ICCJ. Decizia nr. 3039/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3039/2008
Dosar nr. 2/98/2005
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1393 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Ialomiţa au fost respinse excepţiile tardivităţii cererii şi cea a prescrierii dreptului la acţiune invocate de SC V. SRL, fiind însă admisă excepţia invocată din oficiu, a lipsei capacităţii procesuale pasive a SC C. SRL, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei formulată împotriva acestei pârâte, care deja fusese dizolvată şi radiată.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă acţiunea reclamantei SC G.T.A.B.G. SRL Bucureşti şi în contradictoriu cu pârâta SC V. SRL, s-a dispus rezoluţiunea contractelor de furnizare din 22 septembrie 2003 şi din 12 noiembrie 2004, iar în contradictoriu cu SC S.C. SRL şi SC V. SRL s-a dispus rezoluţiunea contractelor de cesiune de datorie din 26 ianuarie 2005 încheiate între ele.
În esenţă s-a reţinut că SC V. SRL, nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin cele două contracte de furnizare, livrând produse care nu au corespuns calitativ scopului pentru care mărfurile au fost achiziţionate, iar cu privire la contractele de cesiune de datorie rezoluţionate s-a făcut aplicarea principiului accesorium sequitur principale, ele fiind subsecvente contractelor de furnizare.
Apelul declarat de cele două pârâte a fost respins prin Decizia comercială nr. 605 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respectiv, al pârâtei SC V. SRL, ca nefondat, iar al pârâtei SC S.C. SRL, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate de folosinţă.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că SC V. SRL, avea sarcina de a proba cele afirmate şi susţinute prin întâmpinare, conform art. 1169 C. civ., aşa încât susţine neîntemeiat că instanţa de fond nu a cercetat suficient apărările sale.
De asemenea, reclamanta a dovedit că încă din octombrie 2004 i-a notificat în mai multe rânduri pârâtei deficienţele produselor livrate dar aceasta nici nu a înlocuit produsele, nici nu a remediat deficienţele semnalate.
Cât priveşte contractele de cesiune de datorie s-a apreciat că ele urmează soarta principalului aşa încât corect au fost rezoluţionate.
În legătură cu expertiza s-a reţinut că aceasta a fost legal întocmită şi se bazează pe documente, ea coroborându-se cu celelalte probe din dosar.
Cât priveşte apelul celeilalte pârâte, SC S.C. SRL, s-a reţinut că aceasta a fost radiată din registrul comerţului întrucât prin sentinţa comercială nr. 1191 din 22 septembrie 2006 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă şi irevocabilă după pronunţarea sentinţei apelate, s-a dispus închiderea falimentului şi radierea ei, aşa încât nu mai avea capacitate procesuală pentru a declara apel.
Nemulţumită de soluţia dată în apelul său pârâta SC V. SRL, a declarat recurs solicitând modificarea ei întrucât instanţa de apel nu a cercetat îndeajuns apărările sale.
Astfel, deşi a susţinut că respectivele produse au fost livrate fără să existe un contract de custodie, fapt ce ar fi putut permite înlocuirea lor, instanţele nu au cercetat suficient aceste apărări şi nu au fixat drept obiectiv expertului să verifice acest aspect.
Instanţa de apel nu a verificat nici răspunsul la interogatoriu dat de reclamantă şi nici nu a ţinut cont de interesul acesteia în încheierea contractelor, atât de furnizare cât şi de cesiune de datorie, respectiv fraudarea cesionarilor.
În final, recurenta apreciază că expertiza ar fi trebuit înlăturată ca fiind părtinitoare.
Recursul recurentei a fost întemeiat, în finalul motivării, pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 23 mai 2008 (filele 13-15) intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursului întrucât criticile dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de astăzi intimata a susţinut excepţia nulităţii iar recurenta a depus în apărare atât răspunsul său la întâmpinare cât şi concluzii orale pe ambele aspecte.
Recursul urmează a se constata nul pentru următoarele considerente:
Analizând excepţia nulităţii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Curtea o apreciază ca întemeiată întrucât chiar dacă recurenta şi-a întemeiat criticile pe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor nu se regăsesc aceste motive de recurs, ci cele reglementate în art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ., abrogate la data declarării recursului.
Astfel, recurenta critică necercetarea îndeajuns a apărărilor sale şi aprecierea probelor, respectiv a interogatoriului şi expertizei, aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea ei, aspecte ce nu mai pot fi reiterate în calea extraordinară de atac a recursului, urmare abrogării pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ.
Chiar dacă în răspunsul la întâmpinare depus azi la dosar de recurentă aceasta încearcă să dezvolte critici încadrabile într-adevăr în motivele de recurs prevăzute de pct. 8 şi 9 din art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că ele au fost formulate cu depăşirea termenului legal de 15 zile, aşa încât, fiind tardive, aceste critici nu mai pot fi analizate.
În consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. Curtea va constata nul recursul, în cauză nefiind motivele de ordine publică care ar fi putut fi invocate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC V. SRL, 1 Decembrie împotriva Deciziei nr. 605 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia aVI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3038/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3040/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
