarea greşită a legii şi au relevat toate criticile legate de încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, privind convocarea şi ţinerea adunării generale cu consecinţa încălcării dreptului de a vota, care este sancţionată cu nulitatea absolută şi nu relativă.
În privinţa primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa constată că este nefondat.
Regula publicităţii şedinţei de judecată, instituită prin art. 126 din Constituţia României şi art. 121 alin. (1) C. proc. civ., suportă excepţii, ea aplicându-se în toate situaţiile afară de cazurile când legea dispune altfel.
Or, reţinând dispoziţiile speciale prevăzute în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, completate cu dispoziţiile art. 7206 din capitolul XIV C. proc. civ., privind soluţionarea litigiilor comerciale, raportat la art. 298 C. proc. civ., potrivit căruia dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în apel, în măsura în care nu sunt potrivnice, rezultă că judecarea apelului în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică în măsura în care legiuitorul a permis acest lucru în primă instanţă, tocmai în interesul părţilor, nu se înscrie în încălcarea normelor de procedură în sensul cerut de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., invocat, pentru a putea atrage desfiinţarea hotărârii.
Recurentele au beneficiat pe tot parcursul judecăţii de respectarea principiului dreptului la apărare şi al egalităţii de tratament în privinţa exercitării drepturilor lor procesuale, fiind prezente la proces nemijlocit sau prin apărătorul ales, propunând probe şi făcând apărări.
Aşa fiind, nu se poate reţine nici încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare şi la un proces echitabil.
Cât priveşte încălcarea rolului activ, critica este, de asemenea, nefondată.
În cauză, instanţa de apel a dovedit stăruinţă în aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, prin probele administrate nerezultând că a încălcat echilibrul procesual dintre părţi, recurentele prin această critică tinzând, de fapt la reaprecierea forţei probante a tuturor dovezilor administrate şi la înlăturarea lor ca fiind nepertinente şi neconcludente, în special cu referire la Registrul acţionarilor a celor care sunt de natură a confirma hotărârea instanţei de apel.
Aceste critici, de fapt, vizează netemeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea din perspectiva motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. or, reaprecierea acestor probe nu poate avea loc în recurs, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ., cărora ar fi putut să se subsumeze, fiind abrogate.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, s-a invocat că hotărârea conţine motive contradictorii, ceea ce, de asemenea, nu se poate reţine, deoarece fraza din hotărâre la care se referă trebuie apreciată în contextul întregii motivări din care se reţine, în esenţă, ca o concluzie a instanţei de apel că unicul înscris cu valoare probatorie în sensul cerut de art. 91 alin. (2), art. 117 alin. (4) şi art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi nu doar ca înscris depus, este Registrul acţionarilor depus de pârâtă.
Aşa fiind, nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Prin ultimul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-au reiterat toate motivele de nelegalitate privind convocarea şi ţinerea adunării generale invocate ca motive de apel.
Cât priveşte sancţiunea aplicabilă hotărârii A.G.O.A. prin nesocotirea dreptului de vot, corect a reţinut instanţa de apel că în cauză se apără un drept personal şi nu interese generale încât sancţiunea pentru încălcarea lui de principiu, o constituie nulitatea relativă şi nu absolută, în cauză, nefiind vorba de o excludere de la vot care ar fi sancţionată cu nulitatea absolută atât timp cât recurentei i s-a permis să voteze în baza acţiunilor deţinute, conform Registrului acţionarilor, aprecierea probelor sub aspectul stării de fapt fiind atributul instanţelor de fond şi apel şi nu al casaţiei.
Referitor la convocarea adunării şi omisiunea SC E.C. SRL, ceea ce este esenţial este faptul că, prin hotărâri judecătoreşti actele de cesiune prin care recurenta - P.R. a contractat cu privire la 51% din acţiunile societăţii, pe care ulterior le-a cesionat către recurenta SC E.C. SRL au fost declarate nule, efectele juridice ale constatării operând şi pentru trecut de la data întocmirii acestora, încât la data adunării generale nu se putea pune în discuţie, prezenţa SC E.C. SRL, iar hotărârile judecătoreşti prin care s-au considerat ca valabile aceste cesiuni au intervenit ulterior adunării generale.
Referitor la data de referinţă, corect a reţinut instanţa de apel că s-au respectat dispoziţiile legale faţă de data trecută în Monitorul Oficial şi scrisoarea recomandată, iar împrejurarea că s-a comis o eroare materială în legătură cu data trecută în ziarul de largă răspândire nu este de natură a fi afectat drepturile recurentelor, faţă de lipsa unei dovezi că în raport de cealălaltă dată de referinţă drepturile acestora ca acţionari erau diferite.
Referitor la calitatea persoanelor care au convocat A.G.O.A., hotărârea este, de asemenea, legală faţă de dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 31/1990, atât timp cât recurenta nu îşi depusese semnătura încă la registrul comerţului pentru a-şi putea exercita atribuţiile, inclusiv aceea pe care o pretinde, de a fi convocat A.G.O.A.
S-au adus critici şi în legătură cu încălcarea art. 117 alin. (8), respectiv art. 110 şi art. 111 din Legea nr. 31/1990 dar s-a reţinut că nu este incident în cauză, iar raportarea recurentelor la alte probe care în opinia acesteia conduc la o altă concluzie nu poate avea loc în recurs.
Aşa fiind, nici criticile subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt fondate, încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele SC E.C. SRL Floreşti şi P.R., împotriva deciziei Curţii de Apel Cluj nr. 22 din 7 noiembrie 2007, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2873/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2893/2008. Comercial → |
|---|
