ICCJ. Decizia nr. 3037/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3037/2008
Dosar nr. 16/118/2000
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2342 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, a fost respinsă ca nefondată acţiunea prin care A.V.A.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia Salariaţilor P.A.S. C. Constanţa la plata sumei de 1.350.000.000 lei penalităţi de întârziere pentru neefectuarea investiţiilor asumate prin contractul de privatizare, datorate pentru perioada 1997-1999.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea conexă formulată de pârâtă prin care a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta, să se constate nulitatea absolută a clauzelor 7.7 alin. (1), (7), (8), (7), (8), (1) şi (7), (8), (2) din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni din 1996, fiind însă admisă intervenţia accesorie a SC C. SA Constanţa în acţiunea principală, societatea intervenind în interesul pârâtei.
În argumentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut - în esenţă - că, potrivit expertizei efectuată în cauză, în perioada 1997-1999 la SC C. SA, societate privatizată în temeiul contractului încheiat între reclamantă şi Asociaţia P.A.S. C. în 1996, s-au efectuat investiţii în valoare de 6.489.618.212 lei, cu mult peste cuantumul asumat prin contract, respectiv 1.500.000.000 lei anual. Aceste investiţii s-au realizat de SC C. SA din surse proprii sau atrase, inclusiv din sumele aferente cotei cuvenite pârâtei cu titlu de profit.
Chiar dacă investiţiile s-au efectuat de către societate şi nu de către Asociaţia P.A.S. C. instanţa de fond a considerat ca valabile plăţile întrucât art. 1093 C. civ. permite ca executarea să fie făcută de debitor, de către o persoană interesată sau chiar de către un terţ dezinteresat.
Cât priveşte acţiunea conexă a pârâtei Asociaţia P.A.S. C. prin care a invocat nulitatea clauzelor contractuale prin care pârâta s-a obligat la efectuarea investiţiilor, să plătească penalităţi în caz de nerealizare a lor şi să prezinte anual certificat semnat de cenzori care să ateste realizarea investiţiilor, instanţa a reţinut că toate aceste clauze sunt perfect legale şi fondate pe o cauză licită, aşa încât, făcând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 948 pct. 4 C. civ. cu referire la art. 968 şi 967 C. civ., a respins şi această cerere.
Apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 256 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1093 C. civ. referitoare la plată, excepţiile de la reglementările acestui text legal, fiind de strictă interpretare şi stipulate în art. 1094 C. civ., respectiv în cazul obligaţiilor de a face intuitu personae, precum şi atunci când părţile au convenit expres ca plata să nu fie făcută de altcineva decât debitorul, cerinţă ce nu rezultă din clauzele contractuale.
În consecinţă, chiar dacă investiţiile s-au realizat de societate şi nu de către pârâta-cumpărătoare, s-a apreciat că ele au fost valabil efectuate, chiar peste cuantumul convenit prin contract, ele fiind efectuate în termenul contractual, aşa încât acţiunea reclamantei s-a considerat ca fiind corect respinsă.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă critică, în esenţă, instanţa de apel pentru greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 970 C. civ., art. 1073 şi art. 1093 C. civ., respectiv pentru încălcarea clauzei stipulată în art. 7.8 din contract prin care părţile au convenit, în virtutea libertăţii lor de voinţă, ca investiţiile în sumă de 6.500.000.000 lei să fie efectuate de către cumpărătoarea Asociaţia P.A.S. C. şi nu de către societatea la care aceasta a cumpărat acţiuni.
În consecinţă instanţa de apel, ca şi cea de fond, a înfrânt voinţa părţilor şi a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ., făcând totodată şi o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 1093 C. civ. referitoare la plată.
Mai mult, apreciază recurenta că în cauză erau incidente şi dispoziţiile art. 1094 C. civ., ea având tot interesul ca obligaţia investiţională să fie efectuată de asociaţie şi nu de către societate, având în vedere scopul general al privatizărilor.
În final, recurenta, invocând prevederile O.G. nr. 25/2002, respectiv art. 27, consideră că intimata pârâtă nu a respectat nici procedura înregistrării acestor investiţii în contabilitate, ca aport în natură sau numerar, nici cele stipulate în alin. (2) al aceluiaşi text potrivit cărora legiuitorul a recunoscut posibilitatea efectuării investiţiilor şi fără respectarea cu stricteţe a contractului, dar cu condiţia încheierii unui act adiţional, adică prin acordul părţilor, ceea ce în speţă nu s-a realizat.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că decizia din apel este temeinică şi legală, acţiunea reclamantei fiind lipsită chiar de interes în condiţiile în care investiţiile s-au efectuat, iar societatea a fost rentabilizată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a reţinut că deşi prin art. 7.8 din contractul de vânzare-cumpărare acţiuni încheiat între părţi, intimata pârâtă şi-a asumat obligaţia realizării unor investiţii în cuantum de 6.500.000.000 lei în perioada 1997-1999, aceste investiţii s-au realizat de SC C. SA, obligaţie considerată ca fiind valabil îndeplinită în virtutea art. 1093 C. civ.
Susţinerea recurentei în sensul că obligaţia asumată de pârâtă era o obligaţie intuitu personae, respectiv în sarcina exclusivă a cumpărătorului şi că ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 1094 C. civ. este nefondată deoarece din formularea art. 7.8 din contract rezultă că aceste investiţii urmau a se face în numerar şi/sau în natură, fie din surse proprii ale cumpărătoarei, fie din fonduri împrumutate de aceasta.
Ori, din formularea clauzei nu rezultă că fondurile din care urmau a fi efectuate investiţiile trebuiau să aparţină în exclusivitate cumpărătoarei sau că ar fi interzis ca altcineva să efectueze plata în locul acesteia.
În atare situaţie Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1093 C. civ. şi art. 969 C. civ. reţinând ca valabilă plata investiţiilor de către societate, terţ faţă de contract.
De altfel, însăşi recurenta, la finalul criticilor din recurs, invocând dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 25/2002 - aspect ce nu a format obiectul judecăţii în celelalte faze procesuale - nu exclude posibilitatea ca investiţiile să fie efectuate şi de alte persoane în locul debitorului obligaţiei, dar susţine că nu s-au respectat cerinţele stipulate în aceste reglementări, aspecte asupra cărora Curtea nu se poate pronunţa, ele fiind invocate pentru prima dată în recurs.
În consecinţă, Curtea apreciază ca nefondate criticile motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 256 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3001/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3038/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
