ICCJ. Decizia nr. 2994/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2994/2008
Dosar nr. 1310/105/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1038 din 25 iunie 2007 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA Bucureşti - sucursala Petrobrazi în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că în lipsa rezilierii contractului pârâta foloseşte spaţiul în baza contractului din 1996, aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale succesive ale părţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC P. SA Bucureşti - Petrobrazi şi prin Decizia nr. 249 din 10 decembrie 2007 Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată şi pe fond a admis acţiunea reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafaţa de 52 mp, teren situat în colonia Sucursalei Petrobrazi, obiect al contractului de închiriere din 18 martie 1996.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că perioada pentru care s-a încheiat contractul de închiriere din 1996 a expirat, pârâta ocupând spaţiul fără titlu, ceea ce impune evacuarea acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SRL invocând prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit actele deduse judecăţii atunci când a concluzionat că perioada de închiriere este expirată, iar pârâta ocupă fără titlu spaţiul; că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, contractul de locaţiune nu a fost încheiat pe o perioadă determinată, întrucât prin minuta din 24 iulie 2001 părţile au convenit doar asupra majorării preţului chiriei la 8.000 lei mp/lună, ceea ce reprezintă o înţelegere de continuare a contractului de locaţiune din 2006 fără însă a menţiona perioada de valabilitate a acestui contract; că pârâta ocupă spaţiul în temeiul contractului de locaţiune care este în fiinţă; că intimata şi-a manifestat ulterior intenţia de a încheia un nou contract de închiriere a aceluiaşi spaţiu pentru un preţ mai mare, fără o negociere prealabilă, lucru notificat recurentei prin adresa din 2006 şi refuzat de aceasta, însă această împrejurare nu este de natură să conducă la concluzia încetării contractului din 1996 prelungit conform minutei din 24 iulie 2001 şi că instanţa a ignorat faptul că recurenta este proprietara magazinului situat pe terenul de 52 mp aflat în proprietatea intimatei.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În şedinţa publică de la 21 octombrie 2008 Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia de nulitate a cererii de recurs, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată din oficiu la termenul de judecată de la 27 mai 2008.
Verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 3021 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziţii este formală, de vreme ce recursul declarat nu face referire la actele juridice ce au fost interpretate greşit.
În realitate recurenta solicită instanţei de recurs să reaprecieze situaţia de fapt prin reanalizarea probelor şi a concludenţei acestora.
Cum potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă controlul instanţei de recurs are ca obiect numai legalitatea deciziei atacate şi cum, contrar art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate, Înalta Curte făcând aplicarea sancţiunii prevăzute de acest text de lege va constata nulă cererea de recurs astfel formulată.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea C. proc. civ. şi a art. 1 pct. 49 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 formulată după ce părţile au pus concluzii pe excepţia de nulitate a cererii de recurs invocată de instanţă nu va putea face obiect de analiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată, nulitatea cererii de recurs declarată de pârâta SC R. SRL Ploieşti împotriva Deciziei nr. 249 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2993/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 2995/2008. Comercial. Conflict de... → |
|---|
