ICCJ. Decizia nr. 3038/2008. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3038/2008
Dosar nr. 37/97/2003
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 septembrie 2002 reclamanta P.O. cheamă în judecată pe pârâţii S.V. ca persoană fizică şi administrator al, SC S.C. SNC Craiova, SC C. SRL Craiova şi B.L. ca persoană fizică şi administrator al SC C. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâţilor din proprietatea sa din Craiova.
Pârâta B.L. formulează cerere reconvenţională prin care solicită instanţei să oblige pe reclamantă la plata sumei de 100.000.000 lei, reactualizată la data achitării integrale a debitului ce reprezintă contravaloarea îmbunătăţirilor pe care le-a adus imobilului, precum şi să se constate dreptul său de retenţie până la achitarea integrală a sumei.
Prin sentinţa civilă nr. 26806 din 28 noiembrie 2002 Judecătoria Craiova declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. raportat la art. 56 C. com.
Prin încheierea din 23 mai 2003 Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, scoate cauza de pe rol şi o înaintează spre soluţionare Tribunalului Hunedoara, faţă de încheierea nr. 2188 din 9 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, care a dispus strămutarea judecării litigiului.
Consiliul Local Craiova, Primăria Craiova şi Municipiul Craiova formulează la 6 martie 2007 cerere de intervenţie în interes propriu solicitând respingerea acţiunii de evacuare, arătând - în acest sens - că prin Decizia nr. 2549/2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost respins recursul promovat de G.E., T.E., N.A.E. şi J.A.V. împotriva Deciziei civile nr. 2990 din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Dolj care devine astfel irevocabilă, imobilul în litigiu rămânând astfel în proprietatea Consiliului Local Craiova şi administrarea R.A.A.D.P.F.L. Craiova.
Prin sentinţa nr. 876/CA din 5 iunie 2007 Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, investită prin strămutarea cauzei de la Tribunalul Dolj, secţia comercială, admite cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Consiliul Local Craiova, Primăria Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova şi respinge acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţionali B.L. şi SC C. SRL împotriva pârâtei reconvenţionale P.O., cu 1.053 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei către intervenienţi, reţinând, în acest sens, că, faţă de Decizia nr. 2549/2003 a Curţii de Apel Craiova, reclamanta nu este proprietara imobilului, aceasta neputând solicita evacuarea din imobil a pârâţilor în baza art. 480 C. civ., ea neavând nici unul dintre atributele dreptului de proprietate.
Prin Decizia comercială nr. 103/A din 30 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, respinge apelul reclamantei împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând că, deşi reclamanta deţine titlul de proprietate asupra imobilului, aceasta nu poate cere evacuarea pârâţilor din respectivul imobil întrucât aceştia îl deţin în temeiul unui drept derivând din dreptul de proprietate al intervenientului Consiliul Local Craiova, care deţine şi titlu de proprietate şi are şi posesia imobilului, precum şi că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta SC S.C. SNC foloseşte imobilul în litigiu.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului său împotriva sentinţei primei instanţe şi schimbarea acesteia în sensul admiterii acţiunii sale şi dispunerii evacuării pârâţilor intimaţi din imobilul în litigiu.
În susţinerea recursului său reclamanta recurentă critică instanţa de apel pentru faptul că a ignorat calitatea sa de titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentificat şi înscris în C.F., contractul de vânzare-cumpărare menţionat fiind recunoscut de instanţe prin respingerea irevocabilă a acţiunii de anulare a acestuia formulată de Consiliul Local al Municipiului Craiova, precum şi pentru a fi validat contractul de asociere încheiat de intervenient cu pârâţii sub motivul anteriorităţii acestuia şi al calităţii de proprietar şi a respectivului intervenient.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că recursul nu este fondat.
Recurenta reclamantă a investit instanţa de fond cu o cerere în evacuare a pârâţilor din spaţiul pe care aceştia l-au ocupat constant, în baza unui contract de închiriere încheiat cu intervenientul Consiliul Local al municipiului Craiova prin R.A.A.D.P.F.L., înlocuit ulterior cu un şir de contracte de asociere, ultimul datând din 31 august 2007 (fila 45 dosar de apel), contracte a căror validitate nu a fost atacată în instanţă de către reclamanta recurentă, care nu are cu pârâţii un contract de locaţiune în baza căruia ar fi putut promova acţiunea în evacuarea locatarilor şi nici un alt raport contractual care să permită promovarea unei astfel de acţiuni, or pârâţii utilizează spaţiul în litigiu în baza unui titlu valabil, prin contractul de locaţiune - în vigoare la momentul la care pârâta recurentă a cumpărat imobilul în cauză - pârâţii locatari dobândind folosinţa spaţiului ca, de altfel, şi prin contractele de asociere ulterioare prin care intervenientul - prin administratorul spaţiului, R.A.A.D.P.F.L. - a adus în asociere folosinţa aceluiaşi spaţiu, fiind deci lipsit de semnificaţie dacă pârâta sau intervenientul este proprietarul spaţiului câtă vreme, prin contractele valabile încheiate, pârâţii au dobândit doar folosinţa acestuia.
Cum titlul cu care pârâţii au deţinut constant folosinţa spaţiului în litigiu este valabil, cum acest titlu este reprezentat de un contract de locaţie şi, ulterior, de asociere, încheiat cu intervenientul care, la rândul său, l-a deţinut în baza unui titlu valabil, cum recurenta reclamantă nu a dovedit că titlul cu care pârâţii deţin folosinţa spaţiului în cauză a fost anulat şi nici că ea însăşi are cu respectivii pârâţi un contract de locaţiune pentru menţionatul spaţiu şi cum reclamanta recurentă îşi întemeiază acţiunea în evacuare pe dispoziţiile C. civ. în general, fără a le indica expres, deci - în această situaţie - pe dispoziţiile pertinente acţiunii în evacuare, adică pe dispoziţiile art. 1441-1443 C. civ., se reţine că în mod justificat instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond, a respins acţiunea în evacuare a intimaţilor pârâţi din spaţiul în litigiu promovată de recurenta reclamantă.
Cu această suplimentare de motivare, constatându-se că decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, făcându-se aplicare dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta pârâtă urmează a fi obligată să achite intimaţilor intervenienţi suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta P.O. împotriva Deciziei nr. 103 din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 150,00 lei cheltuieli de judecată către intimaţii intervenienţi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3037/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3039/2008. Comercial → |
|---|
