ICCJ. Decizia nr. 2999/2008. Comercial. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2999/2008
Dosar nr. 9978/105/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 361 din 12 martie 2007, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC R.T. SRL Ploieşti împotriva pârâtei SC R. SRL Ploieşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, prin acţiune, reclamanta a solicitat instanţei să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat la 29 decembrie 2005, obligarea pârâtei la plata dublului sumei achitate cu titlu de avans şi la plata daunelor interese moratorii ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei de plată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat în principal rezoluţiunea aceluiaşi antecontract din vina reclamantei, iar - în subsidiar - să se constate existenţa condiţiei suspensive, faptul că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare depindea de încheierea contractului de cesiune, iar datorită relei - credinţe a reclamantei, aceasta a pierdut dreptul la restituirea avansului.
În urma probelor administrate, prima instanţă a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă, în sensul obţinerii acordului Primăriei Municipiului Ploieşti la cesionarea contractului, iar faptul că aceasta a condiţionat eliberarea avizului tocmai de încheierea contractului de vânzare - cumpărare - contrar înţelegerii părţilor din antecontract - nu se poate imputa pârâtei, nerespectarea termenelor pentru perfectarea actului de vânzare - cumpărare în formă autentică.
Considerându-se că neexecutarea obligaţiei asumate de pârâtă nu s-a făcut cu rea - credinţă şi că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1020 C. civ., instanţa a respins ce neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Prin Decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtă, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului, verificând cererile cu care a fost învestită prima instanţă, a constatat că aceasta a soluţionat doar acţiunea principală, omiţând să analizeze şi să se pronunţe şi asupra cererii reconvenţionale formulate de pârâta - reclamantă.
În acest context s-a considerat că instanţa fondului a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, impunându-se desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva deciziei a formulat recurs pârâta SC R. SRL Ploieşti care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susţine următoarele critici:
- prin decizia atacată s-a admis - în mod greşit - şi apelul reclamantei care a vizat pretenţiile formulate prin acţiunea principală, pretenţii ce nu aveau legătură cu cererea reconvenţională.
- instanţa de apel trebuia să procedeze la analizarea criticilor invocate de reclamantă şi să respingă apelul acesteia.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Deşi cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în cuprinsul acesteia nu se indică normele care au fost încălcate sau aplicate greşit, Înalta Curte consideră că prin criticile aduse deciziei atacate se vizează aplicarea prevederilor legale ce reglementează calea de atac a apelului.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor recurentei se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa fondului a fost sesizată de reclamantă cu o acţiune cu mai multe petite, constând în rezoluţiunea unui antecontract de vânzare - cumpărare şi obligarea pârâtei la daune (2 petite), precum şi cu o cerere reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă care a solicitat rezoluţiunea aceluiaşi act din culpa reclamantei - pârâte.
În atare situaţie, date fiind prevederile art. 129 alin. ultim conform cu care instanţa este obligată ca, în toate cazurile, să se pronunţe în limitele învestirii dar şi prevederile art. 120 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc ca regulă soluţionarea cererii reconvenţionale odată cu cererea principală, instanţa apelului a procedat corect la admiterea ambelor apeluri şi la casarea sentinţei ce a făcut obiectul acestora.
Pe de o parte, ambele părţi au criticat sentinţa sub aspectul omisiunii instanţei de fond de a soluţiona cererea reconvenţională, critică suficientă a atrage casarea acesteia.
Pe de altă parte, prin nesoluţionarea cererii reconvenţionale împreună cu cererea principală - instanţa nefăcând vreo menţiune ca s-ar aplica ipoteza reglementată de alin. (2) de la art. 120 C. proc. civ. - nu s-a procedat efectiv la soluţionarea cauzei, ceea ce echivalează cu o nesoluţionare a fondului pricinii, cum de altfel a reţinut corect şi instanţa anterioară.
În acest context, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 297 C. proc. civ., nefiind necesar a analiza şi celelalte critici ale apelantei - reclamante şi care vizau modul de soluţionare a acţiunii principale.
Conform considerentelor expuse, Înalta Curte va menţine decizia atacată ca fiind legală prin respingerea recursului ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SRL Ploieşti împotriva Deciziei nr. 12 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2997/2008. Comercial. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 3001/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
