ICCJ. Decizia nr. 3001/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3001/2008
Dosar nr. 9171/1/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2007 pe rolul acestei instanţe, petenţii A.G. şi A.E. au solicitat revizuirea Deciziei nr. 2106 din 24 martie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 1697/2003, solicitând admiterea acesteia, în contradictoriu cu intimaţii A.V.A.S. Bucureşti, C.P.T. şi P.N.
Motivând cererea, revizuienţii susţin următoarele:
- La pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită nu au fost cunoscute înscrisurile dosarului de licitaţie din 5 mai 2003, înscrisuri ce au fost reţinute de partea potrivnică şi care, dacă ar fi fost cunoscute ar fi dus la schimbarea în tot a soluţiei pronunţate.
- Conform probelor de la dosar, executarea silită efectuată de intimata A.V.A.S. Bucureşti a fost frauduloasă întrucât nu s-a ţinut cont de faptul că revizuienţii nu au garantat creditul de care a beneficiat SC C.G. SRL.
- Actul nou pe care înţeleg să-l invoce în susţinerea cererii de revizuire constă în „dosarul de licitaţie din 5 mai 2003 şi toate cererile depuse în celelalte cereri de revizuire” cu care, revizuienţii înţeleg să demonstreze nelegalitatea executării silite efectuată de către A.V.A.S. Bucureşti.
În drept, revizuienţii au indicat prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse de intimata A.V.A.S. Bucureşti, la data de 13 martie 2008, s-a solicitat - în principal - respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, iar - în subsidiar - ca fiind nefondată.
Intimata susţine că, în raport de actul nou invocat de revizuienţi - dosarul de licitaţii din 5 mai 2003 - se impune analizarea excepţiei de tardivitate întrucât aceştia au avut cunoştinţă despre „act” încă de la momentul organizării licitaţiei, fiind depăşit termenul de o lună prevăzut de lege pentru promovarea cererii de revizuire.
Pe fondul cererii, intimata consideră că dosarul de licitaţie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerat act nou, de natură a atrage schimbarea soluţiei pronunţate.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte reţine că, la data de 15 mai 2003, debitorii A.G. şi E. au formulat contestaţie la executare prin care au solicitat anularea procesului verbal de licitaţie din 5 mai 2003, precum şi desfiinţarea contractului de garanţie imobiliară din 17 aprilie 1995.
Litigiul a fost soluţionat la instanţa de fond prin sentinţa nr. 84 din 14 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, care a respins contestaţia la executare ca nefondată.
Recursul declarat de contestatori a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie ce face obiectul prezentei cereri de revizuire.
În esenţă, instanţa recursului a considerat că hotărârea instanţei de fond este legală dat fiind că actele de executare au fost legal îndeplinite, nefiind încălcate nici reglementările cuprinse în C. proc. civ. şi nici pe cele cuprinse în O.U.G. nr. 51/1998.
De asemenea, Înalta Curte constată că împotriva aceleiaşi Decizii (nr. 2106 din 24 martie 2005), petenţii au mai formulat două cereri de revizuire ce au fost soluţionate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 754 din 21 februarie 2006 şi nr. 1978 din 31 mai 2006.
Prima cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că actul nou invocat (raportul de expertiză criminalistică extrajudiciară din 18 iulie 2005) nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege.
Ce-a de-a doua cerere, întemeiată tot pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost respinsă ca nefondată, actele noi invocate constând în mai multe hotărâri judecătoreşti.
Toate aceste demersuri juridice ale petenţilor concretizate prin hotărâri judecătoreşti menţionate au privit anularea aceluiaşi proces verbal de licitaţie nr. 316 din 5 mai 2003.
Mai mult, acelaşi proces verbal de licitaţie a mai fost contestat de cei doi petenţi, contestaţie ce a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 5714/14/2/2007, prin care a fost respinsă ca urmare a constatării existenţei autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa nr. 84/2000 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Înalta Curte a considerat necesară această evidenţiere a litigiilor anterioare în rezolvarea excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire invocată de intimata A.V.A.S.
Astfel, termenul în care poate fi promovată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 este de o lună din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă (art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).
În cauză, actul nou - în accepţiunea revizuienţilor - este dat de „dosarul de licitaţie din data de 5 mai 2003”.
Fără a intra într-o analiză pe fond a actului invocat trebuie făcută totuşi remarca cu privire la indicarea generică a dosarului de licitaţie, ca act nou, dar şi aceea că, licitaţia a fost finalizată prin procesul verbal din 5 mai 2003 ce a făcut obiectul demersurilor juridice ale revizuienţilor.
În atare situaţie, Înalta Curte consideră că revizuienţii au avut cunoştinţă de „actul nou” atât cu prilejul contestaţiei la executare (promovată la 15 mai 2003) ce a fost soluţionată prin sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi cu prilejul contestaţiei la executare soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Raportând aceste date la momentul promovării cererii de revizuire, respectiv 17 octombrie 2007 urmează a se constata tardivitatea prezentului demers juridic al revizuienţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienţii A.G. şi A.E. împotriva Deciziei nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2999/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... | ICCJ. Decizia nr. 3037/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
