ICCJ. Decizia nr. 2929/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2929/2008
Dosar nr. 8169/2/2005
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 414 din 25 ianuarie 2005 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.F.I. cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SCA V. cu sediul social în Bucureşti, reţinând în principal că reclamanta a înţeles să-şi probeze susţinerile numai cu înscrisuri depuse la dosar, nefiind de acord cu suportarea onorariului unor expertize contabile.
Reclamanta nu a făcut dovada existenţei debitului invocat şi nici a cuantumului acestuia iar ca urmare şi cererile privind rezilierea contractelor de închiriere determinat de neexecutarea obligaţiei de plată a chiriei şi evacuarea pârâtei au fost respinse ca neîntemeiate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 470 din 22 octombrie 2007 a admis apelul declarat de apelanta A.F.I. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 414 din 25 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a admis în parte acţiune.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 64.512,26 lei din care: 15.348,41 lei chirie, 2.921,18 lei TVA, 46.242,97 lei penalităţi, plus 2.538 lei cheltuieli de judecată compus din taxă timbru şi onorariu expert.
S-a dispus rezilierea contractelor şi evacuarea pârâtei din spaţiile situate în .
- Str. Baia de Fier – contracte din 1982 și 1973;
- Str: Colţei – contracte din 1973;
- Str. Doamnei – contract din 1973;
- Str. Gabroveni – contract din 1973;
- Str. Franceză – contracte din 1973;
- Calea Călăraşilor – contract din 1973;
- Str. Şelari nr. 2 – contracte din 1973 și 1956;
S-au respins prin capetele de cerere privind rezilierea contractelor şi evacuarea pârâtei din spaţiile situate în:
- Blănari – contract din 1986;
- Călăraşi – contracte din 1973;
- Doamnei – contract din 1973;
- Lipscani – contracte din 1973;
- Şelari – contract din 1973;
- Şepcari – contract din 1986;
- Smârdan – contract din 1973.
- Calea Victoriei – contract din 1973.
În final, a fost respinsă cererea de majorare a onorariului expert.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a administrat proba cu înscrisuri şi din oficiu a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv determinarea debitelor aferente contractelor de închiriere, debite ce au constat în chirie, T.V.A. şi penalităţi.
Conform raportului de expertiză şi suplimentului la acest raport, s-a apreciat că este parţial întemeiată critica apelantei reclamante şi anume cuantumul datorat de pârâtă este de 64.512,26 lei, din care 15.348,11 lei chirie, 2.921,18 lei T.V.A. la chirie şi 46.292,97 lei penalităţi.
S-a probat că sunt spaţii care nu mai aparţin intimatei şi pentru care se impune rezilierea contractului de închiriere şi evacuarea, întrucât contractele au ajuns la termen, ele fiind încheiate în perioada anilor 1973 - 1988.
Au fost respinse capetele de cerere privind rezilierea contractelor şi evacuarea pârâtei din spaţiile pe care locatarul le foloseşte, cu motivarea că în aceste cazuri operează tacita relocaţiune, reglementată de dispoziţiile art. 1437 C. civ.
Împotriva deciziei nr. 470 din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta A.F.I. Bucureşti cât şi pârâta SCA V. Bucureşti care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta - reclamantă A.F.I., în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii în întregime, respectiv şi capetele de cerere privind rezilierea contractelor de închiriere pentru spaţiile pe care intimata le foloseşte, cu consecinţa evacuării intimatei din spaţiile respective, cu obligarea la plata sumei de 105.867,46 lei care reprezintă majorări chirie, majorări T.V.A., daune, plus cheltuieli de judecată ocazionate de proces.
Recurenta - pârâtă SCA V., la rândul ei, în temeiul art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, având în vedere că în mod greşit instanţa de apel a repus cauza pe rol prin încheierea de la 4 decembrie 2006 cu greşita dispunere a suplimentării probatoriului, respectiv pentru a se răspunde la obiecţiunile formulate de apelantă, ceea ce reprezintă o depăşire a cadrului procesual. De asemenea există o disproporţie vădită între suma solicitată de reclamantă prin acţiunea introductivă şi suma constatată de expert.
Ambele recurente au depus întâmpinare, prin care au cerut respingerea recursului părţii adverse.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de motivele de recurs invocate de părţi, constată că toate criticile aduse hotărârii atacate sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate recursurile declarate, pentru următoarele considerente.
În faza procesuală a apelului, instanţa, pe baza probelor suplimentare, înscrisuri şi raport de expertiză contabilă, a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc vizând contractele de închiriere a spaţiilor comerciale descrise în cererea de chemare în judecată, precum şi cadrul legal aplicabil prezentului litigiu.
De remarcat că prin încheierea din 27 iunie 2005, instanţa de apel a dat dovadă de rol activ, dispunând din oficiu efectuarea unei expertize contabile, cu obiective bine determinate care să clarifice debitele aferente contractelor şi perioadele indicate în cererea introductivă reprezentând chirie restanţă, T.V.A. şi majorări de întârziere.
Nu poate fi primită teza acreditată de recurenta - pârâtă în sensul că în mod greşit prin repunerea pe rol a cauzei s-a mai cerut suplimentarea raportului de expertiză contabilă, fiind depăşit cadrul procesual.
Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor toate excepţiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări şi acordate termene pentru a se lua cunoştinţă de fiecare parte de conţinutul raportului de expertiză contabilă, fiind formulate şi obiecţiuni la acest raport, urmat de răspunsurile corespunzătoare.
Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art. 1169 C. civ., instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.
Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.
Nici critica recurentei - reclamante, care în esenţă, solicită suma de 105.867,46 lei ca diferenţă dintre suma cerută iniţial şi cea acordată de instanţă, nu poate fi primită, atât din perspectiva suplimentului la raportul de expertiză contabilă, care amplu documentat şi riguros argumentat a expus calcule precise cât şi a cadrului legal aplicabil în speţă. A fost dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 1437 C. civ., dacă locatarul rămâne în folosinţa bunului după expirarea termenului contractual şi fără ca locatorul să-l împiedice, locaţiunea se consideră reînoită fără termen.
Corect au fost individualizate spaţiile comerciale pentru care pârâta plăteşte chirie şi în care desfăşoară activităţile specifice, cu consecinţa că nu este posibilă nici rezilierea acestor contracte şi nici evacuarea pârâtei.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.F.I. şi de pârâta SCA V. împotriva deciziei nr. 470 din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta A.F.I. Bucureşti şi de pârâta SCA V. Bucureşti împotriva deciziei nr. 470 din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2925/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2971/2008. Comercial → |
|---|
